PRIN ȚARA SFÂNTĂ : 5 ZILE + 2 ORE (XI)
MUNTELE MĂSLINILOR (II)
Suntem la poalele Muntelui Măslinilor.
Intrăm într-un loc cu cei mai bătrâni măslini din zonă. Grădina Ghetsimani. „Ghetsimani înseamnă „presă de ulei” în aramaică, o trimitere clară la crângul de măslini din care se obține și acum uleiul folosit la aprinderea lămpilor din altare, în timp ce din sâmburi se fabrică rozarii.”
Pe aici a pășit, s-a odihnit, a meditat și s-a recules Iisus.
Aici s-a rugat ultima oară, în Joia Patimirilor, seara fiind vândut de Iuda.
Prin sărutul trădător, l-a dat pe mâna soldaţilor romani, care L-au dus, spre a fi judecat, mai întâi la Ana şi apoi la Caiafa.
Vă amintiți ? De la Ana la Caiafa !
Vă amintiți ? De la Ana la Caiafa !
Opt dintre măslini sunt foarte bătrâni, au forme ce te duc cu gândul la scene de basm. Istoricul Iosif Flaviu consemnează că pentru a face loc echipamentului de asediu, romanii au tăiat în anul 70 toți copacii din Ierusalim și din împrejurimi. Un studiu științific, efectuat în 2012, demonstrează că măslinii au, totuși, au venerabila vârstă de peste 900 de ani, provenind neîndoielnic din rădăcina măslinilor din vremea lui Iisus. Nu știu de ce mi-am amintit de starea jalnică a Teiului lui Eminescu de la Iași ! Aș lăsa să crească un pui lângă cel bătrân. În fond e vorba despre un simbol ! Ce ne facem dacă o furtună îl va doborî într-o bună zi ? Îl vom cimenta și lega în fiare toată viața !?
Locul impresionează și dă naștere la meditații.
În 1681, trei creștini croați din Sarajevo, cavaleri ai Ordinului Sfântului Mormânt, au cumpărat grădina și au donat-o călugărilor franciscani, care o administrează și acum, împreună cu biserica din incintă.
M-a intrigat pe tot timpul pelerinajului această luptă surdă între diferite popoare și religii creștine (!) de a pune mâna pe tot felul de lăcașuri ! La care se adaugă tot felul de intrigi, lovituri sub centură și orgolii fără rost, în timp ce mesajul lui Dumnezeu este foarte clar ! Ce-o fi în capul unor asemenea clerici ?
În 1681, trei creștini croați din Sarajevo, cavaleri ai Ordinului Sfântului Mormânt, au cumpărat grădina și au donat-o călugărilor franciscani, care o administrează și acum, împreună cu biserica din incintă.
M-a intrigat pe tot timpul pelerinajului această luptă surdă între diferite popoare și religii creștine (!) de a pune mâna pe tot felul de lăcașuri ! La care se adaugă tot felul de intrigi, lovituri sub centură și orgolii fără rost, în timp ce mesajul lui Dumnezeu este foarte clar ! Ce-o fi în capul unor asemenea clerici ?
*
Lângă grădină, se află Biserica Tuturor Națiunilor (Bazilica Agoniei), locul unde Hristos S-a rugat Tatălui Dumnezeu înaintea răstignirii.
Lăcașul (1924) a fost proiectat și construit de amintitul Antonio Barluzzi pe ruinele unei bazilici din 389, distruse în anul 614, și ale unei biserici cruciate datând din 1170.
Din bazilica bizantină s-au păstrat fragmente din pardoseala mozaicată și piatra pe care tradiția spune că Iisus a îngenuncheat să se roage în noaptea de dinaintea Patimirilor.
Barluzzi s-a inspirat din bazilicile bizantine timpurii, înzestrând-o cu 12 cupole (numărul națiunilor care au contribuit la ridicarea ei) iar pe toată lungimea frontonului se află un mozaic bizantin triunghiular bogat colorat.
Interiorul cuprinde scene cu „suferințele Mântuitorului care s-a rugat Tatălui Său cu lacrimi de sânge, acceptând să se împovăreze, spre izbăvire, cu durerea întregii lumi. Hristos este înfățișat aici ca mediator între Dumnezeu și omenire, pentru care își dăruiește inima unui înger. Este încadrat de un grup de oameni de rând care plâng și care îl privesc cu venerație și de un grup de înțelepți, care își mărturisesc ignoranța și așteaptă de la El iluminarea.
Interiorul bisericii, lăsat în semiîntuneric, cu lumina filtrată doar prin ferestrele cu vitralii și tavanele pictate în albastru, punctate cu stele înconjurate de ramuri de măslini, este sumbru, în ton cu tema suferințelor îndurate de Mântuitor.”
În faţa altarului, se află stânca pe care s-a rugat Mântuitorul.
Din neant, apare autocarul nostru. Ne îndreptăm spre Casa Milei, casa Sf. Ana și Sf. Ioachim, părinții Maicii Domnului, unde s-a născut fecioara Maria, Maica Domnului Iisus Hristos. Pe acest loc se înalță Biserica Sf. Ana (sec. XI), închinată și Maicii Domnului, ridicată de cruciați foarte aproape de Poarta Oilor, fiind unul dintre puținele lăcașuri care au rezistat vremurilor. Bineînțeles, biserica a fost zidită pe o parte din ruinele bazilicii bizantine din secolul al V-lea.
Biserica are trei naosuri, prin cel din dreapta având acces, pe o scară, la cripta în care cruciaţii au localizat locuinţa Sfinţilor Părinți Ioachim şi Ana.
Biografia lor este fascinantă.
Tatăl fecioarei Maria era un urmaș al regelui David iar mama descendentă din familia preotului Aaron, împlinindu-se astfel proorocirea că Mesia va avea o dublă descendență: împărătească și preoțească.
În al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat în public jertfa lor, numindu-i blestemați, deoarece nu aveau copii.
Lumea a început să-și bată joc de ei. A apărut Arhanghelul Gavriil, comunicatorul lui Dumnezeu pentru pământeni, care a transmis, fiecăruia în parte, pe când țineau post și se rugau lui Dumnezeu, că vor avea o fiică.
Lumea a început să-și bată joc de ei. A apărut Arhanghelul Gavriil, comunicatorul lui Dumnezeu pentru pământeni, care a transmis, fiecăruia în parte, pe când țineau post și se rugau lui Dumnezeu, că vor avea o fiică.
Minunea s-a întâmplat, spre stupefacția tuturor !
Ce s-a întâmplat la vârsta de 15 ani a Maicii Domnului și după, știm cu toții, în tot felul de interpretări, contraziceri și variante care înfierbântă capetele unora și în ziua de astăzi.
Nici construcția aceasta nu a avut parte de o viață liniștită în contextul luptelor permanente, fizice, nu doar verbale,
între musulmani, iudei și creștini.
între musulmani, iudei și creștini.
Abia în urma războiului din Crimeea (1853-1856), biserica a fost cedată, de sultanul Abdul Megid, francezilor. Aceștia au încredințat-o Părinților Albi, o comunitate întemeiată de cardinalul Lavigerie, care au amenajat, în incintă, un seminar greco-catolic. Ultimele suferințe pricinuite sunt cele din anul 1967, când israeliții au bombardat zona. Deasupra ușii de la intrare, pe placa de piatră 1192, stă scrisă, pe cinci rânduri, fapta lui Saladin, care a cucerit orașul Ierusalim, transformând biserica în școală.
La câțiva pași sunt ruinele Scăldătoarei Bethesda / Vitezda, locul în care Iisus a vindecat un olog. De aceea, popular, lăcașului alăturat i se mai spune și Biserica Paraliticului, ca urmare a minunii săvârșite de Hristos.
Rezervoarele de apă de aici asigurau apa necesară la Templu. Când împăratul Adrian a construit noul oraş Aelia Capitolina, a amenajat aici băi păgâne pentru a şterge amintirea minunii lui Hristos.
Suntem sfârșiți de oboseală, dar fericiți după o zi atât de plină.
Urmează ziua cea mare. Vom parcurge Via Dolorosa, Calea durerii, Calea suferinței sau Drumul Crucii, pornind din curtea casei lui Pilat din Pont, unde s-a dat sentința condamnării lui Iisus la moarte, până la locul crucificării și unde a stat înmormântat, timp de câteva ore (!),
Mentorul tuturor creștinilor, Iisus Hristos !
Mentorul tuturor creștinilor, Iisus Hristos !
Toate bune !
gsm_as@yahoo.com
Tel. 0771 631.065
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu