Wikipedia

Rezultatele căutării

sâmbătă, 11 aprilie 2026

TOATE DRUMURILE DUC LA ALBA (III) Patrulaterul aurifer al Apusenilor

 


Hai-hui prin Țara Mioriței

TOATE DRUMURILE DUC LA ALBA (III)
Patrulaterul aurifer al Apusenilor
 
De la Bădia Achim, după o masă binemeritată la tânărul antreprenor Mihai cu a sa amenajare turistică de la Valea Lungă, de tip elvețian, dar cu gastronomie mioritică, tochitură neaoșă moldovenească și pălincă loco, o luăm pe alt drum, cu serpentine mai domestice și doar cu hopurele pentru a ajunge în Țara Zarandului (60.000 loc.) la Brad, localitatea etalon a aurului național.
E cam târziu și nici nivelul carburantului nu este la cote înalte. Și dăi, și mergi, ajungem ! Intrăm pe ultima sută de secunde în Muzeul Aurului. Paranormal !? Ultimul grup pe ziua în curs ! Văzusem documentare tv și citisem multe despre comorile aflate aici, așa că eram fericiți la ușa după care se deschidea peștera comorilor. Sunt aici cazate peste 1.300 de piese din aur și 800 eșantioane minerale !?! Multe dintre ele se păstrează în depozitul muzeului în adormire. Lipsă de spațiu ! Sunt piese de pe toate continentele, nu doar de pe teritoriul mioritic, muzeul numărându-se între primele trei de profil de pe planetă. Mă mir că NASA nu a donat până acum o rocă selenară muzeului de la Brad !
Puțină lume știe că zăcămintele de aur din Munții Metaliferi au pus România în topul țărilor cu resurse inestimabile de aur !
Colecția prezintă:
„- obiecte arheologice descoperite în zona Brad-Crișcior care dovedesc existența omului în urmă cu 5000 de ani și a unei activități de extragere a aurului de peste 2000 de ani. Unelte și obiecte vechi folosite la extragerea și prelucrarea minereului aurifer, specifice ultimelor două secole, precum și fotografii sugestive privind aceste activități.
- aurul într-o ipostază inedită, aceea de minereu: fin dispersat, liber sau concrescent cu alte minerale, lamele, filamente, dendrite, granule și rarele combinații chimice naturale ale aurului cu telurul, între care silvanit și nagyagyt identificate pentru prima dată în lume în zăcăminte din Munții Apuseni.
- piese din zăcămintele din zona Bradului cu forme spectaculoase care sugerează vizitatorului plante, animale sau alte obiecte: frunze, flori, șarpe, cățel, aripi de pasăre, tun, harta României.
- 800 exponate care provin din foarte multe țări, organizate pe criterii științifice: noțiuni generale despre minerale, geneza acestora, proprietăți fizice după care pot fi determinate, compoziție chimică: sulfuri metalifere, săruri halogenate, oxizi, săruri oxigenate (carbonați, sulfați, silicați, etc). Câteva dintre aceste minerale au fost identificate pentru prima oară în lume în zăcăminte din România.”
Totul organizat științific, uneori prea științific ! Aud: „În adâncurile pământului aurul se găseşte sub formă fin dispersată, liber sau concrescent cu alte minerale, lamelar, filamentar, dendritic sau granulat ...” Mulțumesc profesorului meu de geologie din liceul bârlădean, dl Craus, pentru noțiunile rămase prin neuronul meu. Dânsul spera să devin geolog, de unde să bănuiască, la fel ca și mine, ce-mi va rezerva destinul ! 
Domeniul tuturor cunoștințelor umane – biblioteconomia !
Primim, la turație maximă, de la domnișoara muzeograf, ușor obosită, noțiuni generale despre geneza mineralelor, proprietățile fizice și compoziția chimică. 








Multe pietre semiprețioase și prețioase, precum
topaz, dioptaz, turcuaz, turmalină, zircon, aquamarin, chihlimbar de România, dar și din Marea Baltică, cuarț, ametist, citrin, aventurin, calcit etc. etc. / ș.a.m.d. le puteți vedea și admira doar aici. Personal, am ratat vitrina cu mineralele identificate, pentru prima oară pe planetă, în zăcăminte din România. 
După cele două-trei săli cu minerale, suntem expediați în zona supersecurizată a muzeului. Normal ! Doar una din șopârle, prezentată la Paris, în 1937, fiind asigurată pentru suma de 2 milioane de lire sterline !
Iar aici vedem două !
 Fiecare are aproximativ 4 grame. Ultima ar fi fost descoperită în anii ´80.
Cele mai multe piese au fost scoase din minele de la Musariu și Ruda, din apropierea municipiului Brad, Valea Morii, Brădişor din Munții Metaliferi, unde sunt zeci de exploatații aurifere, unele datând din vremea dacilor și a romanilor.
Sunt unice în lume, prin formă. Și, deși în colecție sunt două exponate, ele nu sunt identice. Acestea sunt formate, prin procese naturale, din mini-lamele dendritice din aur ce au aspecte zoomorfe.” 
Bineînțeles, unicate ! Divinitatea nu lucrează industrial, totul e unicat ! 
Numai chinezii, japonezii ... practică multiplicarea la greu.
Balerina sau dodecaedri pentagonali este un exponat fermecător, extrem de valoros și unic în lume prin forma pe care o are. 
Niciunde în lume nu s-a mai găsit un cristal din aur cu 12 fețe”.
Se spune că, de fapt, acest exponat este cel mai valoros din muzeu.

Sutem lăsați de capul nostru să „studiem” piesă cu piesă și chiar să luăm imagini, deși el pot fi preluate ușor de pe site-ul de prezentare a instituției. 
Dar, una e să-ți arăți propriile talente și 
alta e să preiei de la alți „experți” în ale fotografiei !
Combinarea e cea care dă rezultate foarte bune !


O altă piesă deosebită din colecția muzeului este Feriga, forma acesteia regăsindu-se chiar pe stema municipiului Brad, ca simbol al mineritului. 
Alături Pana lui Eminescu.
Astfel, au primit diverse denumiri: Harta țării (aur microgranular în cuarț), Tunul lui Avram IancuCățelușul, Rățușca, mireasa, crustaceul, ursul Fram, Ghepardul, Salamandra, Rinocerul, Bărcuța, Vulturul, Cobra, Cloșca, Diadema, coiful cu pană ... dar și noi suntem liberi să dăm noi nume pieselor. 
Spre exemplu piesa România aș numi-o cu numele real România Mare.
Paranormalul funcționează ! Chiar în acest voiaj am primit vestea recuperării coifului de la Coțofenești și a două brățări dacice furate dintr-un celebru muzeu olandez, unde fuseseră trimise pentru a fi văzute 
și admirate de turiștii planetei prin acele locuri. 
Unii se gândiseră să le colecționeze !
Cum la bădia Achim văzusem deja, în funcțiune, o instalație de prelucrarea a minerului aurifer, vedem și aici unelte folosite atât la extragere, cât și la prelucrare, vechi de sute de ani: copia unui vagonet de lemn, cu linie de lemn, prevăzută cu schimbător (ac) de rulare, din sec. XIV, descoperit la Mina Ruda Brad (originalul este Muzeul Mineritului din Bochum, Germania). La Muzeul Tehnic din Berlin, se află un alt vagonet din lemn, pe o cale de rulare, tot din lemn, prevăzută cu schimbător cu ac şi inimă, descoperit tot la Ruda Brad, considerat a fi o premieră mondială, în transportul subteran minier.
Muzeul Aurului din Brad a fost înființat în 1896 de un geolog neamț, acum aparține unei unităţi extractive din componenţa Companiei Minvest Deva. Noul sediu a fost inaugurat la 4 decembrie 2012, de ziua Sf. Varvara, ocrotitoarea minierilor. Puțină lume știe că zăcămintele de aur din Munții Metaliferi au pus, România în topul țărilor cu resurse inestimabile de aur de pe continent !
La plecare, la chioșcul unui alt antreprenor privat revăd mostre de pirită. 
În termeni populari - aurul proștilor
Mai bine îi ziceau aurul săracilor, seamănă mult cu aurul, are aceeași strălucire, însă valoarea sa este pur estetică, scrie în pliant. 
Pe unde am tot colindat în astă viață am tot cules câte o rocă. M-a atras forma, nu valoarea în sine, uneori cu riscul de a fi prins de către aprigii veghetori ! 
Așa că, acum, m-am făcut cu un cățel !
Hai, gata, mergem la Muzeul Mineral Toda
de la Criscior !



joi, 9 aprilie 2026

TOATE DRUMURILE DUC LA ALBA (II) TOT LA DRUM PE VALEA LUNGĂ !

Hai-hui prin țara Mioriței
TOATE DRUMURILE DUC LA ALBA (II)
TOT LA DRUM PE VALEA LUNGĂ !
(pagini de jurnal paranormal)

După binecuvântata noapte la noul motel Dacia de lângă Sebeș, în țârâitul ploii mocănești, pornim pe lungul drum de munte, cu tradiționalele curbe, hopuri și hopurele, numai bun pentru iubitorii de raliuri off road
Obiectivul dimineții - Almașu Mare - la alt vestit colecționar.
Acolo, în creierii Apusenilor, se poate ajunge atacând muntele fie dinspre Geoagiu (jud. Hunedoara), fie dinspre Zlatna (jud. Alba). 
Pe oriunde ai lua-o, cam tot aia e. Urmăm prima variantă.
Constat cu tristețe, mai avem de turnat ceva asfalt prin țară ! Mulți dintre primarii noștri au expertiză doar în terenuri de fotbal în pantă sau centre de informare turistică,
în loc să folosească instituția milenară Biblioteca Publică ! !
Trecem pâș-pâș prin localități cu nume ancestrale, 
fără treme și alte accente. 
Când văd indicatorul Almașu Mic de Munte, tresar. 
Calm, băiete ! Urmează după ceva kilometri, Almașu de Mijloc și, apoi, în strigăte de învingători, ajungem în Almașu Mare. Vremea rămâne ușor potrivnică, însă modul în care ne-a întâmpinat „custodele” muzeului, recuperator și salvator (sic!) a zeci de mii de piese din istoria Apusenilor, ne-a făcut să uităm năbădăiosul drum șerpuitor. Eugen a strunit bine motorul ! 
Altfel, aveam mari șanse să fim vedete la tembelviziunile mioritice ! Urmează imagini ...
Bădia Emilian Achim, la venerabila vârstă de 86 de ani, se ține tare. Începe strângerea comorilor în propriul său muzeu, de prin 1979, fiind primul muzeu privat din România !!! Mi-amintesc, instantaneu, de Muzeul de artă populară Nicolaie Popa din Târpești, ținutul Neamțului, tot muzeu privat din 1964. Întruna din casele de acolo, din marea curte, am dormit câteva nopți, cu multe decenii ani în urmă, ascultând seară de seară amintirile moșului și asistând la minispectacolele folclorice date turiștilor străini, veniți cu zeci și zeci de autocare săptămânal. 
Era suficient ca Nicolaie Popa să sune din corn și apăreau echipele gata costumate. 
Pentru fiecare echipă avea un semnal de adunare prestabilit !

Încă din stradă, casa-muzeu atrage toate privirile. Sus, la post, santinela veghează, privind atent culmile munților din depărtare. Apar sau nu dușmanii !?! 
Unul dintre coloneii noștri primește, deja, raportul !
În faţa muzeului, la stradă, bădia Achim a ridicat statuia unui ortac. A recuperat până şi o gură de mină din Munții Apusenilor, loc unde minele sunt mai dese decât satele.
Un vagon pentru mineri şi unul pentru minereu, stau la loc de cinste. Profităm o clipă de a fi în mină, pentru a demonstra prietenilor că noi muncim !
Bădia Achim ne întâmpină cu farmecul său personal, personaj de baladă, șugubăț, pus pe educație intensivă privind identitatea naţională.  A simțit, cred, că are de-a face cu unii rebeli ! Personal, am avut o singură controversă, cea referitoare la „cerșitul din poartă în poartă”. 
Țin să menționez că dânsul  a precizat, de mai multe ori pe parcursul ghidajului, 
că nu face politică !
Cum să nu-l credem ? La fel ca pe dl. Ernö. 
Ce mai, pe plaiurile mioritice există o țară de pacifiști !
Emilian, nume predestinat, a pus bazele muzeului pornind de la mica încăpere de patru metri pătrați, ajungând acum la peste 500, plus atelierele. Cum obiectele se tot adunau, a mai dărâmat câte un perete, a mai adăugat o cameră, zidind cu mâinile sale o casă tot mai mare. Încet-încet și grădina a început să fie ocupată cu tot felul de ateliere și instalații. 
Unde era să pună cele peste 20.000 de obiecte ?

Să vadă lumea cine-s moții ! În interior, vedem de toate: de la cărţi vechi, orologii, icoane, bancnote, arme, la utilaje agricole, înclusiv batoze, aparate muzicale vechi, biciclete ... toate redând secvențe din istoria oamenilor din Apuseni şi zona Trascăului.
Nu este important cine suntem noi, important este ce lăsăm în urma noastră ! Urme de frumos și de bine să lăsăm. Muzeul e lasat pe mâini bune, fiului meu care e preot, ca să meargă înainte. Pentru că aici îmi văd viața neamului românesc, din trecut și până astăzi. Atâta timp cât satul românesc trăiește, trăim ca români, ne putem afirma ca români. Când satul moare putem spune adio, că rădăcinile noastre s-au dus.




Toate domeniile de activitate a locuitorilor din această parte de țară sunt prezentate prin obiecte și imagini elocvente: minerit, prelucrarea lemnului, a pietrei, a fierului, agricultură, ustensile casnice, unelte de ogradă, câmp, oierit, ținute de port popular, obiecte bisericeşti și vestimentar, colecţii numismatice, adunate din diverse locuri sau de la vecini, 
unele salvate chiar de la fier vechi.
 La stână mare aglomerație, cu sarica uriașă sau la atelierul artizanal al domnului foto, așteptăm cuminți să ne vină rândul. Fără programare ! Distracție totală !
Deja, mândra bucureșteancă a primit ofertă de lucru 
de la bădia Emilian !
Și vine ortacul să ne arate cum se poartă sarica, ținută completă cu ciomag inclus !
Micuța casa tradiţională are venerabila vârstă de 200 de ani,
iar moara cu apă folosită la prelucrarea minereului de aur, a fost adusă din satul Rovina (jud. Hunedoara) fiind atestată la 1895. 

Moara de vânt rotativă este o realizare personală, unica în județul Alba, făcută după un proiect al Muzeului Satului din Dumbrava Sibiului.
Momentul adevărului este dat la întâlnirea policioarei cu minuni. 
Sunt doar câteva piese puse și bădia Achim plusează. Cine ghicește ce sunt și la ce sunt folosite primește pe loc o sută. De euro !  Se spune că nimeni nu a știut până la venirea noastră. Doar și noi suntem colecționari ! E drept, de nișă, însă orișicât ! 
Drept dovadă a fost suficientă o singură recunoaștere, a soției unui coleg colecționar, însă suta se dă doar pentru ghicirea întregii game de piese. 
Nu putem arăta policioara fiind clasificată top secret
Să nu ne demascați ! 
Mai studiem și, data viitoare, dăm lovitura !
Intrăm în camera unde este amenajată o bisericuță, cu obiecte de cult și cărți de cult vechi. Alături, o sală de clasă, cu bănci din perioada interbelică, călimări, tăblițe de ardezie pe post de caiete, catedra, harta României Mari și vestitul cal bălan. Până aici a ajuns tehnologia simțită și de Nică a Petrei !
Muzeul are și o secțiune dedicată tehnologiilor secolului trecut. Vedem, totodată, cele mai timpurii metode de comunicare la distanță: tulnice, telefoane vechi, modele ale primelor radiouri și televizoare, mașini de criptare și decriptare a informației ... până și un scaun dentar și-a găsit locul aici, cu cleștii din dotare !
Trecerea dintr-o încăpere în alta se face prin intermediul unor uși mascate, 
greu de detectat, care surprind vizitatorul.
Nu puteau lipsi artefacte din antichitatea dacică și romană, obiecte de arheologie cu mult mai vechi decât era noastră: pietre funerare, ciocane din neolitic și multe altele. Printre acestea, un altar de ofrandă,  vechi de peste patru mii de ani.
O altă pasiune a dânsului este cea de culegător de folclor. A publicat numai puțin de  4 volume de etnografie și folclor sub titlul Zestrea în anii 2002, 2003, 2004 și 2006. În 2007 publică albumul Comoara, textele fiiind culese tot din zona Munților Apuseni. În anul 2014 publică studiul monografic al comunei Almașu Mare Fântâna de aur.
Are în lucru un nou album Almașu Mare trecut și prezent.
Acest muzeu poartă numele meu, aşa a vrut centrul de cultură din acea perioadă, dar mai degrabă ar purta numele pe care am început să-l popularizez Comoara Apusenilor.“, mărturisește la despărțire bădia Achim din inima Apusenilor.
Timpul zboară și la despărțire dăm și primim cadouri.
Mulțumiri,  bădie Achim, ne-ai bucurat pentru câteva ore sufletul și mintea.
Multă sănătate să vă dea bunul Dumnezeu !