PUB 2012
Piaţa Universităţii Bucureşti 2012 a fost un amestec de indivizi cu tot felul de speranţe, gânduri şi scopuri. Întocmai ca la Revoluţia din Decembrie 1989. Sau la ediţia I a Pieţei. Când, poporul român a ratat drumul spre Democraţie !
Duminica Orbului nu a fost de bun augur. De atunci, nu-l mai găsim. Mimăm democraţia. De la clasa politică până la instituţiile statului.
S-au implicat mii de nevrotici, ciumpalaci, inepţi, viermi, mahalagii agresivi … Nu doar în Bucureşti. În numai puţin de 60 de pieţe din ţară şi peste hotare !
Cei mai mulţi cu credinţa în mai bine, revoltaţi de comportamentul decidenţilor băsescieni. Tot mai arogant şi dispreţuitor. Revoltaţi de corupţia generalizată şi disoluţia statului român. Scânteia s-a produs prin demiterea, în direct, a unui specialist în domeniu medical de către un politruc. Aflat, temporar, la Cotroceni.
Protestele, au luat în vizor, încă din acea seară de 13 ianuarie, ţinta reală. Politrucul. Un individ profund imoral şi lipsit de scrupule. Demisul.
Nu a fost o mişcare organizată, deşi au existat grupuri distincte. Fiecare cu opiniile sale. Nu au lipsit diversiunile, manipulările, intimidările. Represaliile sălbatice ale forţelor de ordine a dus la structurarea un nucleu dur, în jurul căruia au gravitat, temporar, alţi şi alţi protestatari.
S-a încercat propulsarea unor lideri ai Pieţei. Mediatizaţi, intens, pe la diverse televiziuni. Fără succes. Piaţa nu i-a asimilat. S-a vrut ca protestul să fie al protestatarilor, fără culoare partinică, revoluţionară, sindicală, religioasă, etnică ...
Am auzit, luni întregi, nemulţumirile exprimate de miile de oameni, care s-au perindat prin Piaţa Universităţii. Deseori, parcă erau ţipuriturile maramureşenilor, din care izbucneau ura, neliniştile, durerile, spaimele şi bucuriile protestatarilor.
Unele au creat un accentuat disconfort la nivelul multor conştiinţe, dar cu realitatea nu te joci ! În Piaţa Universităţii s-au scris adevărate pagini de istorie.
Revăd, cu ochii minţii, zeci de scene: de speranţă, de calm, de bucurie, de revoltă, de curaj demenţial, de indignare, de frică, de lehamite, de fericire ...
Protestatarii, în general, nu s-au lăsat seduşi nici de mass media, nici de promisiunile politicianiste ale unora sau altora. Multe figuri, mai mult sau mai puţin carismatice, au adulmecat Piaţa. Nu li s-a oferit nici un os !
Marş, afară, javră ordinară ! Fără nici un compromis.
Înclinarea către USL a majorităţii celor care au votat s-a făcut în mod natural, în momentul în care s-a dovedit singura soluţie viabilă pentru rezolvarea doleanţelor.
Greu de digerat !
USL, o alianţă ciudată între dreapta şi stânga românească, împotriva unui partid struţo-cămilă. Seara de stânga, dimineaţa de dreapta ! În funcţie de interesele liderului. O gaşcă dornică de putere şi îmbogăţire. Chiar cu preţul trădării !
Mulţi au înţeles de ce a apărut o astfel de uniune vremelnică. Au intuit pericolul reprezentat de portocalii şi sateliţii lor. Alţii, nu.
Până la urmă, europenii şi Unchiul Sam se pare că au înţeles.
Marele merit al Pieţei Universităţii Bucureşti 2012 este acela de a fi adus clasa politică pe o nouă linie de START. Clasa politică românească are acum o şansă. O ultimă şansă ! Să vedem cum o gestionează.
Se impune mai mult ca oricând un an o solidaritate românească. Mai ales că manipulările bat, non stop, din toate direcţiile ! Est-Vest şi intern.
Cele 333 de zile de protest, mai mult sau mai puţin ignorate, rămân o şcoală pentru toţi românii. Am învăţat, cu toţii, că protestele nu trebuie să fie neapărat violente. Că nu, întotdeauna, numărul participanţilor contează, ci credibilitatea mesajului şi tenacitatea cu care este prezentat.
Ultima oră !
Duminică, 13 ianuarie 2013, de la ora 11,
la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu),
are loc marcarea unui an de la declanşarea protestelor
în Piaţa Universităţii Bucureşti.
Cu acest prilej va fi lansată cartea
Fenomenul Piaţa Universităţii 2012
de profesor Alexandrina CHIŢU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu