LUNA BUCUREȘTILOR de ALTĂDATĂ
Orice îi putem reproșa regelui Carol al II-lea, numai rolul său benefic pentru cultura și știința românească nu.
După cum a declarat la 15 august 1930, la scurt timp după reînscăunare, Regele Carol al II-lea dorea să fie „un Brâncoveanu al culturii româneşti”, preocupat fiind de accesul la cultură al tuturor românilor.
Astfel, Regele Carol al II-lea a conceput și pus în practică prin Fundaţiile Culturale Regale şi prin cele peste 2.000 de atenee și cămine culturale, cea mai amplă şi coerentă strategie de dezvoltare culturală pe care a cunoscut-o România până la acea dată.
În vara anului 1940, la Editura Cartea Românească apare o culegere de texte Zece ani de domnie ai M. S. Regelui Carol al II-lea, care cuprinde texte ale unor oameni din lumea culturală, ştiinţifică şi politică românească. Între ele, mari personalități ale timpului, Grigore Antipa, Dimitrie Gusti, Constantin C. Giurescu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, George Enescu prezintă realizările concrete în domeniul culturii în această perioadă.
Sunt amintite susținerea financiară a ridicării, în 1933, a crucii la mormântul lui Nicolae Bălcescu de la Palermo, așezarea bustului lui Mihai Eminescu, creat de Oscar Han, la Constanța în august 1934, apoi în iunie 1937, inaugurarea noii aripi a Bibliotecii Academiei. La câteva zile, este instituit Fondul Cultural Regele Carol al II-lea (1,3 miliarde de lei, din care 200 de milioane erau alocate direct Academiei. Regele Carol al II-lea devine tutorele Fundaţiei Culturale de Literatură şi Artă Regele Carol II, organizaţie care a derulat importante proiecte culturale între ele numărându-se editarea prestigioasei Reviste a Fundaţiilor Regale (ianuarie 1934-decembrie 1947).
Literatura română cunoaște, de asemenea, în această perioadă o adevărată explozie de opere de referință. În 1931, apare volumul de poezii Flori de mucegai al lui Tudor Arghezi, Eonul dogmatic de Lucian Blaga; în 1932, Răscoala de Liviu Rebreanu, Viaţa lui Mihai Eminescu de George Călinescu; în 1933, are loc premiera piesei ... Escu a lui Tudor Muşatescu, romanele Maityrey (Mircea Eliade), Patul lui Procust (Camil Petrescu), Cartea nunţii (G. Călinescu), Rusoaica (Gib. Mihăescu), Adela (G. Ibrăileanu), Creanga de aur (M. Sadoveanu). În 1934 apar volumul Poezii al lui G. Bacovia și romanul De două mii de ani al lui Mihai Sebastian. Tot în acel an, Editura Fundaţia Regală premiază două eseuri semnate de doi tineri cu un viitor aparte: Nu de Eugen Ionescu şi Mathesis sau bucuriile simple semnat de Constantin Noica, la care adaug trilogia Fraţii Jderi a lui Sadoveanu (deschisă în 1935), ediţia definitivă a poemelor argheziene (1936) sau primul volum al Operelor eminesciene (ediţia Perpessicius, 1939). Nici celelalte arte nu au fost neglijate.
În 1932, are loc prima Expoziție Filatelică Internațională în România EFIRO, Carol al II-lea fiind îndrăgostit și de regina pasiunilor – Filatelia !
De numele Regelui Carol al II-lea sunt legate Arcul de Triumf, statuia ecvestră a Regelui Carol I din Piața Palatului, Muzeul Satului, amenajarea lacurilor Herăstrău și Băneasa, Gara Regală Băneasa, Gara Regală Sinaia, Universitatea Națională de Apărare, primării, universități, colegii și licee, catedrale, biserici și monastiri, ridicate în toate provinciile, inclusiv în Basarabia și Bucovina.
De unde bani ? În intervalul 1923-1938, industria românească s-a dezvoltat într-un ritm de 5,5%, anul 1938 fiind momentul de vârf al al creșterii economice românești în perioada interbelică.
Dar nu despre asta voiam să scriu în această tabletă, ci despre Luna Bucureștilor (9 mai-9 iunie), care a numărat șase ediții începând cu anul 1935. Scopul declarat al festivalului era acela de a atrage atenția turiștilor asupra Capitalei României.
La 9 mai 1935, a avut loc deschiderea primei ediții cu o ceremonie solemnă în Parcul Carol, punctul de atracție fiind expoziția urbanistică apreciată ca o adevărată „istorie vie a orașului”. Cu acest prilej a fost inaugurată și Grădina Botanică. A existat și o machetă a orașului București pentru anul 2000 !
Din 1936, Luna Bucureștilor a devenit manifestare cu caracter internațional, prin participarea țărilor din Mica Înțelegere (Cehoslovacia și Iugoslavia). Festivalul a avut loc în Parcul Herăstrău, când a fost deschis pentru marele public Muzeul Satului, precum și Fântâna Miorița.
Luna Cărții, parte a festivalului, a reprezentat de asemenea, un punct central al ediției din acel an. Festivalul a continuat cu regularitate până în 1940, războiul punând capăt acestui proiect deosebit.
În timpul Republicilor I și a II-a, nu s-a amintit nimic despre acele timpuri și nici nu s-a organizat ceva permanent pentru promovarea imaginii Capitalei României, cu câteva excepții.
Încercări timide de resuscitare a Lunii Bucureștilor au fost după 2010, Fundația Calea Victoriei nereușind să aducă proiectul la amploarea celor organizate în primele șase ediții.
Care va fi primarul care să redea strălucirea Lunii Bucureștilor de altădată e greu de spus. Bucureștiul este unul dintre orașele frumoase ale lumii. Există zone întregi, care pot atrage turiștii, cartiere cu o arhitectură deosebită, numai că frumoasele și cochetele clădiri trebuie văruite, străzile aduse la nivel european, evenimentele culturale și sportive să fie promovate inteligent …
Deocamdată, de la ultimele alegeri locale, Bucureștiul se află în plină stagnare, marile proiecte nefiind în atenția noii garnituri aflate la Primăria Generală a Capitalei.
Accentul se pune mai mult pe claxon ! Vom face, vom drege !...
Centrul istoric, care în orice capitală europeană aduce importante venituri la buget, nu este finalizat nici după 27 de ani. Mirosurile grele îți taie cheful să mai treci pe acolo.
Orașul este dat peste cap. Reforma în domeniul transportului așteaptă de ani buni, construcția marilor parcări nu a demarat, spațiile verzi de pe unele bulevarde sunt într-o totală paragină de ani de zile, arborii maltratați, „publicitatea” acoperă stâlpi, ziduri, clădiri monumente istorice, stații dând Capitalei aspect de favelă.
Presa antebelică descria Luna Bucureștilor ca fiind „una din cele mai rodnice idei care a avut darul să ne lege mai puternic de Capitală prin cunoașterea trecutului, atragerea atenției asupra prezentului și larga viziune a viitorului.”
Hăulitele cu zgomote tribale, care au loc uneori prin Piața Constituției și alte piețe nu au cum da strălucire vieții culturale a Capitalei.
P.S. Văd că a început nebunia „logo pentru promovarea localității”. Să fie o altă formă de sifonare a banului public ?!? La București, după prima gafă monumentală tip „plagiatul se întoarce”, s-a trecut la un logo cu puternice conotații sexuale. Capuri de penis cu dotările aferente în diverse poziții.
Adevărul e că nu mă pricep la artă, Doreeeele !
Toate bune !
Sergiu Găbureac
VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,
gsm_as@yahoo.com, Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39
