De la FONTANA di TREVI la FONTANA di ... TREVI (I)
E un fel de a zice
„coborâm”, deoarece am luat-o în altă direcție.
N-ar fi prima dată ! Cum nu
toate stațiile din Roma au posibilitatea trecerii pe celălalt peron a trebuit
să mergem până la o stație cu posibilitatea de a traversa pentru a relua
traseul corect.
În astfel de situații, nu
trebuie să te impacientezi. Nici când te trezești fără bani. Totul e să nu-i
iei pe toți la tine. Acum, cu cardul, e mult mai simplu !
Altădată, la Versailles
am ajuns până la vestita școală militară de la Saint Cyr, înființată de
Napoleon, dar acolo era în plin câmp, așa că am admirat peisajul până a venit
altă garnitură a RER-ului și ne-am întors o stație.
Stația de metrou se
află sub piața unde se află celebra
Fontana di Trevi.
Nu există multe fântâni
în lume la fel de luxos decorate și sculptate. Construită în 1762 de Nicola
Salvi, pe baza unui proiect al lui Bernini, amânat vreme de un secol, la
capătul unui apeduct, Aqua Virgo, făcut în anul 19 î.H.
Ea
constituie un omagiu adus zeului roman Oceanus, care poate fi văzut pe carul să
tras de tritoni.
Detaliul sculpturilor este pur și simplu fascinant ca întreaga
operă de artă. Statuile feminine reprezintă sănătatea, în dreapta, și
abundența. Bineînțeles este imortalizat într-un altorelief generalul Agripa,
creatorul apeductului.
Când am venit de la
aeroport am văzut părți întregi din astfel de apeducte, care aduceau apa în
Roma de le zeci de kilometri depărtare.
Panteonul este la câteva sute de metri. Templul dedicat
tuturor zeilor, din Piazza della Rotonda, este o clădire comandată de Marcus
Agrippa și reconstruită în anul 126 de împăratul Hadrian. Se pare că fost
concepută și ridicată de Apolodor din Damasc (vă amintiți piciorul podului
peste Dunăre la Drobeta-Turnu Severin de azi). A fost, până în secolul trecut,
cea mai mare clădire din lume din beton. În beton nu s-a pus pietriș, ci
puzzolan, un mineral ușor din cenușă vulcanică Din sec. al VII-lea, devine
biserică creștină. Domul are, la cei 43 de metri, practicat un oculus, care
fost multă vreme singura sursă de lumină naturală. În față străjuiesc trei
rânduri de coloane executate în Egipt cu diametrul de 1,5 m și 60 de tone
fiecare.
Accesul este asigurat
printr-o ușă masivă de bronz.
Aici este sunt
mormintele lui Rafael și al logodnicei sale, precum și ale regilor italieni.
La nici 250 m se află
San Salvatore delle Coppelle, biserică medievală atribuită comunității unite românești din Roma.
O biserică cu numele
nepotului nostru ne-a intrigat și într-una din deplasările noastre fulger la
Roma. Numai că era închisă. E bine, acum era deschisă. Cum să nu intri ? Un sistem de oglinzi amplasate la sol, aduc aproape tavanul pictat de o frumusețe deosebită.
Roma are un lanț
energetic bine consolidat prin cele peste 900 de edificii religioase. Nici nu
se pune problema să le poți vizita pe toate. Citești romanele lui Dan Brown sau
vezi filmele Codul lui da Vinci, Îngeri și demoni ... și îți dai seama că
fiecare are un anumit mister, o amprentă personală, o poveste care te face să
cercetezi și mai mult misterul misterelor - programul Homo sapiens sapiens (3).
Biserica Sant'Andrea
della Valle (sec. XVII), stil renascentist, este situată la intersecția Corso
Vittorio Emanuelle și Corso Rinascimento. Deși e nominalizată ca o bazilică
minoră din rione Sant'Eustachio este sediul ordinului religios al teatinilor.
Are doi îngeri pictați de faimosul Gian Lorenzo Bernini. Montarea unor oglinzi
de cristal ce reflectă, ușor mărită, partea de sus a lăcașului îți crează o
stare euforică deosebită. Superbă Biserica Sf. Andrei din Vale, apostolul românilor, cel răstignit la Patras pe crucea în formă de X.
Nu te mai înduri să pleci. Nu o ratați !
Hai, ne așteaptă Piazza
Navona construită în secolul al XV-lea pe locul stadionului lui Domițian, în
apropierea Panteonului și a Fântânii Trevi. Suntem întâmpinați de un domn
profesor căruia i-a venit o idee aducătoare de bani. Să fie pozat în stil
„plecat cu pluta”. Toți cei care se fotografiau puneau, la final, ceva în
căldărușă. Decât să faci meditații, să-ți spargi capul cu tot felul de
„inteligenți”, mai bine așa.
Pe lângă bani se și distra teribil.
Piața include
Fontana
del Moro, Fântâna lui Neptun cu
sculpturile lor fantastice, Palazzo
Braschi, Palazzo
Pamphilj și superba
Chiesa
S. Agnese in Agone.
Fontana dei Quattro
Fiumi a fost proiectată de legendarul sculptor, pictor, arhitect Bernini.
Creată pentru Papa Inocențiu X în 1651, fântâna se află în fața Palatului
Pamphili, reședința familiei Papei. Ea îi înfățișează pe cei patru zei ai
râului, în centru fiind un mare obelisc egiptean.
Noroc că egiptenii au
obeliscuri cu miile. Fiecare dintre cele patru statui sunt un omagiu unuia dintre cele mai importante
râuri din lume – Nilul, Dunărea, Gange și Rio de la Plata (fluviul de argint).
De aici la Castelul San
Angelo sunt doi pași. Hai, să-i mai ascultăm pe cei doi cântăreți stradali !
Da, mi-au plăcut la fel
de mult, muzica live e ... live !
Trecem de Curtea de
Casație prin dreptul mai multor poduri peste Tibru, apoi traversăm pentru a
ajunge în Piazza del Popolo, obiectivul real al după amiezii, una dintre marile
piețe ale Romei, unde au loc marile evenimente (proteste,
demonstrații, spectacole).
De fapt, numele derivă
din latinul popolo = plop. Ceea ce mă duce cu gândul, referitor la proteste, că
italienii ies în stradă atunci când simt că sunt în plop ! Sute de ani a fost
locul execuțiilor publice, ultima fiind în 1826. Horror !
Actuala amenajare s-a
făcut între 1811 și 1822
în stil neoclasic.
În centrul pieței se află Obeliscul Popolo care, ca multe altele, a fost adus din Egipt de împăratul Augustus.
Este unul dintre cele mai mari obeliscuri (24 m)
datând din anul 1200 î.H.
Mai multe fântâni
ornamentate încadrează piața, Fontana del Netuno, în stânga pieței, Fontana
della dea di Roma în dreapta și, bineînțeles, Fontana dell Obelisco.
Piața este flancată la
sud de structuri istorice, bisericile gemene
Santa Maria dei Miracoli, Santa Maria din Montesanto, proiectate de
Carlo Rainaldi la 1658.
Mai este una, chiar lângă Porta del Popolo, Santa Maria
del Popolo, cu cele mai vechi vitralii din Roma, picturi de Caravaggio,
Raphael, Bernini, Bramante și mulți alții. Bijuterii de artă sunt și cele două
capele interioare Capela Chigi, creată de Raphael (1513) și Capela Basso Della
Rovere, cu fresce de secol XV.
În preajmă există și un
muzeu Leonardo da Vinci.
Da, da Vinci, unul dintre trimișii speciali ai Creatorului acestui program ce pare a se apropia de final !
Ne îndreptăm spre
poarta nordică, cândva Porta Flaminia din Roma Antică. De aici drumul duce la
Rimini. În dreapta, scările te invită să urci pe Colina Pincio (7) unde se află
terasa omonimă cu vedere spre oraș. Nu rezist să nu urc și pe cea de a șaptea colină. Ardeleanca refuză
acensiunea și la final i-am dat dreptate. Ai ce vedea în piață ! Și așa a rezistat cu brio
la marșurile per pedes din aceste zile.
La urcuș, la un cot întâlnesc un ostaș
roman, care voia să-mi ia gâtul. După ce mi-a spus că este din Bârlad, mi-am revenit.
Când a aflat că tot de
pe acolo sunt, Mihai a recunoscut că-i de la Iana, aproape de Ruși (com.
Puiești). Ce înseamnă paranormalul !
E satul în care am debutat ca profesor
suplinitor. Am stat acolo cinci luni de neuitat, la mama Maria și moș Dragomir,
oameni care au lucrat la fostul conac boieresc al Tarsiței Vardalah-Boteanu,
devenit sediul IAS-lui, cu un director de superclasă. Ne-a luat sub aripa sa,
eram acolo trei foști colegi de liceu cu tiulee, și tare bine ne-a mai fost !
Povestea conacului este și ea plină de miez. Pe scurt: Vasile, fiul unui
Onosei, venit din Transilvania, devine administratorul moșiei, o seduce pe
stâpână și devine bogat. Celălalt fiu, Neculai, strânge avere ca vătaf al
Tarsiței la Gura Iezer.
Ce ți-e cu memoria
omului !?! Se redeschid fișiere, pe care le credeai pierdute, când nu te
aștepți !
Am multe amintiri
grozave din cele câteva luni cât am hălăduit prin împrejurimi (Puiești,
Gâlțești, Mocani ...). Am fost chiar cerut în căsătorie (sic!) de mama unei fetișcane
din Stâncășeni, sat de răzești. Zestre o mașină de cusut. Pământul era la GAC.
Era în 1965, toamna. Asta după ce mă dusesm să dau la marină comercială. Eram
doar urmașul bunicului Ioan, care fusese la început de secol brav marinar,
străbătând mările și oceanele ajungând până prin America, nu mai vorbesc de
porturile europene. Am avut atunci, la Constanța, primul contact dur cu regimul
comunist. Nici măcar nu mi-au primit dosarul. Am aflat, că doar cei cu origine
sănătoasă au acces peste tot ! Unii chiar și fără examen ! Bietul tata, știa,
dar nu voia să-mi taie aripile. El mă visa agronom ! Și mama s-a bucurat că nu
m-au primit, mă voia neapărat medic iar eu leșinam când vedeam sânge !
Mai târziu, mi-am
dovedit și aptitudinile „medicale”, inclusiv chirurgicale, dar asta sunt alte
povești paranormale rupte din lunga viață. Poate altădată !
De pe Terasa Pincio
vezi Roma însă parcul în sine este mult
mai de interesant. O nebunie de arbori, de vegetație de tot felul de busturi și
monumente !
Complexul Borghese
Villa (1903) atrage prin celebra Galerie Borghese, important muzeu de artă care
găzduiește, în cele 20 de camere, colecția cardinalului Scipione Borghese cu
lucrări ale lui Rafael, Caravaggio, Rubens, Titzian ..., precum și antichități.
Cum nu aveam bilet de voie de la ardeleancă și pentru muzeu, mă rezum să vă
prezint câteva imagini preluate din lumea largă a internetului. Plimbarea prin
grădinile Complexului Borghese are un parfum aparte cu zeci și zeci de busturi,
fântâni, arbori, plante și relicve ale arhitecturii istorice găsite prin Roma.
Grădina conține diverse secțiuni, inclusiv Cazinoul Borghese, cu sculpturi de
Bernini, Vila Giulia, care conține Muzeul Etrusc precum și ruine ale altor
vile.
Mai sunt și Grădina
Zoologică sau Muzeul de Zoologie.
Ai ce vedea !
Revin în piață. Pe
scări mă salut, din nou, cu Mihăiță daco-romanul, care-și chemase un
corelegionar, tot moldovean. Ardeleanca mă aștepta calmă pe bancă. La soare.
Părăsim piața prin Poarta Poporului sau a Plopului și ne întoarcem la hotel de
la stația Filomela.
Trecusem binișor de prânz ! Urmează ultimul tur nocturn.
Pe data viitoare !
