TOAMNA la KŐLN
Când eram mic, având tuse
măgărească, tata mă punea într-o căruță și mergeam pe dealuri pentru a schimba
aerul.
Era una din metodele sigure de a scăpa de nesuferita tuse.
Acum, pentru nepoți, în situații similare, dăm o tură cu avionul. Prin U.E. !
Era una din metodele sigure de a scăpa de nesuferita tuse.
Acum, pentru nepoți, în situații similare, dăm o tură cu avionul. Prin U.E. !
„- Hai la Koln ! Am prins o
ofertă bună.
- Mmmm !
- Hai ! O să vezi, o să fie
frumos !
- Cu nemții ăia reci !?!”
Așa se întâmplă, mai de fiecare
dată, cu ardeleanca mea. Negocieri la greu ! Cu mici excepții. Când e vorba de
capitalele imperiale ale Europei, nu e nicio obiecție. În final, cădem la
învoială. O luăm și pe nepoata mijlocie-mare. Zis și făcut ! Fac blocajul de
rigoare pe internet, dau telefon la agenție, pentru asigurarea serviciilor
aferente, și ne pregătim. Mai sunt doar 4 luni !
Avionul ne lasă, ca de obicei,
în zona pentru estici, sau doar pentru România !?! M-am obișnuit cu tratamentul, pe
care cred că îl merităm din plin, având în vedere comportamentul unor
compatrioți prin cele patru zări ale lumii. Odată cu intrarea în aeroport
diferențele dispar. Cocheta gară aeriană Köln-Bonn, după cum sugerează și
numele, este situată la jumătatea distanței dintre cele două orașe. Eficiență
nemțească !
Trenul defilează rapid printre
câmpurile aranjate farmaceutic. Curând, trecem Podul Hohenzollern peste Rin, al
doilea fluviu al Europei. Zăresc, pe margini, lacătele iubirii, văzute la
Paris, Salzburg ...
Intrăm în gara feroviară a celui de-al patrulea oraș al Germaniei. După Berlin, Hamburg și München. Era cel mai
vechi oraș în Evul Mediu și cel mai mare din spațiul german. Acum, este cel mai
mare oraș din Renania. Köln este un important nod de cale ferată. Atât de
important, încât, în al doilea război modial, gara a fost rasă de aviație.
Împreună cu 90% din oraș ! De la 800.000 de locuitori, la sfârșitul războiului
Köln mai avea 40.000 ! Acum, sunt peste un milion de bipezi. Din toate națiile
lumii.
Orașul a fost distrus, însă
mărețul Dom, a cărui construcție a durat 632 de ani (1268 -1880), aflat la nici
300 de metri de gară, a rămas aproape neatins. Doar două-trei bombe au căzut, în interior, însă fără mari efecte în structura catedralei. Misterul este dezlegat de ghid. Pentru
executarea bombardamentelor, piloții aveau reper turlele catedralei (157 m). La
care se adaugă, fără îndoială, și credința piloților. Americani. Dacă ar fi fost
sovieticii, ar fi fost ca la Berlin sau Dresda !
Am văzut multe catedrale ale
Europei, ce formează marele lanț energetic spiritual al Europei. Superbe.
Impunătoare. Însă, la Köln, Domul Sf. Petru, rămas negru la exterior de la
incendiile de acum 72 de ani, are ceva aparte. Poate și pentru faptul că
într-una din seri am ajuns la o slujbă cu mii și mii de oameni. Prin fumul de
tâmâie, preoții parcă pluteau ! ...
Sunt scene, pe care cu greu le
pot uita. Așa, cum nu uit starea de beatitudine avută în „triunghiul”
catedralelor de la Gent, unde am simțit efectiv că plutesc, sau liniștea maximă
la plimbarea pe acoperișul Bazilicii Sf. Petru de la Vatican sau uluiala, pe
care am trăit-o la ieșirea din gura de metrou, văzând dantelăriile din marmură
de Rușchița (sic!) ale Domului din Milano, luminat de blândul soare de
primăvară.
Köln este un oraș multireligios.
Până la sfințirea celei mai mari catedrale gotice din lume, Biserica monastirei
benedictine Groß St Martin, din apropiere, cea cu patru turnulețe pe turlă, era
centrul religios al orașului. Lângă Dom, se află Muzeul Romano-Germanic cu cea
mai mare colecție de obiecte romane din sticlă din lume și un superb mozaic
(220-230 e..n.). E plin orașul de
vestigii romane.
Practic, orașul se învârte în
jurul Domului, unde sunt păstrate moaștele celor Trei Crai de la Răsărit.
Loc
de pelerinaj mondial. În 2005, la Köln au venit pentru două zile, peste un
milion de credincioși, tineri din 196 de state ale lumii ! Oriunde s-ar duce
grăbitul turist ziua, neapărat va trece prin piața Domului. Seara.
Spectacolul oferit free de cele
11 clopote, detașându-se, normal, cel mare supranumit și Clopotul Sfântul
Petru, precum și cel vizual oferit de artișii străzii, îți răpesc minute
bune. Este o descărcare de energii, pe
care o simți prin toți porii și care produce momente de intensă trăire
spirituală și o mare bucurie.
Ceea ce diferă e numărul liniilor !
La o traversare, vine spre mine
... 133 ! Paranormal ! Iluzia a durat o clipă ! Nu, nu eram la Foișorul de Foc,
ci în apropierea podului Hohenzolern !
Nu mai puțin de 12 basilici
romane, situate în Altstadt (orașul vechi), fiecare cu legenda ei, au rezistat
timpului, constituind azi un circuit turistic aparte.
Sunt ușor de vizitat pe
jos, distanțele fiind relativ mici.
M-am gândit prin câte au trecut
înaintașii nemților spre a ajunge la civilizația din zilele noastre !
Și ce gânduri
de cucerire a lumii au avut, pedepsite exemplar !
Mă așteptam la câte un atentat la fiece pas. Glumesc !
Așa-i când te
iei după jurnaliștii de acasă !
Nici
fetele mele nu au făcut excepție, eu stând, ca de obicei, afară, având voie să
văd părți ale orașului.
„- Ai liber o oră ! Hai, o oră
și jumătate !” Aiurea !
Mai stau pe la
ușă ceva minute admirând „frumoasele” străzii la pescuit de clienți ! Deși
pește aveau ! Tot din Estul nostru ...
Cu tangajul molcom, ceaiul aferent și delicatesurile gastronomice pe
care le întâlnești, de altfel, la tot pasul prin Köln.
Puteți alege să plutiți, pe Rin o oră
sau să ajungeți în alte orașe. Toată valea fluviului are superbe castele, fiind
o oportunitate pentru viitoare excursii.
Atât cel oferit de drumul fără pulbere,
pe unde trec non stop mari vase comerciale, cât și pe mal.
Sutele de baruri, bodegi și restaurante funcționează la capacitate maximă până spre miezul nopții !
Gute Nacht !
Sergiu Găbureac
VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,
gsm_as@yahoo.com, Tel.0731 936.615
Bucureşti
Bucureşti
Informația, o problemă ? O rezolvăm âmpreună !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu