De la FONTANA di TREVI la FONTANA di ... TREVI (I)

 

De la FONTANA di TREVI la FONTANA di ... TREVI  (I)

 

E un fel de a zice „coborâm”, deoarece am luat-o în altă direcție. 

N-ar fi prima dată ! Cum nu toate stațiile din Roma au posibilitatea trecerii pe celălalt peron a trebuit să mergem până la o stație cu posibilitatea de a traversa pentru a relua traseul corect.

În astfel de situații, nu trebuie să te impacientezi. Nici când te trezești fără bani. Totul e să nu-i iei pe toți la tine. Acum, cu cardul, e mult mai simplu !

Altădată, la Versailles am ajuns până la vestita școală militară de la Saint Cyr, înființată de Napoleon, dar acolo era în plin câmp, așa că am admirat peisajul până a venit altă garnitură a RER-ului și ne-am întors o stație.

Stația de metrou se află sub piața unde se află celebra 

Fontana di Trevi.

Nu există multe fântâni în lume la fel de luxos decorate și sculptate. Construită în 1762 de Nicola Salvi, pe baza unui proiect al lui Bernini, amânat vreme de un secol, la capătul unui apeduct, Aqua Virgo, făcut în anul 19 î.H.

Ea constituie un omagiu adus zeului roman Oceanus, care poate fi văzut pe carul să tras de tritoni. 

Detaliul sculpturilor este pur și simplu fascinant ca întreaga operă de artă. Statuile feminine reprezintă sănătatea, în dreapta, și abundența. Bineînțeles este imortalizat într-un altorelief generalul Agripa, creatorul apeductului.

Când am venit de la aeroport am văzut părți întregi din astfel de apeducte, care aduceau apa în Roma de le zeci de kilometri depărtare.

Panteonul  este la câteva sute de metri. Templul dedicat tuturor zeilor, din Piazza della Rotonda, este o clădire comandată de Marcus Agrippa și reconstruită în anul 126 de împăratul Hadrian. Se pare că fost concepută și ridicată de Apolodor din Damasc (vă amintiți piciorul podului peste Dunăre la Drobeta-Turnu Severin de azi). A fost, până în secolul trecut, cea mai mare clădire din lume din beton. În beton nu s-a pus pietriș, ci puzzolan, un mineral ușor din cenușă vulcanică Din sec. al VII-lea, devine biserică creștină. Domul are, la cei 43 de metri, practicat un oculus, care fost multă vreme singura sursă de lumină naturală. În față străjuiesc trei rânduri de coloane executate în Egipt cu diametrul de 1,5 m și 60 de tone fiecare.

Accesul este asigurat printr-o ușă masivă de bronz.

Aici este sunt mormintele lui Rafael și al logodnicei sale, precum și ale regilor italieni.

La nici 250 m se află San Salvatore delle Coppelle, biserică medievală atribuită  comunității unite românești din Roma.

O biserică cu numele nepotului nostru ne-a intrigat și într-una din deplasările noastre fulger la Roma. Numai că era închisă. E bine, acum era deschisă. Cum să nu intri ? Un sistem de oglinzi amplasate la sol, aduc aproape tavanul pictat de o frumusețe deosebită. 

Roma are un lanț energetic bine consolidat prin cele peste 900 de edificii religioase. Nici nu se pune problema să le poți vizita pe toate. Citești romanele lui Dan Brown sau vezi filmele Codul lui da Vinci, Îngeri și demoni ... și îți dai seama că fiecare are un anumit mister, o amprentă personală, o poveste care te face să cercetezi și mai mult misterul misterelor - programul Homo sapiens sapiens (3).

Biserica Sant'Andrea della Valle (sec. XVII), stil renascentist, este situată la intersecția Corso Vittorio Emanuelle și Corso Rinascimento. Deși e nominalizată ca o bazilică minoră din rione Sant'Eustachio este sediul ordinului religios al teatinilor. Are doi îngeri pictați de faimosul Gian Lorenzo Bernini. Montarea unor oglinzi de cristal ce reflectă, ușor mărită, partea de sus a lăcașului îți crează o stare euforică deosebită. Superbă Biserica Sf. Andrei din Vale, apostolul românilor, cel răstignit la Patras pe crucea în formă de X. 

Nu te mai înduri să pleci. Nu o ratați !

Hai, ne așteaptă Piazza Navona construită în secolul al XV-lea pe locul stadionului lui Domițian, în apropierea Panteonului și a Fântânii Trevi. Suntem întâmpinați de un domn profesor căruia i-a venit o idee aducătoare de bani. Să fie pozat în stil „plecat cu pluta”. Toți cei care se fotografiau puneau, la final, ceva în căldărușă. Decât să faci meditații, să-ți spargi capul cu tot felul de „inteligenți”, mai bine așa. 

Pe lângă bani se și distra teribil.

Piața include Fontana del Moro,  Fântâna lui Neptun cu sculpturile lor fantastice, Palazzo Braschi, Palazzo Pamphilj și superba Chiesa S. Agnese in Agone.

Fontana dei Quattro Fiumi a fost proiectată de legendarul sculptor, pictor, arhitect Bernini. Creată pentru Papa Inocențiu X în 1651, fântâna se află în fața Palatului Pamphili, reședința familiei Papei. Ea îi înfățișează pe cei patru zei ai râului, în centru fiind un mare obelisc egiptean.

Noroc că egiptenii au obeliscuri cu miile. Fiecare dintre cele patru statui sunt  un omagiu unuia dintre cele mai importante râuri din lume – Nilul, Dunărea, Gange și Rio de la Plata (fluviul de argint).

De aici la Castelul San Angelo sunt doi pași. Hai, să-i mai ascultăm pe cei doi cântăreți stradali !

Da, mi-au plăcut la fel de mult, muzica live e ... live !

Trecem de Curtea de Casație prin dreptul mai multor poduri peste Tibru, apoi traversăm pentru a ajunge în Piazza del Popolo, obiectivul real al după amiezii, una dintre marile piețe ale Romei, unde au loc marile evenimente (proteste, demonstrații, spectacole).

De fapt, numele derivă din latinul popolo = plop. Ceea ce mă duce cu gândul, referitor la proteste, că italienii ies în stradă atunci când simt că sunt în plop ! Sute de ani a fost locul execuțiilor publice, ultima fiind în 1826. Horror !

Actuala amenajare s-a făcut între 1811 și 1822 

în stil neoclasic.

În centrul pieței se află Obeliscul Popolo care, ca multe altele, a fost adus din Egipt de împăratul Augustus. 

Este unul dintre cele mai mari obeliscuri (24 m) 

datând din anul 1200 î.H. 

Mai multe fântâni ornamentate încadrează piața, Fontana del Netuno, în stânga pieței, Fontana della dea di Roma în dreapta și, bineînțeles, Fontana dell Obelisco.

Piața este flancată la sud de structuri istorice, bisericile gemene  Santa Maria dei Miracoli, Santa Maria din Montesanto, proiectate de Carlo Rainaldi la 1658. 

Mai este una, chiar lângă Porta del Popolo, Santa Maria del Popolo, cu cele mai vechi vitralii din Roma, picturi de Caravaggio, Raphael, Bernini, Bramante și mulți alții. Bijuterii de artă sunt și cele două capele interioare Capela Chigi, creată de Raphael (1513) și Capela Basso Della Rovere, cu fresce de secol XV.

În preajmă există și un muzeu Leonardo da Vinci. 

Da, da Vinci, unul dintre trimișii speciali ai Creatorului acestui program ce pare a se apropia de final !

Ne îndreptăm spre poarta nordică, cândva Porta Flaminia din Roma Antică. De aici drumul duce la Rimini. În dreapta, scările te invită să urci pe Colina Pincio (7) unde se află terasa omonimă cu vedere spre oraș. Nu rezist să nu urc și pe cea de a șaptea colină. Ardeleanca refuză acensiunea și la final i-am dat dreptate. Ai ce vedea în piață ! Și așa a rezistat cu brio la marșurile per pedes din aceste zile. 

La urcuș, la un cot întâlnesc un ostaș roman, care voia să-mi ia gâtul. După ce mi-a spus că este din Bârlad, mi-am revenit.

Când a aflat că tot de pe acolo sunt, Mihai a recunoscut că-i de la Iana, aproape de Ruși (com. Puiești). Ce înseamnă paranormalul ! 

E satul în care am debutat ca profesor suplinitor. Am stat acolo cinci luni de neuitat, la mama Maria și moș Dragomir, oameni care au lucrat la fostul conac boieresc al Tarsiței Vardalah-Boteanu, devenit sediul IAS-lui, cu un director de superclasă. Ne-a luat sub aripa sa, eram acolo trei foști colegi de liceu cu tiulee, și tare bine ne-a mai fost ! Povestea conacului este și ea plină de miez. Pe scurt: Vasile, fiul unui Onosei, venit din Transilvania, devine administratorul moșiei, o seduce pe stâpână și devine bogat. Celălalt fiu, Neculai, strânge avere ca vătaf al Tarsiței la Gura Iezer. 

Ce ți-e cu memoria omului !?! Se redeschid fișiere, pe care le credeai pierdute, când nu te aștepți !

Am multe amintiri grozave din cele câteva luni cât am hălăduit prin împrejurimi (Puiești, Gâlțești, Mocani ...). Am fost chiar cerut în căsătorie (sic!) de mama unei fetișcane din Stâncășeni, sat de răzești. Zestre o mașină de cusut. Pământul era la GAC. Era în 1965, toamna. Asta după ce mă dusesm să dau la marină comercială. Eram doar urmașul bunicului Ioan, care fusese la început de secol brav marinar, străbătând mările și oceanele ajungând până prin America, nu mai vorbesc de porturile europene. Am avut atunci, la Constanța, primul contact dur cu regimul comunist. Nici măcar nu mi-au primit dosarul. Am aflat, că doar cei cu origine sănătoasă au acces peste tot ! Unii chiar și fără examen ! Bietul tata, știa, dar nu voia să-mi taie aripile. El mă visa agronom ! Și mama s-a bucurat că nu m-au primit, mă voia neapărat medic iar eu leșinam când vedeam sânge !

Mai târziu, mi-am dovedit și aptitudinile „medicale”, inclusiv chirurgicale, dar asta sunt alte povești paranormale rupte din lunga viață. Poate altădată !

De pe Terasa Pincio vezi Roma însă  parcul în sine este mult mai de interesant. O nebunie de arbori, de vegetație de tot felul de busturi și monumente !

Complexul Borghese Villa (1903) atrage prin celebra Galerie Borghese, important muzeu de artă care găzduiește, în cele 20 de camere, colecția cardinalului Scipione Borghese cu lucrări ale lui Rafael, Caravaggio, Rubens, Titzian ..., precum și antichități. 

Cum nu aveam bilet de voie de la ardeleancă și pentru muzeu, mă rezum să vă prezint câteva imagini preluate din lumea largă a internetului. Plimbarea prin grădinile Complexului Borghese are un parfum aparte cu zeci și zeci de busturi, fântâni, arbori, plante și relicve ale arhitecturii istorice găsite prin Roma. Grădina conține diverse secțiuni, inclusiv Cazinoul Borghese, cu sculpturi de Bernini, Vila Giulia, care conține Muzeul Etrusc precum și ruine ale altor vile.

Mai sunt și Grădina Zoologică sau Muzeul de Zoologie. 

Ai ce vedea !

Revin în piață. Pe scări mă salut, din nou, cu Mihăiță daco-romanul, care-și chemase un corelegionar, tot moldovean. Ardeleanca mă aștepta calmă pe bancă. La soare. 

Părăsim piața prin Poarta Poporului sau a Plopului și ne întoarcem la hotel de la stația Filomela. 

Trecusem binișor de prânz ! Urmează ultimul tur nocturn.

Pe data viitoare !