DE LA VATICAN LA VALE

   

 DE LA VATICAN LA VALE 

(noi pagini de jurnal paranormal) (III)

E trecut de miezul zilei. O luăm pe Via della Conciliazione, unde ne așteaptă îngerașul păzitor de la Podul Sant' Angelo. Sunt doar 500,7 metri până la Castelul Sant' Angelo, aflat tot în statul Vatican, cunoscut și sub numele de Mausoleul lui Hadrian, deoarece castelul a fost, inițial, destinat drept mausoleu pentru împărat. 

E un fort circular cu mai multe construcții, ridicat în anul 129. Era cândva cea mai înaltă clădire din Roma. Odată cu trecerea timpului, castelul a devenit parte a statului Vatican și a fost conectat la Bazilica Sf. Petru printr-un coridor de refugiu numit

Passetto di Borgo.

Brrrr ! Mi-amintesc scene din thriller-ul Îngeri și demoni ! 

Astăzi, castelul are un muzeu cu istoria sa.

Podul Sant' Angelo (anul 134) construit tot în timpul împăratului Hadrian traversează râul Tibru direct din fața castelului și este considerat unul dintre cele mai frumoase și decorative poduri din Roma. Placat cu marmură și travertin, are 10 statui de înger cu detalii fantastice, fiecare purtând câte un obiect cu o anumită semnificație.

       Aici e unul dintre locurile preferate ale trubadurilor.  E drept, unii sunt super încântători.

Un vaporaș se chinuia să ajungă în port.

Nu-l traversați, mergeți înainte pe Via Lungotevere Pratti pe malul Tibrului pentru a vedea o alte minuni arhitecturale.

Este Curtea Supremă de Casație a Italiei din cartierul Prati, proiectată de Cuglielmo Calderini din Perugia și construită între 1888 și 1910.

Găzduiește și o bogată bibliotecă juridică. 

Lângă masiva construcție se află o bijuterie arhitecturală Chiesa del Sacro cuore del Suffragio (Biserica Sfintei inimi a lui Iisus) de inspirație neogotică, realizată în 1890 de mai puțin cunoscutul  Giuseppe Gualandini. I se mai spune și Mica catedrală din Milano. Sculpturile aparțin lui Orsoni.

E un loc cu multe mărturii vizibile ale sufletelor din Purgatoriu, cu povești de ți se ridică părul măciucă. Am câteva prietene amatoare de asemenea sezații tari !

Se ascund în fundul patului, uitându-se la filme de groază, tremurând din toate mădularele ! Vă dați seama de comportamentul lor în momentul în care și tună / fulgeră ! 

Ce să-i faci, plăcerile costă !

Vedem și o clădire stil american. Traversăm. După câțiva pași pe malul Tibrului cu platani de poveste o luăm pe Via Tomacelli, apoi pe Via dei Condotti.

La indicațiile unui Minitehnicus, zărim minunea din larga și zgomotoasa

Piazza di Spagna.

Urci cele 137 de trepte spaniole construite în 1725, pentru a ajunge în Piazza Trinita dei Monti din fața bisericii franceze Trinita dei Monti. În partea de sus a treptelor este un obelisc crucifix și multe inscripții sculptate în piatră. Jos, stăm pe băncuțe în jurul unei fântâni, stil baroc sub razele dulci, nu ca la ultima vizită.

A avut atunci noroc ardeleanca mea cu umbreluțele chinezești. 

În partea sud-estică a pieței se află

Colonna dell Immacolata

(1857).

Gata, e târziu și piticii ne dau semnalele luării prânzului.

Informație ! La ofertă erau castane coapte direct sub ochii tăi de un indian, devenit francez ca mulți dintre conaționali. Alte câteva sute de mii doar temporar, așa cum sunt și cei peste cinci milioane de români împrăștiate pe întreaga planetă. La prânz mă conving că și italienii au vinuri. La fel de bune ca și cele de peste Prut. 

Chiar mai ieftine !

Vine seara cu vizita nocturnă. 

Ținta principală Forumul Roman și Colosseum. 

Nimic nu trebuie ratat. 

Culorile cerului se schimbă de la un minut la altul. 

Hai, acasă, și mâine e o nouă zi !

Pe ulicioara nostra aceeași gălăgie și voie bună multietnică ! 

Unii cu mască, alții fără ! 

La dolce vita !

Același GSM, călătorul efemer prin astă lume.

(va urma)