Dobro utro, Plitviče !
(RAITE prin U.E. - pagini de jurnal paranormal)
Dacă am văzut comoara naturală a Muntenegrului, hai să o vedem și pe cea a Croației. Parcul National Plitviče este unul din acele locuri despre care se povestește la superlativ. De regulă, sunt rezervat la reclame. Modul profesionist în care a fost realizat parcul, mă face să fiu de acord cu cele auzite și scrise despre acest loc deosebit.
După trecerea cu vaporașe electrice, o găselniță de efect, o luăm pe lungul drum la urcușului, amenajat în mare parte pe cărări podite.
Festivalul apelor te copleșește ! Apa este incredibil de curată, de culoare turcoaz, verde sau albastru în funcție de silicații aflați pe fundul lacurilor și căderea razele soarelui pe ea, crează un spectacol.
Parcurgi timp de câteva ore un loc unic în felul său. Vei vedea păstrăvi în apa cristalină, rațe plimbându-se în voie pe lacuri.
Minicascadele te întâmpină la tot pasul. La un moment dat m-am întrebat dacă nu cumva apa este special dirijată.
Ajunși sus, ne luăm o binemeritată pauză. Urcăm în lanțul de mașini care coboară încet-încetișor serpentinele până la ieșirea din parc.
De acolo, plecăm la un popas, pe drept lăudat de George, după care o luăm spre Zagreb, capitala Croației, oraș situat la intersecția unor importante rute comerciale între coastele Adriaticii și Europa Centrală.
Orașul (un milion de locuitori), are un patrimoniu cultural și istoric bogat cu puternice rădăcini în cultura urbană din Europa Centrală, îmbogățită de tradițiile balcanice și de cele mediteraneene. Influența austriacă, vieneză, se simte la tot pasul. Străzi curate și piețe, parcuri bine întreținute, 20 de teatre și peste 40 de muzee și galerii.
Biserica St Marks Church (1880), aflată în Piața Sf. Marc atrage privirile și prin acoperișul din țiglă multi-colorată. Aici este și locul Sabor-ului croat (Parlamentul) și al Palatului Ban, acum palatul prezidențial.
O ploaie sâcâitoare ne împiedică să vedem orașul în toată splendoarea sa. Tkalciceva este strada cea mai colorată din Zagreb, plină cu cafenele boeme. În apropiere este Poarta de Piatră, care conține un altar închinat Fecioarei Maria cu puteri magice.
Oprim la Catedrala Adormirii Preasfintei Fecioare Maria, ale cărei turle mă impresionează. Parcă și ploaia s-a mai liniștit. Construcția a început în secolul al XIII-lea, fiind reconstruită în sec. XX, după un puternic cutremur. La Turnul Lotrscak, zilnic, se trage la amiază o salvă de tun, pentru a celebra victoria Zagrebului asupra turcilor.
Teatrul Național.
Se spune că iubitorii de artă nu trebuie să rateze Galeria de Artă Naivă aflată în apropiere. Croația are o tradiție îndelungată de artă naivă, toți marii artiști fiind reprezentați aici.
Nu am, încă, capacitatea de a înțelege pe deplin acest gen de artă.
Se face târziu. Autocarul ne poartă lin (100 km/h - viteza maximă pe autostrăzile U.E.) pe drumuri de vis. Se tot face caz de autostrăzile din această parte a Europei, ce trec prin nenumărate tuneluri. Munții Alpii Dinarici sunt calcaroși, stabili, ușor de prelucrat și găurit. E suficient să trasezi calea și să torni asfaltul. România, în schimb, se află pe un fund de mare. Din Pliocen (5,333 – 2,58 MA î.H.) adâncimea Mării Sarmatice s-a micșorat progresiv, rezultând Marea Aral, Marea Caspică și Marea Neagră. Deși au trecut miloane de ani, sedimentele depuse nu asigură nici acum o stabilitate prea mare. De aceea, costurile sunt mai mari, în anumite zone ale țării, costuri umflate și de hoțiile tipic românești. Adăugăm faptul că guvernanții nu au dorit accesarea fondurilor europene (greu de furat). Lipsa infrastructurii, țin unele provincii, Moldova și sudul Munteniei într-o sărăcie cronică. Nu întâmplător, fenomenul emigrării a fost mai accentuat în aceste zone. Dar asta e o altă poveste !
Ne îndreptăm spre Buzet, din partea nordică a Istriei continetale, locul în care vom dormi cinci nopți la Hotelul Fontana.
Sergiu Găbureac
VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,
gsm_as@yahoo.com, Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu