PIERIT-AU DACII ?, redivivus ! *
Dragii mei, azi voi pune o singură întrebare și vă
rog să-mi răspundeți sincer.
Când Bogdan Petriceicu Hasdeu a scris pamfletul „Pierit-sau dacii ?” era vara anului
1860, el fiind bibliotecar al Universității și profesor de liceu în București.
Mica Unire între Principatul Moldovei cu
Principatul Țara Românească se înfăptuise doar cu un an și 5 luni mai înainte,
la 24 ianuarie 1859.
Intelectualitatea țării și nu numai, întreaga
populație din Principatele Unite Române, era cuprinsă de acel avânt național al
reformelor domnitorului Alexandru Ioan Cuza. De fapt programul european de
reforme lansat de împăratul Franței, Napoleon al III-lea, mare susținător al
unirii principatelor.
În acea efervescență, unii filologi români au cam
sărit calul, căutând să impună în limba română literară forme exclusivist
latinizante, ceea ce era în totală contradicție cu realitatea. Desigur, Bogdan
Petriceicu Hasdeu avea toată stima față de corifeii Școlii Ardelene: Gheorghe
Șincai, Petru Maior, Samuil Micu, Timotei Cipariu sau August Treboniu Laurian,
pe care de multe ori i-a citat în opera sa, dar nu putea să le treacă cu
vederea erorile și, mai ales, exagerările privind istoria neamului românesc și
a limbii sale.
Istoria noastră nu a fost și nici nu este deloc o
istorie lină, ca la alți europeni. Așezați în bătaia ochilor hulpavi ai
dictatorilor celor trei imperii, otoman, rus și austriac, mai tot timpul am
fost nevoiți să mâncăm cu sabia pusă lângă lingură și furculiță. Sunt pline
cronicile nostre și cele străine de faptele de vitejie ale strămoșilor, care au
îndurat multe nedreptăți și călcări ale pământurilor dăruite de Dumnezeu la
apariția statelor feudale.
Cunoașteți granițele Principatului Moldovei în
timpul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, cunoașteți granițele Principatului Țării
Românești în timpul lui Mircea cel Bătrân, care se întindeau chiar și pe acest
pământ, cunoașteți granițele Principatului Transivaniei în timpul lui Iancu de
Hunedoara, ban al Severinului și voievod al Transivaniei și din timpul fiului
său, Matei Corvin, unul din cei mai mari regi români peste micuța Ungarie.
Principatul Moldovei era al 14-lea stat al
Europei după numărul de locuitori.
Peste plaiurile noastre au stăpânit ani mulți,
unii cu sutele de ani, popoare venite din hăurile Asiei și de care azi nici nu
prea se mai știe de existența lor. Când vorbesc de stăpânire îndelungată mă
refer în principal la cumani (300 de ani), romani (cca 200 de ani) și turci
(400 de ani). Nu mai amintesc de cei care ne-au mâncat din traistă doar câțiva
ani.
Era o formulă la școală prin care rețineam cu ușurință pe cei care au
trecut peste noi: GOHUGEA SLABULUNG PECUTATU.
Fără doar și poate, în urma acestor ocupații
îndelungate și a schimbului de tradiții și obiceiuri, unele impuse cu forța,
codul nostru genetic și comportamentul nostru a suferit ușoare modificări.
Desigur, nu mai suntem 100% ca strămoșii noștri daci, dar am rămas aici. Nu
ne-am dus peste alții. Nu ne putem dezice nicio clipă de marele rege Burebista,
cel care a înfăptuit prima unire a triburilor cu aceeași limbă și aceleași
obiceiuri. Sau de viteazul Decebal și alți domnitori care au urmat. Domnitorul
Ștefan cel Mare a purtat nenumărate bătălii cu cei din jur pentru păstrarea
granițelor Moldovei. /.../
Domnitorul Mihai Viteazul a avut acelaș instinct
natural al reunirii neamului din spațiul carpato-danubiano-pontic. A și făcut-o
între octombrie 1599 și iunie 1600. E
drept, pentru scurt timp din cauza cozilor de topor interne.
Și a venit minunea reîntregirii neamului, între 1918 și 1920, în timpul regelui Ferdinand I și a primului ministru liberal Ionel I.C. Brătianu.
Am avut și
conducători trădători de țară și neam, lepre, la fel ca multe alte popoare și
nu trebuie să ascundem aceste lucruri. Avem și unele obiceiuri proaste,
preluate sau nu de la migratorii care au trecut peste noi și femeile noastre.
Suntem oameni și nu este om care să nu greșească cu „fapta, vorba sau gândul” cum spune preotul la biserică. Asta-i
istoria noastră !
De fapt, educația milenară dată de preoții noștri,
creștinați de Apostolul Andrei în secolul I ucenic al lui Ioan Botezătorul,
ne-a făcut să rezistăm timpurilor vitrege. Apoi, din Biserică s-au desprins
școala, biblioteca, spitalul care au devenit instituții laice ce au continuat
educația tot mai greu de realizat într-un stat care și-a pierdut busola în
momentul în care i-au fost impuse regulile ocupantului sovietic. Eliberarea țărilor
din fostul lagăr comunist, în 1990, la expirarea pactelor de la Yalta și
Teheran, lagăr ce a fost o barbarie a secolului trecut, cu zeci de milioane de
victime, a condus la o nouă descătușare a energiilor națiunilor din această
parte a Europei.
Unele popoare, din acest spațiu al terorii, au
reușit în cei 30 de ani să nu mai dea curs cântecelor de sirenă ale
structurilor comunisto-securiste interne dornice să stăpânească / să
fraierească în continuare „masele populare”.
Altele, printre care și România, se zbat între
Scila și Caribda, acei monștri mitici ai lui Homer, întârziind, cu ani de zile,
ajungerea la standardele lumii civilizate. Mașina lor de propagandă
funcționează zi și noapte prin televiziuni și rețele de socializare, dar și
prin trâmbițele din piețe și autobuze.
Neglijarea sistemului educațional și cel al
sănătății în România a dus la mari involuții, cea mai gravă fiind decăderea
morală. S-a ajuns ca hoțul, șmecherul să fie cei admirați, autenticele valorile
să fie total neglijate ! Preluăm în veselie lucrurile negative din lumea
civilizată. Nu vrem, însă, să vedem cum funcționează autoritățile acelor state
și legile care stau la baza existenței lor cotidiene.
La fel ca pe timpul lui Hasdeu, au apărut din nou
discuții interminabile cu tot felul de teorii privind evoluția poporului român.
În acest sens suntem „ajutați” și de
unii vecini, care, nu-i așa, ne vor binele ! Au apărut exagerări de tot felul,
ba că am fost cei mai grozavi odată, teorii vehiculate de extremiștii noștri,
ba că nu suntem decât o biată turmă, cum ne caracterizează extremiștii
vecinilor, care tare ar vrea să rupă hălci din pământurile noastre strămoșești.
Asta, cu ajutorul trădătorilor care ne vând pentru 30 de arginți !
Adevărul este că nici prima, nici a doua variantă
nu stau în picioare. Noi, românii, nu suntem nici prea-prea, nici foarte-foarte
! Acum, o parte dintre români formează a șaptea națiune a Uniunii Europene,
câteva milioane au fost practic deportate
de regimul fesenist din propria țara, alte câteva milioane știți dumneavoastră
foarte bine pe unde se află.
Dar nu te poți juca cu voința populației ! Am
auzit pe unii că România vrea să anexeze Basarabia până în 2024. Vă asigur că
aceia nu sunt frații de peste Prut. Ei așteaptă ca domniile lor, basarbenii să
decidă și să fie convinși că așa este normal.
Pentru România e musai să ajungă pe acel loc 7 în
toate domeniile de activitate, pentru a demonstra, nu doar în teorie, că dacii
n-au pierit !
Deci,
dragilor, vă întreb: - Ce credeți ? Pierit-au dacii ?
*
Din comunicarea prezentată la Simpozionul IULIA
HASDEU – 150 de ani de la naștere (Cahul, 15 noiembrie 2019)
***
ALEGERI
Predicțiile lelei Safta s-au adeverit 100% ! S-a
adeverit și la români că VOTUL e mai puternic decât GLONȚUL ! Activul liberal
și-a făcut pe deplin datoria fără atacuri suburbane la adresa
contracandidaților. M-a dezamăgit slaba prezență la vot a tinerilor. Să se facă
secții de vot în cluburi și mall-uri sau să ceară urna mobilă (cum
bine a punctat gurul CTP) !
Acum e nevoie de concentrarea forțelor pentru
scoaterea țării din situația dezastruoasă în care se află și așezarea României
pe drumul norrmal. Să trecem la muncile noastre de toate zilele ! Realitatea
nu-i deloc roz. Feseniștii au pârjolit totul. Nu va fi ușor !
REFORMATAREA !
„- N-a fost măcel, n-a căzut nici un capăt !”, „- Le-a convenit la toată lumea !”, a declarat ritos preșul interimar
Ciolacu. Nume predestinat ! Parcă e din Ciocoii
vechi și noi. După o noapte
furtunoasă, la PSD s-a produs schimbarea. Absolut normală. Nefirească,
însă, e componența echipei interimare, formată din virusații lui Dragnea.
Să ne amintim ! Guvernul
tehnocrat Cioloș, învestit atât cu voturile majorității parlamentare, cât și cu
cele ale opoziției, a fost instalat tocmai pentru a da răgaz partidelor să se
reformeze.
Partidul Național Liberal a
făcut acest lucru aprobând Codul de
integritate pe care l-a pus, în mare măsură, în aplicare.
Partidul Social Democrat (FSN)
nu a vrut, deși a adoptat și el un Cod de integritate, după care l-a aruncat la
lada de gunoi iar echipa Dragnea&Co s-a apucat să facă tot felul de
nefăcute, după ce a cucerit Puterea. Atacul asupra Justiției și jefuirea țării
fiind preocupările de bază.
Să vedem ce vor face în
februarie la congres ! Altă Mărie, aceeași pălărie fesenistă !?! „- Reformă completă, nu liftinguri, tovarăși
!”, recomandă lelea Safta. Nu văd tineret la PSD. Unde o fi ?!?
Oricum, avem nevoie de o Stângă europeană și aceea poate fi chiar USR !
***
ZIUA NAȚIONALĂ – 10 MAI
Adevărata Sărbătorirea Zilei
Naționale a poporului român la 1 decembrie este o discriminare crasă față de
celelalte provincii care s-au reunit cu țara. Basarabia pe 27 martie 1918,
Bucovina - 28 noiembrie 1918 iar Banatul la 28 iulie 2019. Toate aceste date
sunt la fel de importante ! Să le aniversăm normal, fără a le pune în balanță
și să facem ierarhii !
Adevărata zi națională a unui
popor înrobit este data declarării independenței.
La noi, marele om politic
liberal, Mihail Kogălniceanu, a dat citire Proclamației de Independență în
Camera Deputaților în ziua de 9 mai 1877, iar Senatul a adoptat-o a doua zi. În
aceeași zi, 10 mai 1877, acest act a căpătat putere de lege prin semnarea lui
de către domnitorul Carol I. Guvernul român condus de prim ministrul liberal,
Ion C. Brătianu, a hotărât încetarea plății tributului de 914.000 lei, suma
fiind direcționată către bugetul apărării. Tot atunci a fost instituit ordinul
național Steaua României cu 5 clase, ordin acordat tuturor cetățenilor care se
disting prin fapte excepționale pe timp de pace sau război.
Haideți să revenim la adevărata
zi națională, în frumoasă lună mai !
De ani de zile, adevărul istoric
nu este corect vehiculat, reîntregirea neamului românesc fiind ratificată la 10
septembrie 1919 prin Tratatul de la Saint Germain (în cazul Bucovinei), la 10
ianuarie 1920 prin Tratatul de la Versailles (în cazul Basarabiei) și la 4
iunie 1920 prin Tratatul de la Trianon (în cazul Transilvaniei, Crișanei,
Banatului și Maramureșului).
Să terminăm cu tensiunile
permanente generate de decizia controversată a „Frontului Salvării Naționale”.
Mai ales că ne-am lămurit ce este „frontul salvării” politrucilor comuniști și
securiștii lor care-și trăiește ultimele zile după 30 de ani de republică
fesenistă.
Să fie bine !
prof. Sergiu Găbureac
Informația, o problemă ? O rezolvăm împreună !
