Dobro jutro, Croația !
(RAITE prin U.E. -
pagini de jurnal paranormal)
Urmează ziua a treia. Exact ca-n basme ! O zi de basm dalmațian.
Peisajele din Croaţia (4,7 milioane de
locuitori), „stat al bunăstării democratice, unitar și indivizibil”, spun
totul. La care se adaugă servicii europene. Schimbăm primii bani: un euro contra
a 7,1 marmote (kuna). Prețurile, mari după unii (în restaurant), mici pentru
alții. După buget !
Traversăm fiordul Kotor cu ferry-boat-ul, alt moment special, și luăm drumul spre Dubrovnik care taie coasta munţilor ce se preling în mare.
Aşezat pe stânci abrupte de calcar şi flancat pe trei părţi de Marea Adriatică, Dubrovnikul este impresionant prin cetatea sa multiseculară.
Deși asediul sârbesc, din 1991, a durat 80 de zile, distrugerile nu au atins edificiile medievale din orașul vechi, precum Palatul Rectorilor (1463), bisericile în stil baroc, Catedrala sau Palatul Sponza. Numai „a cincea fațadă" (acoperișurile clădirilor) a suferit distrugeri.
Reconstrucția orașului nou s-a făcut într-un timp foarte scurt.
Dubrovnik (42.615 loc.),
fost Raguza, este una dintre cele mai distinse stațiuni turistice de la Marea
Adriatică din sudul extrem al Croației.
Intrăm în orașul vechi-cetate prin Poarta Pile situată în partea vestică.
Până la poartă treci peste podul de piatră, odinioară, şanţul cu apă,
azi o adevărată grădină.
Dincolo de poartă plonjezi în plin Ev Mediu.
Doar alogenii sunt în ținută „civilă”. Mulți, ca frunza și iarba !
Principala
arteră Stradun (292 m), comercială și spirituală,
este un bulevard placat cu marmură şlefuită de tălpile milioanelor de turişti, care
face legătura între Pile Gate şi Ploce Gate, porţile principale
ale oraşului.
Imediat, la intrare, se află Marea Fântână a lui Onofrio, sistem care aprovizionează oraşul cu apă încă din 1444. Izvorul circular în formă de dom, cu cele 16 capete de piatră prin care curge apa, poartă numele creatorului său Onofrio della Cave, italian de origine. De fapt, influența italiană se simte din plin peste tot. Sora mai mică a Fântânii a lui Onofrio se află la celălalt capăt al străzii principale, lângă Biserica Sf. Vlaho.
Vizavi de fântână este Biserica Sf. Salvador, construită în stil renascentist, una din clădirile care a supravieţuit cutremurului din 1667.
Faţada sa impresionantă domină bulevardul. Alături se află Monastirea Franciscană - altă atracţie turistică a Dubrovnikului. Și iar mă întreb.
Cum au știut să pună bazele turismul de azi, clericii acum sute de ani ?
A fost construită în secolul al XIII-lea, fiind alcătuită dintr-o biserică, un muzeu, o farmacie, o galerie şi o grădină. Farmacia, aflată în acest loc din 1317, fiind cea mai veche din Europa, funcţionează şi astăzi.
Puteţi cumpăra creme şi infuzii de
trandafir sau levănţică, făcute după reţete originale din vechile timpuri.
Mergând pe Stradun, ajungi curând la Palatul Sponza, situat în Piaţa Luza, mărginită de cafenele. Bodegi întâlnești peste tot, prin lateralele înguste, de te miri unde mai încap.
Palatul a mai fost bancă, vamă şi trezorerie, azi Casa arhivelor de stat.
Tot în Piaţa Luza se află şi Columna lui Orlando, silueta sculptată a unui cavaler. În spate se înalță Biserica Sf. Vlaho, sfântul protector al oraşului.
Puțin mai departe
vedem Palatul Rectorului. Primul palat a fost ridicat în sec. al XIII-lea,
actuala clădire barocă datând din 1739.
De precizat pentru amatori. Pe la capetele
bulevardului Stradun se poate urca pe zidurile cetății, care au o lungime de
doi kilometri, înălţime 25 m, plus un sistem de ziduri exterioare cu înălţime
mai mică, 15 bastioane, peste 19 turnuri care înconjoară întregul Oraş Vechi,
oferind posibilitatea de a vedea orașul de sus, precum şi apele de culoarea
turcoazului, cu insule care abia aşteaptă să fie vizitate.
E de ajuns să treci pe sub Turnul Clopotniță Gate pentru a ajunge în portul vechi unde găsești oferte variate pentru croaziere pe marea Adriaticei,
barca cu fund de sticlă (Glass Bot), fiind cea care oferă priveliști submarine.
În portul vechi al Dubrovnikului veţi găsi şi două bastioane,
Fortul Revelin şi Fortul Sf. Ioan.
Se poate face o plimbare cu telecabina, altă
atracţie ale oraşului. Ușor ascunsă vederii, staţia este la 5-10 minute de mers
de oraşul vechi. Telecabina a fost construită în 1969, distrusă tot chirurgical de
armata sârbă, în timpul războiului din ’90. Totul durează cinci minute. Timp în
care poți admira panorama oraşului și împrejurimilor. Nu a fost cazul, noi
admirând orașul mult mai de sus, din locul unde George a oprit autocarul.
Facem un ultim tur pe faimosul bulevard dalmat, după ce ne rătăcisem la o bere pe ulițele adiacente. În stil Lisabona.
Ne grăbim
să ajungem la întâlnirea cu autocarul la rond unde are voie să staționeze doar
cinci minute pentru îmbarcare.
Apropo de Croația ! Aici s-a născut Iosip Broz Tito, în comuna Kumroveč.
Cel care i-a șmecherit pe ruși și, mai ales, pe americani. Le-a vândut, prin anii '60, pe o sumă uriașă (cca 50 miliarde de dolari în banii de azi) un „program spațial” care nu a fost niciodată funcțional.
Unchiul Sam a tot cerut banii înapoi, dar degeaba.
A venit, însă, vremea socotelilor și sârbii au plătit scump ! Foarte scump !
Urmează tirania granițelor. Trecerea dintr-o țară membră U.E. în altă țară europeană, nemembră, poate duce la isterie. Așa am pățit după scurta trecere prin Bosnia&Herțegovina din nou spre Croația. O coadă uriașă, fără bandă pentru autocare. Fiecare se descurcă cum poate !
Când îi aud pe cârcotașii anti U.E. i-aș pune să stea prin astfel de vămi. Din această cauză ratăm, cu largul concurs al lui George, Splitul.
O luăm direct spre locul de cazare, Nin, unde ajungem spre miezul nopții. Duș și somn fără granițe !
Sergiu Găbureac
VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,
gsm_as@yahoo.com, Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu