AVENTURA SCOȚIANĂ (I)

 

Edinburgh cu Harry Potter, micuțul Bobby și altele

Ne-am descurcat ușor. La 11,55 a decolat avionul de pe Otopeni, la 13,35 a aterizat pe cel din Edinburgh, aflat la doar 9 km de orașul (cca 45.000 loc.) situat pe coasta de est a Scoției. Autobuzul 100, care circulă din juma în juma de oră, ne lasă după 20’ la Haymarket și în 10 minute suntem în uriașul hotel cu 230 de camere. Cazarea imediat, deși era, oficial, la ora 15. Duș și o luăm pe Fountain Bridge spre Grassmarket. Centrul urbei a fost inclus în patrimoniul UNESCO pentru arhitectura sa impunătoare castelele sale cu povești, care de care mai pline de suspans.

I se mai spune și Auld Reekie (Vechiul fumuriu) din cauza numeroaselor hornuri furnizoare de fumuri pe timp rece. 

A lapovițat chiar cu câteva zile înainte de a sosi aici. Paranormalul funcționează, meteo anunță soare ! E drept, dimineața sunt 12^o C, 17 pe la amiază iar seara se lasă din nou răcoarea. Suntem pregătiți, inclusiv cu cizme gonflabile made in China. Nu te joci cu ardeleanca mea !

Câteva cuvinte despre noua țintă turistică - Scoția (în gaelică scoțiană Alba, pronunțat al̪ˠapə) (5,2 miloane locuitori pe 78.772 km²).  Este cea mai mică dintre cele patru țări ale Regatului Unit al Marii Britanii și acoperă treimea de nord a insulei. Cel mai înalt punct este vârful Ben Nevis (1.344 m), din Lochaber, iar cel mai lung râu este Tay, care curge pe o distanță de 190 km. Se învecinează cu Anglia la sud, este înconjurată de Oceanul Atlantic, Marea Nordului la est și Canalul de Nord cu Marea Irlandei la sud-vest. În plus, față de teritoriul de pe marea insulă, țara mai are peste 790 de insule. În Scoția există șapte  orașe: Aberdeen, Dundee, 

Edinburg, Glasgow, Inverness, Perth și Stirlling.

Regatul Scoției a apărut ca stat suveran independent în Evul Mediu Timpuriu și a continuat să existe până la 1707. Prin moștenire, în 1603, Iacob al VI-lea, rege al Scoției, a devenit și rege al Angliei și al Irlandei, formând o uniune a celor trei regate. Ulterior, Scoția a intrat într-o uniune politică cu Regatul Angliei la 1 mai 1707 pentru a crea noul Regat Unit al Marii Britanii, în ciuda opoziției și revoltelor antiuniune din Edinburg, Glasgow și din alte părți. Uniunea a creat și noul Parlament al Marii Britanii, care a înlocuit cele două parlamente. În 1801, Marea Britanie a intrat într-o uniune politică cu Regatul Irlandei pentru a crea Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. Parlamentul Irlandei a fuzionat cu cel al Marii Britanii pentru a forma Parlamentul Regatului Unit. De la crearea Statului Liber Irlandez, în 1922, Regatul Unit cuprinde Marea Britanie și Irlanda de Nord. În Scoția, monarhia Regatului Unit a continuat să utilizeze o varietate de stiluri, titluri și alte simboluri regale ale statalității specifice Regatului Scoției dinaintea uniunii. Sistemul juridic din Scoția a rămas, de asemenea, separat de față de cel din Anglia și Țara Galilor și față de cel din Irlanda de Nord. Scoția constituie o jurisdicție distinctă în dreptul public și în cel privat. Continuarea existenței instituțiilor juridice, educaționale, religioase și ale altora, distincte față de cele din restul Regatului Unit, au contribuit cu toate la continuarea culturii și identității naționale scoțiene după uniunea cu Anglia din 1707. 

Denumirea vine de la Scoti, denumirea latină a gaelilor. Scriitorul Walter Scott a contribuit la definirea identității scoțiene în secolul al XIX-lea prin romanele istorice Ivanhoe, Rob Roy ...
Scoția are trei limbi recunoscute oficial: engleza, scots și gaelica scoțiană.
În perioada 1841-1931, circa 2 milioane de scoțieni au emigrat în America de Nord și Australia, alți 750.000 de scoțieni s-au mutat în Anglia. În prezent, există mult mai multe persoane de origine scoțiană care trăiesc în străinătate decât totalul populației Scoției. La fel și la irlandezi. Se estimează că există mai mult de 27 de milioane de descendenți ai emigranților scoțiano-irlandezi care trăiesc acum în SUA. 

Alți 4,7 milioane de scoțieni în Canada. 

Aproximativ 20% din primii coloniști europeni din Noua Zeelandă provin din Scoția.
Imaginea Sf. Andrei, martirizat pe crucea în forma de X, a apărut pentru prima dată în Regatul Scoției în timpul domniei lui William I (1143-1214). 

În 2006, Parlamentul Scoțian a adoptat legea declarării zilei de Sf. Andrei (30 noiembrie) ca zi națională, zi nelucrătoare din anul 2007.
Din 1872, Scoția a trecut la un sistem de școli în mare parte gratuite și finanțate de stat 

administrate de consilii școlare locale, similar cu cel din Anglia. 

Universitatea din Glasgow a devenit un lider al învățământului superior britanic, răspunzând la nevoile educaționale ale tinerilor din mediul urban și din clasa negustorilor, spre deosebire de clasele superioare. Sistemul scoțian de învățământ a rămas întotdeauna distinct față de restul Regatului Unit, cu un accent caracteristic pe educația vastă. Educația universitară și serviciile de îngrijire pentru persoanele în vârstă sunt gratuite în Scoția, în timp ce în restul Regatului Unit se plătesc.
Scoția a fost prima țară din Regatul Unit care a interzis fumatul în spațiile publice închise. Sistemul de învățământ scoțian este diferit față de restul Regatului Unit. Toți copiii de 3 și 4 ani au dreptul la un loc gratuit în grădinițe. Învățământul primar formal începe la aproximativ 5 ani și durează 7 ani; copiii studiază pentru calificări profresionale între 14 și 16 ani. Vârsta de absolvire a școlii este 16 ani, după care elevii pot alege să rămână în școală și să studieze pentru diverse calificări. Există cincisprezece universități scoțiene, dintre care unele sunt dintre cele mai vechi din lume. Printre acestea se numără  Universitățile St Andrews, Glasgow, Aberdeen, Edinburgh, clasate printre cele mai bune din Regatul Unit. Proporțional, Scoția are mai multe universități în top 100 al QS' World University Rankings pe anul 2012 decât orice altă țară. Aici se produce 1% din cercetarea publicată din lume, deși trăiește doar 0,1% din populația lumii. Instituțiile de învățământ superior reprezintă 9% din sectorul de exporturi de servicii, Scoția fiind cea mai educată țară din Europa și printre cele mai bine-educate din lume în termeni de învățământ superior.

Al Doilea Război Mondial a adus în Scoția prosperitate, în ciuda bombardamentelor Luftwaffe, care au dus la inventarea radarului de către Robert Watson-Watt, instrument extrem de valoros în bătălia Angliei. De asemenea, inventatorul scoțian John Logie Biard a demonstrat primul sistem de televiziune funcțional la 26 ianuarie 1926. 

În ultimele decenii, țara s-a bucurat de o renaștere culturală și economică. Printre factorii economici care contribuie la revenire se numără piața serviciilor financiare, producția de electronice, petrolul din Marea Nordului, industria gazelor naturale, cea a construcțiilor navale cu nave de clasă mondială, electronice, whisky ...

Ca națiune celtică, Scoția și cultura scoțiană sunt prezente la toate evenimentele interceltice din țară și din străinătate. Aici sunt organizate mai multe festivaluri de muzică, dintre care Celtic Connections (Glasgow) și Hebridean Celtic Festival (Stornoway) ... 

Un celebru instrument tradițional scoțian este cimpoiul mare highlandez.
Deși nu există, un imn oficial al Scoției, cântecul folk Flower of Scotland, compus în anii ’60, este intonat la ocazii speciale și la marile evenimente sportive ale echipelor naționale. Din 2010, este intonat și la Jocurile Commonwealth-ului după ce a fost votat de o mare parte a sportivilor scoțieni. 
Scoția găzduiește propriile competiții sportive naționale și are reprezentare independentă la mai multe evenimente sportive internaționale, între care Cupa Mondială FIFA, Cupa Mondială de Rugby, Cupa Mondială de Cricket ..., având propriile organe naționale de conducere, cum ar fi Scottish Football Association (a doua cea mai veche asociație națională de fotbal din lume) și Scottish Rugby Union. Diverse variante de fotbal s-au jucat în Scoția timp de secole, cea mai timpurie referință datând de la 1424. Fotbalul este cel mai popular sport, Cupa Scoției fiind cel mai vechi trofeu național din lume. Primul meci internațional de fotbal din istorie, a fost în 1872 împotriva Angliei. Echipe de top: Celtic, Rangers, Aberdeen. Jocul modern de golf își are originea în Scoția secolului al XV-lea. Televiziunea este în mare parte aceeași ca în tot Regatul Unit, dar postul național este BBC Scotland. 

Ziare naționale britanice, ca Daily Record, The Herald, The Scotsman^⁠ sunt scoase în Scoția.  

În Scoția sunt trei autostrăzi care alcătuiesc un triunghi cu vârfurile în capitala Edinburgh și cinci aeroporturi internaționale (Glasgow - 2, Edinburgh, Aberdeen, Inverness), care servesc 150 de destinații internaționale. Rețeaua feroviară scoțiană are în jur de 350 de gări și 3.000 km de cale ferată. Pe acestea circulă 89,3 milioane de călători anual. Feriboturile spre Hebridele interioare, cât și spre cele exterioare 

sau spre Insulele Nordice, Irlanda de Nord și Belgia.
Scoția are o autonomie limitată în cadrul Regatului Unit, precum și reprezentare în Parlamentul britanic. Puterile executive și, respectiv, legislative au fost conferite Guvernului Scoțian și Parlamentului Scoțian de la Holyrood din Edinburgh, începând cu 1999. Parlamentul Regatului Unit își păstrează controlul asupra impozitelor 

la nivelul Regatului Unit, securitatea socială, apărarea, relațiile internaționale și radiodifuziunea. Parlamentul Scoțian (129 de membri) are autoritate legislativă pentru toate celelalte domenii legate de Scoția, precum și o putere limitată de a varia impozitul pe venit. Șeful statului scoțian este monarhul Regatului Unit, în prezent regele Charles al III-lea (din 2022), Scotland Office reprezintă guvernul Regatului Unit în Scoția. La referendumul din 2016 privind apartenența Regatului Unit la Uniunea Europeană, scoțienii au votat pentru rămânerea în cadrul Uniunii Europene, însă majoritatea țărilor U.K. a decis brexitul. 
Turismul reprezintă până la 5% din PIB și ocupa 7,5% din forța de muncă.
 *
Revin la raita noastră din prima zi. Grassemarket din Edinburgh este locul care a cunoscut, de-a lungul secolelor, multe evenimente, fiind locul revoltelor și execuțiilor publice, azi un loc extrem de liniștit, cu multe minirestaurante și magazine pentru turiști.  

În pas domol, urcăm pe aglomerata Victoria Street. 

La celebrul magazin-muzeu, dedicat lui Harry Potter, coada era mică și 

am putut să-l vizităm pe îndelete, până la ultimul etaj. 

Tot ce am citit celor patru nepoți, cu ceva ani în urmă, în cele 7 volume am regăsit în spațiile alocate. Imagini și, mai ales, sute de obiecte, de la magica baghetă la mătura, vehicul supersonic.

 Totul supervizat de pasărea Phoenix. La ultimul nivel, camera era închisă.

O clipă parcă l-am zărit chiar pe Harry !

Continuăm drumul  pe straduța, devenită Diagon Alley în romanele amintite, într-o aglomerație și gălăgie multietnică de nedescris și cu miros intens de grătare. 

Pășim pe Royale Mile (High Street), ombilicul târgului vechi, pentru a ajunge la Greyfriars Bobby, unde se află și pub-ul omonim. Suprasolicitat ! 

Trecem pe lângă și pătrundem în spațiul parohiei Greyfriars Kirkyard cu statuia cățelului Bobby, care stat 14 ani la mormântul stăpânului său, paznic de noapte. 

Cimitirul, plin de vechi morminte străvechi, a inspirat-o pe Rowling în alegerea numelor personajelor sale, inclusiv Potter. 

Vedem și Primăria orașului, The City of Edinburgh Council (Consiliul orașului Edinburgh). De reținut ! Scoțienii știu că nu primarul conduce o localitate, el aplicând profesionist deciziile consilierilor !...

Ajungem la Palatul Hollyrood, reședința familiei regale scoțiene, în stil baroc și vastele grădini. Palatul a fost vechea reședință a Mariei Stuart. Povestea face parte din filmele horror. „Aici, la 9 martie 1566, a fost asasinat consilierul ei particular, muzicianul David Rizzio, bănuit a fi amantul ei, complot pus la cale de cel de-al doilea soț al ei, Henric Stuart, lordul Darnley și de fratele ei vitreg, mai târziu regent al Scoției, James Stewart Conte de Moray, care  avea să fie ucis la Linlithgow, pe 23 ianuarie 1570, de James Hamilton de Bothwellhaugh, susținător al Mariei.” Curat, Agatha Christie !  

Interioarele, față de palatele văzute prin Evropa, nu au nimic deosebit.

 Pentru interioare edwardiene, de secol XVI, se poate vizita Castelul Lauriston. Din Parcul Holyrood vezi Arthur’s Seat  (Scaunul lui Arthur), cel mai înalt punct din oraș. 

Se ajunge relativ ușor pe vârful vulcanului, care a erupt în urmă cu circa 350 de milioane de ani, de unde vezi frumoase priveliști asupra orașului de dedesubt. 

Deși drumeția e ușoară pentru noi, cu cei 10.000 de pași, antrenament zilnic pe străduțele 

Vetrei Luminoase, martor telefonul ardelencei, nu mai urcăm fiind seară.

Apropo, sub oraș ne așteaptă un labirint de  subterane. Aflu de la agentul meu de turism, Cristi, șeful agenției Map Travel, că sunt unii doritori să-și petreacă noaptea pe acolo. Totul datează din secolul al XVIII-lea. Bolțile Edinburgh Vaults, cunoscute sub numele de Bolțile Podului de Sud, sunt mai multe caverne  de-a lungul celor 19 arcuri ale podului. 

La a început au adăpostit taverne, cizmari, topitori și alți comercianți, precum și depozite de materiale ilicite, acum a devenit un loc superstițios, pentru unii emanând o senzație de groază. 

Se spune că ucigașii în serie Burke și Hare au depozitat aici cadavre 

pe care le vindeau ulterior pentru experimente medicale. Brrr !

Autobuzul pentru noaptea ororilor așteaptă amatorii !

Mai bine revenim la Bobby stradal, cu nasul lustruit de turiști, 

din fața pub-lui omonim. Apoi, coborâm de pe Royal Mile pe scări

aruncând o privire spre Castelul Edinburgh, unul dintre obiectivele zilei de mâine. Ajungem, încet și sigur, pe Fountain Bridge la casa noastră. Temporară.

Și-a trecut prima zi !
Telefonul arată 15.071 de pași (11,62 km = 533 kcalorii). E bine !...

 

COLECȚII ȘI PASIUNI

 

COLECȚII ȘI PASIUNI

 
Zi toridă de iulie, în tren spre orașul tinereții, unde am viețuit cu familia vreme de decenii la poale de Pietricica adunându-se un tir cu două-trei remorci pline cu amintiri. În tren saună ! Mă adaptez la situație și ajung cu bine la prietenii de la Zănești pe o ploaie așteptată de vreo două luni. Asta, în timp ce televiziunile mă torturau în casa de deasupra Bucureștiului, cu „dezastrul și haosul” din Țara Mioriței, fiind afectate doar 31 de localități din cele peste 4.000 ale țării. Jurnalism mioritic de tot râsul ! 

Sâmbătă, după pioasa vizită la Catedrala Sf. Ioan Domnesc, ctitorită de marele voievod al Moldovei între anii 7007 și 7008 de la zidirea lumii, am ajuns la sediul

Complexului Muzeal Național Neamț, din Piața Kogălniceanu, clădire în stil neoromânesc,  inaugurată în 1913, 

prefect fiind ginerele lui Mihail Kogălniceanu, Leon M. Bogdan.
Aici a avut loc a 32-a întâlnire a colecționarilor, care îndrăgesc aceste locuri. Un pic de istorie. Debutul întâlnirilor a avut loc în toamna anului 1994, când disputa cartofilă privind apariția primei cărți poștale ilustrate românești s-a încheiat cu descoperirea de către regretatul Constantin Pațilea a datei reale, punând capăt ipotezelor care circulau pe post de adevăr. Atunci la Piatra-Neamț s-a organizat prima Expoziție Națională de Cartofilie din România. Începuseră anii de adevărată resuscitare a mișcării cartofile în România, când multe din ilustratele locului, datorate celor 32 editori, locali sau naționali, s-au întors acasă precum păsările călătoare. Unele după mai bine de o sută de ani ! 

În 1996, am avut onoarea să fiu primul președinte al noi ramuri de colecționare din cadrul Federației Filatelice Române, după mai multe demersuri de recunoaștere oficială. Înființarea Comisiei de Cartofilie s-a datorat președintelui, av. Mircea Stănculescu și a vicepreședintelui Leonard Pașcanu. În arealul Moldovei de Vest am reușit organizarea unui adevărat circuit al întâlnirilor cartofile cu amintiri de neuitat la Botoșani, Bacău, Iași, Focșani și, bineînțeles, Piatra-Neamț, extinderea având loc, în mod natural, spre Câmpulung Muscel, Constanța, București, Bistrița, Sibiu, Cluj-Napoca, Timișoara ... Totodată în programul Comisiei de Cartofilie a existat o permanentă preocuparea pentru editarea și publicarea de literatură cartofilă, care, la acest ceas aniversar acoperă cea mai mare parte a țării. Am continuat, ulterior, sprijinirea mișcării cartofile ca secretar general, apoi, vicepreședinte al FFR și, mai ales, ca președinte al Comisiei Cercetare și Literatură și membru în colegiul de redacției al revistei Filatelia, colaborând la mai toată presa colecționistică a țării. După încetarea apariției revistei FFR am scos propria revistă Din lumea colecționarilor ajunsă în cel de al 11-lea an de existență și activând pe grupurile de profil de pe facebook, care s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie. De altfel, toate lucrările carto-filatelice din și pentru spațiul românesc, apărute de-a lungul timpului, le-am inclus în bibliografia ilustrată Filatelie&Cartofilie, publicată, într-o primă ediție, în 2012, azi fiind la IV-a ediție, îmbogățită permanent prin contribuția colecționarilor-cercetători și autorilor multor lucrări de profil.
Așa că, nu întâmplător, Piatra-Neamț, a fost locul primei întâlniri cartofile de amploare, în cei 32 de ani devenind o adevărată tradiție. După mutarea la București, în interes de nepoți, nedând curs altor oportunități, la conducerea A.F. Neamț au continuat prietenii mei, Constantin Pațilea și Viorel Nicolau, întâlnirile organizate fiind mult apreciate de participanții din alte locuri.
*
La ora fixată, ajung la locul derulării evenimentului găzduit, ca la multe alte ediții, de Muzeul de Istorie și Arheologie. La ora exactă începe simpozionul. 

După cuvintele de bun venit, evocare a colecționarilor nemțeni trecuți în eternitate (dr. Cârdei, Tache Mihăilescu, Avram Aron, Nicolae Pavlidis, Constantin Pațilea, Ioan Cârnu, Petre Roșioru, Gh. Belaus, Ionică Anton ...) și prezentarea programului de către moderatorul Viorel Nicolau, este invitată dr. Mihaela-Cristina Verzea, director al muzeului, să deschidă lucrările. Împreună cu Florentina Buzenschi au publicat, în 2021, lucrarea monografică de o înaltă ținută grafică, 

dedicată marelui artist Ad. A. Chevallier Fotograful Curții Regale.

Ultima realizare a domanei director, în materie de promovare a artistului, s-a petrecut cu puțin timp în urmă prin implicarea în realizarea expoziției foto-documentare de la Paris RomânIA fotografului elvețian Adolphe A. Chevallier, derulată sub auspiciile Familiei Regale a României la sediul Curții de Justiție a Uniunii Europene. 

Acel proiect a celebrat „145 de ani de la nașterea acestei importante personalități a culturii vizuale din România interbelică”. 

Bineînțeles și la simpozionul nostru doamna director 

a punctat viața și activitatea celui aniversat.

În alocuțiunea rostită, m-am simțit obligat moral să precizez că artistul Adolphe A. Chevallier este român de etnie elvețiană, născut la Barnar, pe Valea Bistriței, mama lui, Smaranda Vasiliu, fiind de loc din Adjud. Moldova de Vest.

Apropo, câte fotografii ale lui Chevallier, avem de la Lausanne, locul de baștină al bunicilor pe care l-am vizitat, special, cu ani în urmă ? 

Am întrebat, pe unii, pe alții, pe la Primărie, prin jurul hotelului deținut de străbunici și bunici și nu am primit nicio informație.

Am conceput și publicat un prim album Chevallier, cronicarul foto al Văii Bistriței, în 2016, a doua ediție, revăzută și îmbogățită, fiind publicată împreună cu cel mai mare deținător de documente și fotografii Chevallier, pietreanul Ilie Gîngă, în 2021. Apropo, de discuția legată de recenta acordare a unei stele marelui actor moldovean Florin Piersic. Am scris și afirmat în multe ocazii, și o tot repet, artistul fotograf Adolphe Ad. Chevallier merită, cu siguranță, mai mult, decât o stea, fiind unul dintre cei mai mari artiști fotografi ai României și face parte fără îndoială, din categoria personalităților nemțene înzestrate cu inteligență și har artistic, cu contribuții majore la promovarea vieții autentice din mai toate domeniile activității umane din zona Moldovei.

Chevallier merită, pe deplin, un bust, dacă nu o statuie, cu un soclu constituit din pietre mari din toate locurile de pe Valea Bistriței. Locul său este în galeria valorilor nemțene în rondul din jurul statuii marelui voievod Ștefan cel Mare împreună cu: ec. Emil Costinescu, cel mai bun ministru de finanțe al României din toate timpurile; Ion Creangă, preot, învățător, scriitor, marele povestitor al neamului, autor al manualului Metodă noŭă de scriere și cetire pentru uzul clasei I primară, cunoscut ca Abecedarul lui Creangă, un manual revoluționar în epocă înlocuind alfabetul chirilic; Vasile Alexandrescu-Urechia, istoric, scriitor, membru fondator al Academiei Române, inițiator al ridicării Ateneului Român din București; dramaturgului național Ion Luca Caragiale (poate și pentru sursa sa de inspirație pietreancă pentru coana Joițica din O scrisoare pierdută); Nicu Albu, senator, deputat, prefect, cel mai bun primar din toate timpurile al urbei Piatra-Neamț, cu contribuții decisive la modernizarea urbană și industrială a zonei; Elena Cuza, inițiatoarea primului spital modern al orașului; Nicolae Dăscălescu, unul dintre marii generali români, comandant al Armatei a 4-a a României; filosoful Vasile Conta, cărturarul Gheorghe Teodorescu-Kirileanu, membru de onoare al Academiei Române, bibliotecar și consilier regal, magistrat, publicist, bibliofil, folclorist, istoric literar și editor al operei lui Ion Creangă; preotul Constantin Mătasă,  arheolog, fondator și director al Muzeului Arheologic (1934-1971), istoric, ctitor; prof. Calistrat Hogaș, director al Liceului Petru Rareș, scriitor cunoscut pentru descrierile sale inegalabile pe drumuri de munte; Victor Brauner, pictor și sculptor de talie internațională, promotor al curentului suprarealist în arta modernă; Aurel Băeșu, pictor portretist remarcabil, cu o activitate strâns legată ținutul nemțean; Anton Vorel, unul dintre primii și marii farmaciști ai zonei; Carol Zane, antreprenor care a construit Gara nouă, sediul Ateneului (azi, Teatrul Tineretului), sediul Băncii Petrodava (azi Muzeul Cucuteni) sau arh. Roger Bolomei cu sediul Școlii Nr. 1 Băieți (azi Muzeul de Artă) și al casei directorului ei (azi, Muzeul de Etnografie), Valeriu Momanu, inginer chimist, director general al Centralei de Fire și Fibre Sintetice Săvinești, cu rezultate remarcabile în dezvoltarea întregii zone nemțene; profesorul de renume Gheorghe Dumitreasa, dr. Gheorghe Iacomi, pionier al turismului montan nemţean; Nicolae Popa, meșter popular, sculptor, scriitor, creatorul primului muzeu sătesc privat de artă populară (1965)

 ... Dacă fiecare primar ar fi lăsat moștenire orașului măcar un bust al unuia dintre cei menționați, astăzi am fi arătat celor care trec prin frumosul nostru oraș ce înaintași de seamă am avut și 

prin aceste locuri ale României.

Festivalurile și parangheliile trec, realizărilor celor menționați niciodată ! Eternă recunoștință, tuturor !

PS. Sigur, cei în viață, merită stele, deocamdată, 

multe stele fiind, uneori, căzătoare !...
*
Au urmat intervenții și interpelări, ca la orice simpozion. S-au acordat și diplomele anuale din partea Clubului Colecționarilor Piatra-Neamț. 

La secțiunea Promovarea lui Chevallier și a operei sale au primit recunoașterea:
Mihaela-Cristina Verzea - coautoare la albumul documentar Ad. A. Chevallier Fotograful Curții Regale și pentru organizarea unor manifestări de profil, cea mai recentă fiind implicarea în realizarea expoziției RomânIA fotografului elevețian Adolphe A. Chevallier, de la Paris (25 iunie – 7 iulie)
Florentina Buzenschi - autoare a albumului documentar Ad. A. Chevallier Fotograful Curții Regale. Piatra-Neamț, Constantin Matasă,  2021. 350 p. 350 p.
Sergiu-Marian Găbureac pentru albumul-catalog Chevallier, cronicarul foto al plaiurilor nemțene. Ed. I. Piatra-Neamț, Cetatea Doamnei, 2016. 250 p. și ediția a II-a, publicată în 2021. A4 – 382 p. Rămâne cel mai complet album-catalog a imaginilor de interes public ale marelui artist fotograf nemțean. Pentru promovarea constantă a artistului fotograf și a operei sale în presa colecționistică, precum și în revista Din lumea colecționarilor, pe care o realizează din 2014, sau pe grupul său D’ale FILA – CARTO – NUMIS&Co, pe contul său de facebook, alte grupuri de profil și mass media.
Ilie Gînga, coautor al albumului-catalog Chevallier, cronicarul foto al plaiurilor nemțene. Ed. a II-a. Piatra-Neamț, Cetatea Doamnei, 2021. A4 – 382 p., colecționar-cercetător și deținător al celei mai mari colecții private de fotografii și documente Adolphe Ad. Chevallier.
Viorel Nicolau - coautor al celei mai documentate monografii Adolphe A. Chevallier – cavalerul Văii Bistriței. Viața și opera unui mare artist de pe meleagurile nemțene.  Piatra-Neamț, Cetatea Doameni, 2014. A5 - 232 p. realizată împreună cu regretatul Constantin Pațilea și pentru organizarea a numeroase evenimente dedicate marelui artist fotograf, pentru mediatizarea în mass media, inclusiv pe contul său de facebook.
Șerban Drăgușanu pentru lucrarea Un ... Chevallier rătăcitor pe meleaguri bistrițene. București, rev. Colecționarul, 2002. A5 - 28 p, precum și pentru promovarea constantă a artistului Adolphe Ad. Chevallier și a operei sale fotografice.
Constantin Horghidan - autorul lucrării Artistul fotograf Adolphe Chevallier în colecția mea. Piatra-Neamț, C.M.Imago, 2018. B5 - 248 p.
Cornel Miftode pentru contribuția la tehnoredactarea și realizarea grafică a lucrării dlui C-tin Horghidan Artistul fotograf Adolphe Chevallier în colecția mea, precum și promovarea artistului în varii medii.

La secțiunea Contribuție, voluntară și îndelungată, la promovarea valorilor locale și naționale au fost recompensați: Marius-Vasile Apopei, fam. Camelia și Bogdan Butnariu, Mihai Ceucă, Coriolan Chiricheș, fam. Luminița și Dan Constantinescu, Mihai Cornaci, Petru Moldovan-Pit, Ioan Siminiceanu, Aurel-Florin Tuscanu.

Dimineață, până la începerea simpozionului, a fost și tradiționalul târg al colecționarilor.

După simpozion a urmat vizitarea expoziției prezentată în detaliu de Viorel Nicolau, cu participarea mai multor colecționari locali și din țară. 

S-a vorbit despre poetul național Mihai Eminescu, 160 de ani de Regalitate, despre întreaga Moldovă și ținutul Neamțului, despre Mausoleul de la Monastirea Războieni, ilustrate prin exponate cu insigne, medalii, decorații, cărți, albume, fotografii, ilustrate, numismatică, imaginile vorbind de la sine. 

Vizita s-a încheiat cu un tur ghidat prin săli ale muzeului gazdă. Avem ce arăta lumii !

Pentru concluzii ajungem la ospitalierul Cerc al Gospodinelor de pe masivul Cozla, cu micul parc de la poale bine amenajat și un drum de acces, în sfârșit, european. 

După prânz, am ajuns la superbele monastiri de la Pângărați cu cele două biserici suprapuse și noua ctitorie și la multiseculara monastire, cu documente ce confirmă din plin istoria Moldovei medievale, Bistrița. 

Seara o ultimă plimbare pe străzile pustii ale orașului. 

Abia a doua zi 

va începe ediția cu numărul 51 a Vacanțelor muzicale !

                           
Multe mulțumiri gazdelor și pe data viitoare !?!

PS. Mulțumim tânărului cartofil Dragoș Vornicu și dlui dr. Liviu Vasiliu pentru imaginile postate aici.