AVENTURA SCOȚIANĂ (III)

 

Mii de pași prin Glasgow  

 

Dis-de-dimineață, pornim spre gara Haymarket. Ținta zilei - Glasgow. Trenurile circulă din juma în jumătate de oră. Cei 76 de kilometri sunt parcurși de garnitura modernă în  doar 40 de minute. 

O luăm pe Queen Street pe fondul sonor al muzicii lui Șostakovici - Second vals - și ne îndreptăm spre primul obiectiv al zilei. Măreața Catedrală, ctitorie a Sf. Mungo, fondator și patron al orașului. 

Documentarul ne informează: „Sunt 10 minute din centru.”, 

pe care le-am transformat în timpi marțieni. 

Într-o vitrină văd gheata de aur a lui Dudu Georgescu. Ce vremuri ! 

Admirăm arhitectura clădirilor vechi și noi. 

Și mergem, nu glumă ! 

Mister AI m-a informat: „Clădirile în stil Art Nouveau din Glasgow sunt strâns legate de numele celebrului arhitect Charles Rennie Mackintosh, cel care a definit ramura scoțiană a acestei mișcări, cunoscută la nivel mondial sub numele de Glasgow Style. 

Spre deosebire de liniile extrem de curbate din Franța sau Belgia, stilul din Glasgow combină influențele Art Nouveau cu forme geometrice drepte, elemente celtice și accente tradiționale scoțiene.” 

Nimic despre Oradea, capitala Art Nouveau din România, singurul oraș mioritic inclus în prestigioasa rețea internațională Réseau Art Nouveau Network, fiind desemnată cea mai frumoasă destinație Art Nouveau din Europa ?!? Se poate mister AI ?... 

Noul stil a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea ca o respingere a formelor clasice, aducând linii curbe inspirate din natură și decorațiuni spectaculoase. Am văzut la Oradea, de câteva ori în ultimii ani, cum au renăscut acele clădiri sub administrația Bolojan: Palatul Vulturul Negru, simbolul orașului cu al său pasaj acoperit și superbul vitraliu cu pasărea măiastră, am vizitat Casa Darvas-La Roche, care găzduiește primul muzeu Art Nouveau din România cu interioare de epocă, mobilier original, vitralii și ceramică, apoi, Casele Adorjan cu fațadele pline de motive florale și simetrii elegante, Palatul Moskovits Miksa și altele de pe frumoasa pietonală, 

fără concurență în spațiul mioritic. 

Știam, tot de la mister AI, despre existența la Glasgow a unora în stil art nouveau: Școala de Artă, considerată capodopera lui Mackintosh, una dintre cele mai frumoase clădiri din Marea Britanie. Impresionează prin ferestrele sale uriașe, liniile drepte combinate cu detalii din fier forjat inspirate 

din natură, apoi Willow Tea Rooms, deschisă în 1903, unde el a proiectat totul, de la fațada clădirii până la mobilier, decorațiuni și tacâmuri, House for an Art Lover (Casa pentru un iubitor de artă). Deși planurile au fost desenate de el în 1901, clădirea a fost construită mult mai târziu, între 1989 și 1996, în interiorul unui frumos parc. Este o explozie de eleganță Art Nouveau, cu camere mari decorate cu trandafiri stilizați și motive geometrice. The Lighthouse (Farul) este prima clădire publică proiectată de artistul arhitect, destinată inițial sediului unui ziar local, azi centru cultural dedicat arhitecturii și designului. 

Elementul central este turnul  în formă de spirală. 

În fine, Queen's Cross Church, singura biserică construită după planurile sale. Clădirea este o îmbinare a stilului gotic local cu elemente decorative Art Nouveau, vizibile mai ales în vitralii și în sculpturile din lemn. 

Nu știu dacă vom ajunge prin acele locuri. 

Există și o zi, 13 iunie (ziua oficială a nașterii ardelencei mele), când este și Ziua Mondială Art Nouveau. 

Deocamdată, prin fața ochilor sunt clădiri din piatră roșiatică, stil victorian,

 combinate cu noile clădiri care au invadat orașul. 

Glasgow (nume de origine galeză) este cel mai mare oraș scoțian (500.000 loc.), situat pe malul râului Clyde, transformat în decursul a doar câtorva decenii dintr-un oraș industrial în centrul cultural al țării. Totuși, aerul din vremurile trecute se simte puternic. 

Urbea are numeroase muzee, galerii de artă, iar prin muzica sa este considerat capitala muzicii scoțiene. Este un „spațiu verde minunat”, orașul mândrindu-se cu nu mai puțin de 70 de parcuri și grădini. Vom vedea ! 

Deocamdată, ajungem la primul obiectiv. Închis ! Dăm ocol și paranormalul funcționeză ! Ne iese in cale îngerașul, sub forma unei bunicuțe plină de energie. Era ghid turistic ce aștepta un grup. Nu se lasă până nu ne duce, 

în pași alerți, la catedrala reală. 

Într-adevăr impresionantă ! 

Este singura catedrală medievală de pe teritoriul Scoției, 

care a supraviețuit durei Reforme Protestante din 1560. Lăcașul în stil gotic cu tavane înalte, coloane masive, cu bolți și vitralii impunătoare. Altarul modest, ca în toate bisercile scoțiene. Stil protestant, fără briz-brizuri. Grupurile de turiști primesc informații detaliate privind construcția și buna funcționare a parohiei.

A fost ridicată între secolele al XIII-lea și al XV-lea, 

pe locul unde Sf. Mungo ar fi fost înmormântat în anul 612 d.Hr. 

În vastul subsol se află  cripta în care Sf. Mungo (sau Kentigern) își găsește binemeritatata odihnă veșnică. Lângă catedrală sunt necropolele orașului, unul dintre cele mai renumite cimitire din Europa, cu peste 50.000 de scoțieni cu monumente, stil victorian, adevărate opere de artă. Să fie ! Brr ! 

Orașul este pavoazat și de artiștii pasionați de graffiti cu reușite creații. 

La Primărie, am crezut că au început arăturile de toamnă. În piața mare totul era răscolit făcându-se o reorganizare cvasigenerală. 

Doar câteva statui mai erau la locul lor, una fiind dotată cu un coif new generation. Este fix miezul zilei !

Tresar, la vederea altui Bobby !? Pornim spre Galeria de Artă Kelvingrove, al treilea obiectiv al zilei. 

Documentarul - 20’. Și mergem, și mergem, planul orașului jucându-ne iar feste. 

Mai întrebăm, pe cei care păreau de-ai locului, cât mai e ? 

Scoteau imediat telefonul și ne comunicau detaliat: unii 10’, alții, mai încolo 15’, iar un cuplu ne-a sugerat să luăm autobuzul. Nu știau cu cine au de-a face !

Răsplata a fost pe măsură în superbul parc unde se află marele palat. Intrăm. O clipă am avut senzația pătrunderii în submarinul Nautillus al căpitanului Nemo. 

Un concert la orgă delecta pe cei prezenți în spațiul central. 

Muzeul etalează în cele 22 de galerii (săli), un amestec, uneori bizar, de exponate. Un concept pe care nu l-am mai întâlnit. 

Parcurgem pe îndelete, în sunetele muzicii, sală cu sală, de la artefacte, inclusiv egiptene, statui, armuri, spade, evantaie, porțelanuri, bijuterii, ceramică la jucării ... 

Da, legătura cu Țara Mioriței e sigură!

Bineînțeles, pictura este prezentă. Vedem pânze semnate de mari pictori Rubens, van Gogh, Rembrand, Renoir, Rouault, Sisley ... Achiziția, în 1952, a tabloului Hristos al Sf. Ioan al Crucii realizat de Salvador Dali a stârnit protestele spontane ale studenților „suveraniști”. 

Au considerat că cele 8.200 de lire investite de autorități puteau fi folosite pentru promovarea artiștilor din Glasgow. Azi, tabloul este evaluat la 120.000.000 de euro ! Ce ți-i și cu scoțienii ăștia !?... 

În imediata apropiere a parcului se află Universitatea (1451), a doua ca vechime după 

St Andrew. Are și ea o Galerie de Artă datorită unui mecena, William Hunter, 

profesor aici, fiind considerată cel mai vechi muzeu din Scoția. 

Instituția  se află într-o superbă clădire, alt decor de Harry Potter. 

Nu avem când să ajungem la Muzeul transporturilor de pe malul râului Clyde. 

De reținut ! E greu la Glasgow să vizitezi ce îți propui fără un mijloc de transport.

Revenim, pe o ploaie măruntă, cu autobuzul la gară. Unde-s cizmele ? Glumesc, nu a fost cazul ! Trenul așteaptă să ne ducă spre casa temporară la Hilton în Edinburgh. 21.053 pași (16,29 km = 824 kcal.). Și-a  fost a treia zi !