AVENTURA SCOȚIANĂ (I)

 

Edinburgh cu Harry Potter, micuțul Bobby și altele

Ne-am descurcat ușor. La 11,55 a decolat avionul de pe Otopeni, la 13,35 a aterizat pe cel din Edinburgh, aflat la doar 9 km de orașul (cca 45.000 loc.) situat pe coasta de est a Scoției. Autobuzul 100, care circulă din juma în juma de oră, ne lasă după 20’ la Haymarket și în 10 minute suntem în uriașul hotel cu 230 de camere. Cazarea imediat, deși era, oficial, la ora 15. Duș și o luăm pe Fountain Bridge spre Grassmarket. Centrul urbei a fost inclus în patrimoniul UNESCO pentru arhitectura sa impunătoare castelele sale cu povești, care de care mai pline de suspans.

I se mai spune și Auld Reekie (Vechiul fumuriu) din cauza numeroaselor hornuri furnizoare de fumuri pe timp rece. 

A lapovițat chiar cu câteva zile înainte de a sosi aici. Paranormalul funcționează, meteo anunță soare ! E drept, dimineața sunt 12^o C, 17 pe la amiază iar seara se lasă din nou răcoarea. Suntem pregătiți, inclusiv cu cizme gonflabile made in China. Nu te joci cu ardeleanca mea !

Câteva cuvinte despre noua țintă turistică - Scoția (în gaelică scoțiană Alba, pronunțat al̪ˠapə) (5,2 miloane locuitori pe 78.772 km²).  Este cea mai mică dintre cele patru țări ale Regatului Unit al Marii Britanii și acoperă treimea de nord a insulei. Cel mai înalt punct este vârful Ben Nevis (1.344 m), din Lochaber, iar cel mai lung râu este Tay, care curge pe o distanță de 190 km. Se învecinează cu Anglia la sud, este înconjurată de Oceanul Atlantic, Marea Nordului la est și Canalul de Nord cu Marea Irlandei la sud-vest. În plus, față de teritoriul de pe marea insulă, țara mai are peste 790 de insule. În Scoția există șapte  orașe: Aberdeen, Dundee, 

Edinburg, Glasgow, Inverness, Perth și Stirlling.

Regatul Scoției a apărut ca stat suveran independent în Evul Mediu Timpuriu și a continuat să existe până la 1707. Prin moștenire, în 1603, Iacob al VI-lea, rege al Scoției, a devenit și rege al Angliei și al Irlandei, formând o uniune a celor trei regate. Ulterior, Scoția a intrat într-o uniune politică cu Regatul Angliei la 1 mai 1707 pentru a crea noul Regat Unit al Marii Britanii, în ciuda opoziției și revoltelor antiuniune din Edinburg, Glasgow și din alte părți. Uniunea a creat și noul Parlament al Marii Britanii, care a înlocuit cele două parlamente. În 1801, Marea Britanie a intrat într-o uniune politică cu Regatul Irlandei pentru a crea Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. Parlamentul Irlandei a fuzionat cu cel al Marii Britanii pentru a forma Parlamentul Regatului Unit. De la crearea Statului Liber Irlandez, în 1922, Regatul Unit cuprinde Marea Britanie și Irlanda de Nord. În Scoția, monarhia Regatului Unit a continuat să utilizeze o varietate de stiluri, titluri și alte simboluri regale ale statalității specifice Regatului Scoției dinaintea uniunii. Sistemul juridic din Scoția a rămas, de asemenea, separat de față de cel din Anglia și Țara Galilor și față de cel din Irlanda de Nord. Scoția constituie o jurisdicție distinctă în dreptul public și în cel privat. Continuarea existenței instituțiilor juridice, educaționale, religioase și ale altora, distincte față de cele din restul Regatului Unit, au contribuit cu toate la continuarea culturii și identității naționale scoțiene după uniunea cu Anglia din 1707. 

Denumirea vine de la Scoti, denumirea latină a gaelilor. Scriitorul Walter Scott a contribuit la definirea identității scoțiene în secolul al XIX-lea prin romanele istorice Ivanhoe, Rob Roy ...
Scoția are trei limbi recunoscute oficial: engleza, scots și gaelica scoțiană.
În perioada 1841-1931, circa 2 milioane de scoțieni au emigrat în America de Nord și Australia, alți 750.000 de scoțieni s-au mutat în Anglia. În prezent, există mult mai multe persoane de origine scoțiană care trăiesc în străinătate decât totalul populației Scoției. La fel și la irlandezi. Se estimează că există mai mult de 27 de milioane de descendenți ai emigranților scoțiano-irlandezi care trăiesc acum în SUA. 

Alți 4,7 milioane de scoțieni în Canada. 

Aproximativ 20% din primii coloniști europeni din Noua Zeelandă provin din Scoția.
Imaginea Sf. Andrei, martirizat pe crucea în forma de X, a apărut pentru prima dată în Regatul Scoției în timpul domniei lui William I (1143-1214). 

În 2006, Parlamentul Scoțian a adoptat legea declarării zilei de Sf. Andrei (30 noiembrie) ca zi națională, zi nelucrătoare din anul 2007.
Din 1872, Scoția a trecut la un sistem de școli în mare parte gratuite și finanțate de stat 

administrate de consilii școlare locale, similar cu cel din Anglia. 

Universitatea din Glasgow a devenit un lider al învățământului superior britanic, răspunzând la nevoile educaționale ale tinerilor din mediul urban și din clasa negustorilor, spre deosebire de clasele superioare. Sistemul scoțian de învățământ a rămas întotdeauna distinct față de restul Regatului Unit, cu un accent caracteristic pe educația vastă. Educația universitară și serviciile de îngrijire pentru persoanele în vârstă sunt gratuite în Scoția, în timp ce în restul Regatului Unit se plătesc.
Scoția a fost prima țară din Regatul Unit care a interzis fumatul în spațiile publice închise. Sistemul de învățământ scoțian este diferit față de restul Regatului Unit. Toți copiii de 3 și 4 ani au dreptul la un loc gratuit în grădinițe. Învățământul primar formal începe la aproximativ 5 ani și durează 7 ani; copiii studiază pentru calificări profresionale între 14 și 16 ani. Vârsta de absolvire a școlii este 16 ani, după care elevii pot alege să rămână în școală și să studieze pentru diverse calificări. Există cincisprezece universități scoțiene, dintre care unele sunt dintre cele mai vechi din lume. Printre acestea se numără  Universitățile St Andrews, Glasgow, Aberdeen, Edinburgh, clasate printre cele mai bune din Regatul Unit. Proporțional, Scoția are mai multe universități în top 100 al QS' World University Rankings pe anul 2012 decât orice altă țară. Aici se produce 1% din cercetarea publicată din lume, deși trăiește doar 0,1% din populația lumii. Instituțiile de învățământ superior reprezintă 9% din sectorul de exporturi de servicii, Scoția fiind cea mai educată țară din Europa și printre cele mai bine-educate din lume în termeni de învățământ superior.

Al Doilea Război Mondial a adus în Scoția prosperitate, în ciuda bombardamentelor Luftwaffe, care au dus la inventarea radarului de către Robert Watson-Watt, instrument extrem de valoros în bătălia Angliei. De asemenea, inventatorul scoțian John Logie Biard a demonstrat primul sistem de televiziune funcțional la 26 ianuarie 1926. 

În ultimele decenii, țara s-a bucurat de o renaștere culturală și economică. Printre factorii economici care contribuie la revenire se numără piața serviciilor financiare, producția de electronice, petrolul din Marea Nordului, industria gazelor naturale, cea a construcțiilor navale cu nave de clasă mondială, electronice, whisky ...

Ca națiune celtică, Scoția și cultura scoțiană sunt prezente la toate evenimentele interceltice din țară și din străinătate. Aici sunt organizate mai multe festivaluri de muzică, dintre care Celtic Connections (Glasgow) și Hebridean Celtic Festival (Stornoway) ... 

Un celebru instrument tradițional scoțian este cimpoiul mare highlandez.
Deși nu există, un imn oficial al Scoției, cântecul folk Flower of Scotland, compus în anii ’60, este intonat la ocazii speciale și la marile evenimente sportive ale echipelor naționale. Din 2010, este intonat și la Jocurile Commonwealth-ului după ce a fost votat de o mare parte a sportivilor scoțieni. 
Scoția găzduiește propriile competiții sportive naționale și are reprezentare independentă la mai multe evenimente sportive internaționale, între care Cupa Mondială FIFA, Cupa Mondială de Rugby, Cupa Mondială de Cricket ..., având propriile organe naționale de conducere, cum ar fi Scottish Football Association (a doua cea mai veche asociație națională de fotbal din lume) și Scottish Rugby Union. Diverse variante de fotbal s-au jucat în Scoția timp de secole, cea mai timpurie referință datând de la 1424. Fotbalul este cel mai popular sport, Cupa Scoției fiind cel mai vechi trofeu național din lume. Primul meci internațional de fotbal din istorie, a fost în 1872 împotriva Angliei. Echipe de top: Celtic, Rangers, Aberdeen. Jocul modern de golf își are originea în Scoția secolului al XV-lea. Televiziunea este în mare parte aceeași ca în tot Regatul Unit, dar postul național este BBC Scotland. 

Ziare naționale britanice, ca Daily Record, The Herald, The Scotsman^⁠ sunt scoase în Scoția.  

În Scoția sunt trei autostrăzi care alcătuiesc un triunghi cu vârfurile în capitala Edinburgh și cinci aeroporturi internaționale (Glasgow - 2, Edinburgh, Aberdeen, Inverness), care servesc 150 de destinații internaționale. Rețeaua feroviară scoțiană are în jur de 350 de gări și 3.000 km de cale ferată. Pe acestea circulă 89,3 milioane de călători anual. Feriboturile spre Hebridele interioare, cât și spre cele exterioare 

sau spre Insulele Nordice, Irlanda de Nord și Belgia.
Scoția are o autonomie limitată în cadrul Regatului Unit, precum și reprezentare în Parlamentul britanic. Puterile executive și, respectiv, legislative au fost conferite Guvernului Scoțian și Parlamentului Scoțian de la Holyrood din Edinburgh, începând cu 1999. Parlamentul Regatului Unit își păstrează controlul asupra impozitelor 

la nivelul Regatului Unit, securitatea socială, apărarea, relațiile internaționale și radiodifuziunea. Parlamentul Scoțian (129 de membri) are autoritate legislativă pentru toate celelalte domenii legate de Scoția, precum și o putere limitată de a varia impozitul pe venit. Șeful statului scoțian este monarhul Regatului Unit, în prezent regele Charles al III-lea (din 2022), Scotland Office reprezintă guvernul Regatului Unit în Scoția. La referendumul din 2016 privind apartenența Regatului Unit la Uniunea Europeană, scoțienii au votat pentru rămânerea în cadrul Uniunii Europene, însă majoritatea țărilor U.K. a decis brexitul. 
Turismul reprezintă până la 5% din PIB și ocupa 7,5% din forța de muncă.
 *
Revin la raita noastră din prima zi. Grassemarket din Edinburgh este locul care a cunoscut, de-a lungul secolelor, multe evenimente, fiind locul revoltelor și execuțiilor publice, azi un loc extrem de liniștit, cu multe minirestaurante și magazine pentru turiști.  

În pas domol, urcăm pe aglomerata Victoria Street. 

La celebrul magazin-muzeu, dedicat lui Harry Potter, coada era mică și 

am putut să-l vizităm pe îndelete, până la ultimul etaj. 

Tot ce am citit celor patru nepoți, cu ceva ani în urmă, în cele 7 volume am regăsit în spațiile alocate. Imagini și, mai ales, sute de obiecte, de la magica baghetă la mătura, vehicul supersonic.

 Totul supervizat de pasărea Phoenix. La ultimul nivel, camera era închisă.

O clipă parcă l-am zărit chiar pe Harry !

Continuăm drumul  pe straduța, devenită Diagon Alley în romanele amintite, într-o aglomerație și gălăgie multietnică de nedescris și cu miros intens de grătare. 

Pășim pe Royale Mile (High Street), ombilicul târgului vechi, pentru a ajunge la Greyfriars Bobby, unde se află și pub-ul omonim. Suprasolicitat ! 

Trecem pe lângă și pătrundem în spațiul parohiei Greyfriars Kirkyard cu statuia cățelului Bobby, care stat 14 ani la mormântul stăpânului său, paznic de noapte. 

Cimitirul, plin de vechi morminte străvechi, a inspirat-o pe Rowling în alegerea numelor personajelor sale, inclusiv Potter. 

Vedem și Primăria orașului, The City of Edinburgh Council (Consiliul orașului Edinburgh). De reținut ! Scoțienii știu că nu primarul conduce o localitate, el aplicând profesionist deciziile consilierilor !...

Ajungem la Palatul Hollyrood, reședința familiei regale scoțiene, în stil baroc și vastele grădini. Palatul a fost vechea reședință a Mariei Stuart. Povestea face parte din filmele horror. „Aici, la 9 martie 1566, a fost asasinat consilierul ei particular, muzicianul David Rizzio, bănuit a fi amantul ei, complot pus la cale de cel de-al doilea soț al ei, Henric Stuart, lordul Darnley și de fratele ei vitreg, mai târziu regent al Scoției, James Stewart Conte de Moray, care  avea să fie ucis la Linlithgow, pe 23 ianuarie 1570, de James Hamilton de Bothwellhaugh, susținător al Mariei.” Curat, Agatha Christie !  

Interioarele, față de palatele văzute prin Evropa, nu au nimic deosebit.

 Pentru interioare edwardiene, de secol XVI, se poate vizita Castelul Lauriston. Din Parcul Holyrood vezi Arthur’s Seat  (Scaunul lui Arthur), cel mai înalt punct din oraș. 

Se ajunge relativ ușor pe vârful vulcanului, care a erupt în urmă cu circa 350 de milioane de ani, de unde vezi frumoase priveliști asupra orașului de dedesubt. 

Deși drumeția e ușoară pentru noi, cu cei 10.000 de pași, antrenament zilnic pe străduțele 

Vetrei Luminoase, martor telefonul ardelencei, nu mai urcăm fiind seară.

Apropo, sub oraș ne așteaptă un labirint de  subterane. Aflu de la agentul meu de turism, Cristi, șeful agenției Map Travel, că sunt unii doritori să-și petreacă noaptea pe acolo. Totul datează din secolul al XVIII-lea. Bolțile Edinburgh Vaults, cunoscute sub numele de Bolțile Podului de Sud, sunt mai multe caverne  de-a lungul celor 19 arcuri ale podului. 

La a început au adăpostit taverne, cizmari, topitori și alți comercianți, precum și depozite de materiale ilicite, acum a devenit un loc superstițios, pentru unii emanând o senzație de groază. 

Se spune că ucigașii în serie Burke și Hare au depozitat aici cadavre 

pe care le vindeau ulterior pentru experimente medicale. Brrr !

Autobuzul pentru noaptea ororilor așteaptă amatorii !

Mai bine revenim la Bobby stradal, cu nasul lustruit de turiști, 

din fața pub-lui omonim. Apoi, coborâm de pe Royal Mile pe scări

aruncând o privire spre Castelul Edinburgh, unul dintre obiectivele zilei de mâine. Ajungem, încet și sigur, pe Fountain Bridge la casa noastră. Temporară.

Și-a trecut prima zi !
Telefonul arată 15.071 de pași (11,62 km = 533 kcalorii). E bine !...