UN COSTOBOC PRIN ȚARA BASCILOR (VII) COMILLAS

 

UN COSTOBOC PRIN ȚARA BASCILOR (VII) COMILLAS

 
Ultima zi în Comillas. Mai bine zis ultima noapte ! 

În penultima zi a sejurului prin Cantabria, Asturia și Țara Bascilor, ziua în care nu am fost 

la Covadonga, am luat-o la pas, cu ardeleanca mea, pe traseul cunoscut. 

În mare parte, voi rememora, în acest ultim episod al călătoriei și frânturi din a doua zi a programului pentru seniori, cea de după noaptea petrecută mai mult pe drumul 

de la aeroportul din Madrid-Barjas la Comillas.

În acea zi, Ioan s-a simțit obligat să recompenseze cu un mic tur pietonal prin 

orășelul-port (2.156 loc. și 120 loc/km²) răsfirat pe coline, unde este invazie de case de vacanță ale madrilenilor. Centrul vechi este ușor de explorat, cu alei pietruite, 

bodegi variate și micro-magazine care ne aștepată să intrăm.
O zi plină de soare și o claritate foarte bună.

Primim informații cu privire la arhitectonica vechilor case, 

unele fiind într-o stare avansată de degradare, alte cumpărate de investitori pentru deschiderea de pensiuni, restaurante, diverse afaceri.

Trecem prin fața Centrului Cultural, închis, deși, din punctul meu de vedere 

ar fi trebuit să fie deschis exact în weekend pentru locuitori și turiști. 

Dăm colțul și ne oprim la o mira dor cu plaja și vederea oceanului.
În stânga, pe promontoriu se află parohia veche ajunsă cimitir, ca urmare a răzvrătirii poporului față de aroganța unui infant(il), cu un comportament de cocalar !

Revenim pe stradela care ne duce la Iglesia de San Cristobal, 

biserică ridicată de localnicii ca ripostă la aroganța ducelui pomenit deja, Infantado, 

care dorea un anumit loc din care să asiste la slujbe. 

Vechea primărie a fost transformată în muzeu.

                                                     În mijlocul Plaza de los Tres Caños, se află Fuente de los Tres Caño, opera modernistului architect Lluís Domènech i Montaner. 

Fântâna, cu postament octogonal, a fost construită în cinstea celui care a finanțat prima alimentare cu apă a micii localități, Joaquin del Pielago.  

Tot pe aici e și casa 

Ducelui de Almodovar del Rio.

Ajungem la parcul unde se încheiease turul ghidat, la poalele unui mic deal 

pe care se află Palatul Sobrellano.

 Urc la Palatul Sobrelano, o bijuterie arhitectonică în stil neogotic pentru Marchizul de Comillas, Antonio Lopez Lopez. 

Castelul a fost devalizat în cursul anilor. 

S-a reușit remobilarea lui cu piese ale timpului putând 

fi vizitat doar de grupuri prin rezervare on line (!), aici ținându-se diverse evenimente.

Acum era pustiu ! 

La insistența mea, de turist înrăit, am voie să iau imagini doar cu holul. 

Restul, trăiască internetul !

În spatele palatului o amenajare pentru evenimente.

În stânga, a fost ctitorită o superbă capelă-panteon (1878).
The seats, the couches and the banks were designed 

by Antonio Gaudí.

De aici, se vede în zare, impozantă și renumită Universidad Pontificia de Comillas, 

găzduită în interiorul unei vechi monastiri.
Papa Leon al XIII-lea a fondat Seminarul Sf. Anton de Padova în 1890, în Comillas, 

ca răspuns la eforturile depuse de Marchizul de Comillas 

pentru construirea unei instituții pentru educarea candidaților locali la preoție.
La momentul înființării sale, seminarul a fost încredințat Ordinului Iezuit. 

În 1904, seminarul a fost ridicat la statut de universitate pontificală, când papa Pius al X-lea 

a acordat școlii puterea de a conferi grade academice în teologie, filosofie și
drept canonic. În 1969 universitatea a fost mutată la Madrid. 

Acum, aici e sediul Fundației Comillas. 

În vecinătatea palatului, sunt mai multe case, monumente istorice și ele, 

din care se distinge, în mod deosebit, Villa Quijano sau Capricho de Gaudí, 

conac construit de celebrul arhitect al Sagradei Familia și a altor minunății.
Se vorbește și de o poartă, dar care nu este, de fapt, în zonă. Ar fi la cimitir !

Și dacă tot am vorbit de capricii intrăm, la întoarcere de la palat, 

în braseria unui fost marinar iubitor de muzica anilor ‘60-‘70-‘80. 

Verificat încă din a treia zi, dar, tot fiind pe drumuri, nu am mai reușit să trecem prin târg.

Ne salutăm de parcă ne cunoaștem de când lumea și repetăm cererea, 

bere mare și fructe de mare, preferatele ardelencei mele din creierii munților.

Interiorul este în ambientul produselor culinare oferite.
Revenim la casa temporară pentru siestă. 

Nu înainte de a intra într-un tipicas pentru a lua câteva sticle 

cu vin 2018 și ceva de-ale gurii. Preventiv !

Pe drumul de costișă ce duce spre casa temporară,

constat că bila de pe clădirea ASE a ajuns tocmai aici ! La Comillas.
Ce ne facem fetelor ?!?

La cină, aduc mostre din fructele de mare. Cred că erau vii, au dispărut instantaneu.
E ultima seară. Distracțieee !

În drum, de la spre Aeroportul Madrid-Barajas spre Comillas și invers 

am fost dotați cu cele necesare la purtător.

Cina de la miezul nopții !

Aterizăm pe Otopeni după miezul nopții, unde ne aștepta nepoata mijlocie mare.

Ăn drumul spre casă cu Meridian, o adevărată plăcere dialogul cu ciocârlia, fan Rapid.

Și nu numai atât, avea și feciorul, junior la Academia de fotbal a lui Hagi.

Nici nu știu când am ajuns pe Iancului, deasupra Bucureștilor !

Porumbeii încă dormeau, pescărușii erau cu domiciliul pe blocul pitic (doar zece niveluri), 

din proximitate și o liniște de-ți țiuiau urechile peste Vatra Luminoasă. 

Pe data viitoare, hai-hui prin Țara Mioriței !