PARIS RELOADED (IV)

File de jurnal paranormal

PARIS RELOADED (IV)

… pe drum, pe drum !...

Traversăm liniştita Piaţa Regală, azi Plaçe des Vosges, şi ajungem în Plaçe de la Bastille, locul simbolic al Revoluţiei franceze. Nici urmă din  fortăreaţa, transformată de Richelieu în temuta închisoare. Revoluţionarii au distrus-o, pe locul ei fiind piaţa, loc al multor manifestări populare, mai ales ale stângii franceze.

 Este dominată de Colonne de Juillet (1840) cu Geniul Libertăţii  în vârf, precum şi de noua sală a Operei pariziene, cu o capacitate de 2700 de locuri şi cinci scene mobile.

Construcţia distonează cu arhitectura generală a zonei. Este una dintre excepţiile de care vorbeam la început. Trecem Pont de Sully şi păşim prin insula St Louis cu atrăgătoare stradă comercială omonimă.

Pe nesimţite, trecem  Pont St Louis şi ne trezim, face to face, cu rozetele, statuile şi ornamentele exterioare ale celebrei catedrale din Ile de France, Notre Dame.

Unde-i  Esmeralda ? Tocmai zărisem câţiva Quasimodo ce cercetau avid zona !

În interior, o voce insistentă, amplificată de megafoane, anunţa nu ştiu ce eveniment cultural la oră fixă şi o panglică uriaşă, precum „capodoperele” moderne de la Versailles, tăia mijlocul şi din misterul bisericii, aducând-o în lumea bâlciului laic. În rest, aşa cum o ştim de mai bine de 600 de ani, când se întemeia Ţara Românească la poale de Carpaţi.

Palais de Justice. În interior, altă celebritate, Sainte Chapelle „poartă spre ceruri” ne aşteaptă. Impresionează cele 15 ferestre cu mari vitralii, cu o mie de scene biblice. Ridicată de piosul Ludovic al IX-lea, la 1248, pentru a adăposti coroana de spini a lui Iisus şi un fragment din cruce cumpărate de la împăratul Constantinopolului.

La ştirile de la ora 5 p.m., o luăm spre Montparnasse. Metroul ne lasă în apropierea unei intrări laterale în Jardin du Luxembourg, cel mai căutat parc de parizieni.

Erau, deja, la munca de după muncă !

Bilele de péntaque se ciocneau voiniceşte căutând, asiduu, ceva mic şi verde.

Mulţi alergau mingile de tenis.

Alţii, pur şi simplu, alergau ! Sub privirile micuţei statui a Libertăţii !

Sor-sa, cea mare, e la New York. Alta, mijlocia, la d’Orsay.

În faţa impozantului palat, linişte. Doar câţiva turişti, amuzându-se cu raţele, din iazul octogonal, şi alte specii de păsăret, ce umblau, fără grijă, printre picioarele celor care le hrăneau din bucata lor de pâine. Doar erau la ele acasă !

Totul este tras la linie, tăiat (CZU 630.232 Conducerea arboretului), organizat de grădinari cu tradiţie. Mai mult îmi place grădina englezească. O plăcere, trecerea pe lângă Sorbona. Lângă Pantheon, locul de odihnă veşnică a câtorva personalităţi, zărim şi Facultatea de Drept. Alături, cocheta St Etienne, pe unde o luăm pe străduţele întortocheate ale Montparnasului până la bulevardul de fiţe Saint Germain (gen Haussman).

Ajungem şi podurile cu lacăte. Primul, L’Archevêché. De toate soiurile, din toată lumea. Alături, chinezii cu oferta. Ieftin, ieftin !

Revenim, şi trecem în revistă, pe îndelete, celebre mini muzee: cârciumi, taverne, bistrouri birturi ... de pe străduţele animatului Quartier Latin.

Ne lăsăm ademeniţi de un zâmbet larg, pentru a ne ogoi curiozităţile gastronomice.

Cu preţuri, la vedere, ce i-ar lăsa mască pe afaceriştii din Centrul Istoric dâmboviţean.

O adevărată comoară, prost manageriată de administraţia locală.

Din păcate, duhneşte a canal, pe alocuri neterminat şi cu finisaje stridente.

După 20 de ani de investiţii ! La greu !  

Plimbarea, de după cină, ne duce spre Notre-Dame, Tour St-Jaques şi Primăria Parisului.

O dantelărie de înalt rafinament în piatră, pusă excelent în valoare de luminile artificiale.

Nu ştiu cum se face ?

Toate primăriile mari ale Europei au o piaţă, iar cea de pe Dâmboviţa, nu ?

Îmi vine să fur, într-o noapte, gardul Cişmigiului spre a deschide, cât de cât, perspectiva asupra cochetei construcţii în renovare.

 Nu încheiem seara fără ascensiunea spre Sacré Coeur.

Mai avusesem o tentativă, în miez de noapte, dar am cedat fizic. Noi, echipa !...

Trecem şi pe strada unde era hotelul iniţial. Mulţumim lui Dumnezeau, că, prin Sf. Gheorghe, ne-a schimbat locaţia. Avea dreptate dl Google. Cam sumbru !

Ne cuprinde evlavia, în atacarea scărilor spre impunătoarea biserică, aflată pe cea mai înaltă colină a Parisului. Închinată Sfintei Inimi a lui Hristos, după ce Parisul a fost salvat de invazia prusacă a lui Bismarck de la 1870. Unul dintre cele mai grele clopote din lume (18,5 t), cheamă la slujbă şi meditaţie, din clopotniţa de 85 m. Înălţime.

 E târziu, dar spectacolul jongleurilor cu făclii şi ochiul magic al lunetei, din faţa lăcaşului, ne amână drumul spre casă.

Plaçe de Tertre e după colţ, cu şevaletele celor animaţi de imaginaţie şi în căutarea consacrării. Ziua nu ai unde arunca un ac.

Păşim prin Plaçe d’Anvers ... Plaçe Pigalle ... Bon matin  ?!?

PARIS RELOADED (III)

PARIS RELOADED (III)

Tot pe drum ...

 

Cunoşteam calea.

Din Plaçe Pigale, pe jos, în căutarea magazinului La Piscine, recomandat de prietena Carmen,

de pe rue Francs Bourgeoais,

din cartierul evreiesc Marais.

Ajungem la St Eustache. O capodoperă a arhitecturii gotice târzii, ridicată între 1532 şi 1632.

Parohie la 1223 !

Mi se pare mult mai din Dan Brown, decât Notre Dame.

Spaţii, care te copleşesc, prin masivitatea pietrei fasonate, ani şi ani de zile, cu cea mai mare orgă din Franţa.

Rubens are, aici, mai multe pânze impresionante,

Adoraţia Magilor fiind una dintre ele.

Noile Hale pariziene, parţial puse la dispoziţia, măriei sale, consumatorul, te duc în lumea tuturor brandurilor comerciale. Ochişorii oblici ai vânzătorilor, veşnic zâmbitori, pot să-ţi sădească îndoiala privind autenticitatea şi calitatea produselor oferite.

Stabilisem că ultima zi e destinată cumpărăturile !

Se confirmă, iarăşi, socoteala de acasă ...  

  

Centrul Pompidou e la doi paşi.

Totul e să nu o iei în direcţie opusă !

Sincer să fiu, revederea măţăraiei afişate, de jur împrejurul clădirii, mă convinge definitv. Nu-mi place.

Atelierul lui Brâncuşi l-am găsit tot închis.

Era prea de dimineaţă !?!

De aia mă duc la Tg Jiu, unde e deschis non stop !

Dintre multiplele interpretări date Coloanei Infinitului, cea mai plauzibilă, pentru mine, e reprezentarea evoluţiei poporului român. Deşi cam prozaică, accept demonstraţia.

Bref ! Cum ne era nouă, urmaşii dacilor (!?!), cât de cât bine, veneau unii şi ne strângeau de ... gât !

Bir, haraci, rapt de teritorii, vasalitate, ocupaţie, tezaure în custodie (pe vecie), maziliri şi câte alte dure realităţi de care e plină istoria noastră !

Umblam, apoi, cu căciula în mână pe la alţii şi, prin tot felul de turnătorii sau înţelegeri păguboase, scăpam de răi.

Nu ne reveneam bine şi ne strângeau alţii de ... gât !

Nu sunt prea sigur în ce fază ne aflăm !

Văd că vine U.E. !

PARIS RELOADED (II)

File de jurnal paranormal

PARIS RELOADED (II)

La Défence

Data trecută, abia i-am dat atenţie. Şi nu numai pentru că timpul ne presa. Mi se părea timp pierdut să vezi construcţii noi, ce arătau ca o pădure de beton, oţel şi sticlă. Din avion.
La fel ca la Londra. Între timp, am văzut şi noul centru economico-financiar din Bruxelles.

În ciuda dimensiunilor, cartierul bruxellez nu poate fi comparat cu cel parizian.
La Paris, arhitecţii şi constructorii s-au întrecut pe ei înşişi în imaginaţie şi diversitate.
Au reuşit să facă din zonă un adevărat obiectiv turistic, în care poţi, liniştit, să te plimbi câteva ore bune. L-am văzut seara, când începeau luminile să se aprindă.

Încet-încet, totul prindea alte contururi, devenind o poveste în sine.

Câteva creaţii de secol XIX şi XX, bine plasate,
sporesc farmecul acestui adevărat oraş al viitorului.

Revenim în vechiul oraş. De la Arcul de Triumf, sursă de inspiraţie pentru ai noştri, ne simţim în toate drepturile de cetăţeni europeni pe Champ Elysée. Intrăm în magazine cu preţuri de care auzisem din guriţa vedetelor noastre de Dorobanţi şi alte figuri ale politichiei româneşti. Ce-i să-i faci, dacă telecomanda nu poate evita astfel de emisiuni !?!

Mi-am permis să încerc un faimos parfum, al cărui bărbătesc miros a dispărut până să ajung la hotel ! Certat crâncen de cea mică, că nu am folosit paleta destinată pentru probă. Bine că nu m-au văzut prietenii !

Luna, rubensiană şi curioasă, mă urmărea pas cu pas. La concurenţă cu luminile bulevardului. Îl salut, din nou, pe Charles de Gaulle, erou al celui de-al doilea război mondial. Cel care, plin de bun simţ, a demisionat imediat, când francezii şi-au manifestat nemulţumirile prin 1968 ! Altă educaţie ! Şi ce CV avea generalul ?!?

Parcă şi noi avem un rege cu merite postbelice, recunoscute în plan modial !?...

Repet salutul către sir Churchill (cel cu Yalta), după ce trecem printre cele două palate (Le Petit şi Le Grand), închiriate, în acea seară, pentru ceva recepţii de toamnă.

Fracuri, rochii de seară, râsete ... fără stridenţele şi ostentaţia de pe malurile dâmboviţene.

 

O luăm pe Cheiul Senei, cu ochii pe Turnul Eiffel, ce arunca ocheade miilor de turişti şi indigeni în drum spre casele lor.

Podul Alexandre III ne farmecă cu imaginaţia proiectantului şi luminile ce-l scaldă.

Căpitanul Nemo patrulează cu toate proiectoarele aprinse, şi în diverse variante de ships, mărind misterul nopţii, ce ne învăluia tot mai mult.

Să tot stai şi să priveşti farmecul luminilor pariziene !

Simţi că-ţi vine să zbori !

După ce dăm colţul şi intrăm pe bulevardul de întâmpinare apare monstruozitatea inginerului Eiffel şi a prietenului său, românul Pănculescu, alt inginer, nicăieri pomenit prin ghidurile autohtone, care a găsit, de fapt, soluţia tehnică a împreunării segmentelor de fontă, turnate la Reşiţa.
Construcţie, pe care parizienii chiar au vrut să o demoleze după închiderea
Expoziţiei Universale din 1889 !

Pupilele se tot măresc şi irisul se micşorează pe măsură ce ne apropiem.

Nu mai puţin de 50 de tone de vopseluri sunt necesare, la fiecare şapte ani,
pentru protecţia celei mai înalte structuri pariziene.

Ajungem pe esplanada cu faimoasa fântână Trocadero, din faţa Palatului Chaillot, cu cinci minute înainte de împlinirea orei.

Perechi, de diferite etnii şi gabarite, dansau tangou clasic, spărgându-se în figuri şi concentrări de parcă prezentau moda pe nu ştiu ce catwalk celebru !

Din cauza lor pierd primele momente ale spectacolului nocturn de lumină.

Oferit de primarul Parisului din oră în oră. Primăria lor nu e în crize !

Turnul ia foc şi mii de licăre îl înfăşoară de jos până la laserul din vârf. Strigăte, exclamaţii, oftaturi, rumoare şi, brusc, totul revine la normal. Un ocean de lumină !

Cineva, care ne-a furnizat energie toată ziua, ne-aduce aminte că trebuie alimentat.

Fast-foodul este refuzat în contul promisiunii cinei din Plaçe Pigalle.

Cum să nu devii obez la Paris ? Când mănânci la ore târzii !?! Francezii au vinuri bune !

Nu numai amicul dr Puşcă, cu negru de Vrancea !

BIBLIOTECARUL ca BLESTEM

N.B. Tableta poate crea un accentuat disconfort la nivelul conştiinţei.

 

BIBLIOTECARUL ca BLESTEM

 

Am avut parte de un weekend plin de surprize. Conferinţa Naţională a Asociaţiei Naţionale a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ed. a 23-a) m-a determinat să iau drumul spre locaţia ţinerii reuşitului eveniment. Organizat impecabil.

Am  verificat, pe viu, cum a nimerit orbul Brăila. Ştia braille !

Un serviciu de bibliotecă ce funcţionează, de mai bine de un deceniu, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti. Înfiinţat pentru cei mai bine de 8.000 de potenţiali utilizatori existenţi pe malurile Dâmboviţei. Cu concursul altui neliniştit Sergiu. Ruba.

Personal, sunt convins că trăiesc mult mai mulţi ţugulani cu probleme severe de “vedere” pe malurile Senei bucureştene !

Despre existenţa bibliotecarilor publici se vorbeşte relativ rar. În România. Ca şi despre rezultatele şi realizările lor în domeniul cercetării, istoriei şi culturii româneşti. Deloc puţine. Chiar mă aşteptam, la această conferinţă, la o expoziţie cu lucrările realizate de bibliotecarii României. Măcar cu cei în viaţă.

O poate face Biblioteca Naţională.

Interesant ! RATB-ul, pe fază, a schimbat denumirea staţiei din dreptul impunătoarei construcţii în Staţia Biblioteca Naţională a României. Erau suficiente  primele două cuvinte. Nu ştiu cine-i nebunul, care să-şi facă biblioteca naţională în altă ţară ?!

Cu o asemena expoziţie ar vedea şi autorităţile, naţionale şi locale, că bibliotecarii români, contemporani cu ei, sunt demni urmaşi lui Demetrios din Phalera, Euclid, Ptolomeu, Eratosthene, Plotinus, Arhimede, Galen, Strabon, Herodot, Teocritus, Philo sau Eminescu, Hasdeu, Ion Bianu, G.T. Kirileanu, George Călinescu, Lucian Blaga, Gh. Popescu …

La Brăila, printre multele proiecte derulate, unele cu un efort fizic de apreciat, am constatat urmările efectele unui îndemn, făcut cu ani în urmă, în presa biblioteconomică. Reluat pe la diversele întâlniri cu caracter biblioteconomic sau laic. Referitor la dezvoltarea secţiilor de memoria comunitară locală.

Ceea ce afirmam atunci constituie, încă un vis, din păcate, în multe biblioteci publice din România. Mă refer, în primul rând, la bibliotecile publice de rang judeţean.

Tăierea brutală a rădăcinilor, cu ordin de la comisarii Moscovei, prin trecerea sub tăcere a istoriei moderne, a făcut ca generaţii întregi să nu cunoască realitatea societăţii burghezo-moşiereşti, ea fiind percepută ca răul cel mai mare care a existat pe întinsul României.

Realitatea arată că s-au păstrat extreme de puţine dovezi vizuale ale acelor timpuri. Dacă pentru Bucureşti şi alte câteva comune urbane s-au mai recuperat ceva imagini (filme, fotografii, illustrate şi alte documente iconografice) pentru marea majoritate a oraşelor şi comunelor rurale ale României, astfel de documente sunt rare.

Un adevărat serviciu au făcut ţării editorii de cărţi poştale ilustrate. Fără să conştientizeze prea mult, cu mici excepţii, la vremea respectivă, calitatea de cronicari ai timpului lor. Interesul era pur comercial, profitul. Ei s-au adaptat târziu, după 1894,  unei mode occidentale lansate după apariţia primei illustrate la 1869 la Viena. Şi aici sunt controverse.

cert este că în epoca de aur a cartofiliei (1890-1918) existau peste 8.000.000 (opt milioane) de colecţionari de illustrate.

Despre vremurile moderne găsim multe cuvinte, în lucrări istorice, geografice ş.a.m.d., mai mult subiective decât obiective, unele fiind de mare rigurozitate ştiinţifică. Însă cu imaginea, care face cât zece mii de cuvinte, nu mai încape loc de tăgadă. Ca şi cu documentul de cancelarie oficial. Nu mai merge cu - Stai, să vezi …

Cu atât mai mult, activitatea editorilor de illustrate de odinioară, foarte mulţi librari, este demnă de respectul nostru. După Revoluţia est-europeană din 1989, dorinţa de refacere a rădăcinilor a explodat. Mai ales că unii răuvoitori occidentali ne repetau obsedant că nu facem parte din Europa. Trebuie să recunoaştem, măcar în parte, aveau oarece dreptate ! În fapt, tot conducătorii lor ne excomunicaseră în zona unui program experimental ce a durat aproape 70 de ani.

În loc de 50 de ani, cât fusese înţelegerea ! Şi azi nerespectată.

Singurele documente vizuale, pentru multe localităţi, mutilate de kirovurile vremurilor noi, se dovedesc a fi vederile emise în acei ani (1894-1938).

A început şi la noi a activitate evervescentă a colecţionării lor, coordonată, din 1996, de Comisia de Cartofilie a Federaţiei Filatelice Române. În 1994, anivesasem Centenarul primei cărţi poştale illustrate româneşti. Atunci s-au organizat ample manifestări la Piatra-Neamţ (prima Expoziţie Naţională de Cartofilie la Piatra-Neamţ, simpozion, târg…). Mai târziu a- constituit Carto-Clubul Român cu activităţi demne de reţinut. Tot felul de iniţiative private au făcut ca aceste păsări călătoare prin toate colţurile lumii să se reîntoarcă pe plaiurile natale şi să fie prezentate publicului larg. Uneori cu costuri greu de înţeles ! 

Albumul Brăila în cărţi poştale illustrate scos de Biblioteca Publică Judeţeană PANAIT ISTRATI Brăila, în colaborare cu Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Brăila, în condiţii grafice demne de Europa, la Editura PROILAVIA (2011), a fost realmente o surpriză pentru mine. Lucrarea este rodul activităţii colegilor Ştefania Botez, Ion Volcu şi a colaboratorilor, printre care şi colecţionarii locali Iulian Panait, Marian Gheorghe, Nelu Ivan, C-tin Rădulescu ...

Mai mult, aflu că instituţia a investit sume importante în achiziţia de illustrate topografice Brăila, îmbogăţindu-şi substanţial fondul de documente al secţiei Memorie Comunitară. Lucru rar întâlnit, prin România, o astfel de politică de achiziţii ţinând de inteligenţa managerului instituţiei şi a autorităţilor locale, conştiente de valoarea documentară a unor asemenea piese.

Dacă achiziţia lor s-ar fi făcut imediat după 1989, costurile ar fi fost mult mai mici Acum o piesă clasică sau post clasică ajunge la sume de zeci de ori mai mari. Asta e !

Ţin minte, pe vremea documentării pentru cele două albume similare, dedicate oraşelor Bârlad şi Piatra-Neamţ, am găsit, la Biblioteca Academiei şi Biblioteca Naţională a României, colecţii extreme de subţiri. Noroc cu prietenii cartofili, putând astfel realiza lucrări ce conţin toate imaginile cunoscute la data editării.

Albumul de Brăila, prin modul original de concepere şi paginare, te face să te simţi mândru că eşti trăitor pe plaiuri româneşti, că ai avut străbunici, bunici şi părinţi cu asemenea realizări. Multe trecute cu vederea şi în zielele noastre.

Da, acum o sută de ani, eram pe deplin europeni !

O dovedesc imaginile şi nu poveştile unuia sau altuia. Academician sau om de rând.

Îndrăznesc să afirm că dacă nu era tăvălugul experimentului, numit comunism, am fi ţinut cu brio ritmul evoluţiei europene.

Acum, Brăila, ca tot mai multe alte localităţi româneşti (vezi http://www.federatia-filatelica.ro, secţiunea Bibliografie cartofilă - in Attach), are o bogată istorie în imagini a timpurilor moderne şi contemporane, alcătuită din illustrate, fotografii, alte documente vizuale. La dispoziţia tuturor cârcotaşilor aborigeni sau alogeni.

Reconstituirea vizuală a trecutului localităţii este datoria fiecărei biblioteci publice, este “un blestem” pentru bibliotecarul public din România.

Aşa a fost din zorii actualei civilizaţii, când bibliotecarului i-a revenit, din startul programului, misiunea civilizatorie de stocare şi conservare a memoriei omenirii, precum şi de diseminare a informaţiilor necesare membrilor comunităţii.

Unii au făcut-o mai bine, fiind bibliotecari, alţii mai puţin bine, fiind percepţuţi doar ca mânuitori de carte şi alte documente ! Funcţie şi de interesul autorităţilor naţionale şi locale (rege, împărat, preşedinte, guvernator, ministru, prefect, primar, director …) pentru civilizarea comunităţii.

Am auzit, la viaţa mea, pre multe oficialităţi şi catindaţi, cu prilejul campaniilor electorale sau pe la sărbăutori biblio, că vor avea grijă de ţară, localitate, de biblioteca cea de toate zilele, ca de ochii din cap !...  Cum au făcut-o, se vede !

Prin unele judeţe am reintrat, cât de cât, în Europa, şi cu ajutor de la Unchiul Sam, prin altele tot la bodega cu berea şi cârnatul se vor câştiga alegerile !… Fără bibliotecă publică, deşi e lege.

E greu, cu civilizaţia !

Felicitări bibliotecarilor brăileni ! Într-un  oraş, care arată din ce în ce mai bine ! Care va avea, în curând, o bibliotecă publică, mă refer la spaţii, pe măsură !

Este a zecea, dacă nu mă-nşel, bibliotecă publică construită în ultimii o sută de ani. În România. Puţin, extrem de puţin !

Viitorul aparţine bibliotecilor în schimbare !

A fost sloganul actualei conferinţe. Pentru a se schimba, condiţia primordială este un program guvernamental de construire de biblioteci. Mai ales în comunele rurale. Tipizate. Fără un spaţiu ultramodern, dotat cu tehnologii de vîrf, nu putem vorbi de o schimbare esenţială în domeniul civilizării şi informării membrilor unei comunităţi.

 

INFO … pe scut … sub scut…

AVERTIZARE METEO

 

Pentru a evita cu orice preţ subiectele, care interesează cel mai mult pe români: relansarea economiei, reducerea şomajului, eliminarea corupţilor, curăţarea partidelor de javrele politicianiste, alegerile parlamentare etc., mass media se agaţă de tot felul de ştiri care să bage lumea în sperieţi. Şi asta, de ani buni. Fapte, am zice banale (deşi ...), care se întâmplă peste tot în lume (violuri, găinării, crime, accidente de tot felul, incendii, căsătorii-divorţuri …) sunt isterizate, la cote de infarct, pe plaiurile mioritice.

 Ceea ce face acum România Liberă, altădată un cotidian serios, şi nu numai acest vehicul de presă, colportor de ştiri, dovedeşte calitatea joasă a actualilor ziarişti. Ne sperie cu VIN NINSORILE, aşa cum ne tot torpilau, prin luna lui cuptor, cu interminabila caniculă.

Dragii mei, pe 26 octombrie, de mii de ani pe centura 30-60⁰ lat. nordică, Sf. Dumitru (agent meteo sub acoperire) închide cerurile, cum, plastic, se exprima moş Dumitrache (86 ani), unul dintre epitropii tatei. Asta însemna, trecerea la căciulă, bocanci şi alte cojoace de-ale Dochiei, până la 23 aprilie, când Sf. Gheorghe (alt agent) deschidea aceleaşi ceruri. Nu e nici încăzire globală, nici altceva, doar o ciclicitate, pe care de-abia de o sută şi ceva de ani o monitorizăm prin servicii specializate. Dacă n-am face din buletinul meteo show, cu sâni şi picoare lungi, informaţiile ar fi difuzate de specialişti autentici. Astfel, nu am mai fi alertaţi cu tot felul de tâmpenii spuse pe un ton de ţunami.

Greu, tot mai greu, cu analfabetele tv şcolite subţire, subţire de tot !   

Vă sfătuiesc să trăiţi la maximum frumoasele zile de toamnă-iarnă-primăvară ce vor urma. Chiar dacă plouă, ninge, ninge, plouă. Şi astfel de fenomene meteo au frumuseţea lor !

   

Derby, derby, derby

 

                                                                 

 

Văd că se anunţă un meci tare ! Spectacol garantat: PDL – FC PNŢCD (Aripa Cirobea). Echipa PDL m-a dat pe spate ! Nu mai e niciun controversat pe liste ! Bravo, Monica ! Schimbă-ţi ochelariii, fato ! Sau n-ai auzit de Anastase, Udrea, Boureanu, Videanu, Preda, Ungureanu, Neamţu, Olteanu şi atâtea, atâtea hahalere portocalii&Co, care au dus ţara de râpâ ? Pronostic:   ARDe-i-ar focul urnelor !

 

TEATRUL TINERETULUI

 

Situaţia teatrului din Piatra-Neamţ e tristă. Nu vreau să fiu maliţios. Pe timpul PCR-ului, teatrul a avut cele mai mari succesuri ! Pi buni ! În Cultură şi la nivelul autorităţilor locale existau oameni de calitate. Acum doar jigodii. Ce vroiaţi să facă portocalii de tip Pinalty, Onisei şi curcubitaceele lui plagiatoare. Mai mult sau mai puţin sub acoperire ! Ştiu bine ce spun.

Acum e greu de îndreptat lucrurile. Să vedem după alegeri ! Se poate organiza chiar un simpozion naţional JOGODIILE CONTEMPORANE DIN CULTURA ROMÂNEASCĂ ! Sau cum le spune Gabriel Liiceanu LICHELE. Se bagă Institutul Cultural Român la organizare ? La Piatra-Neamţ.

 

INTERPRETARE

Dintre multiplele interpretări date Coloanei Infinitului, cea mai plauzibilă, pentru mine, pare acea privind reprezentarea evoluţiei poporului român. Deşi cam prozaică, accept demonstraţia. Bref ! Cum ne era nouă, urmaşii dacilor (!?!), cât de cât bine... veneau unii şi ne strângeau de ... gât ! Bir, haraci, rapt de teritorii, vasalitate, ocupaţie, tezaure în custodie (pe vecie), maziliri şi câte alte dure realităţi de care e plină istoria noastră ! Umblam, apoi, cu căciula în mână, pe la alţii şi, prin tot felul de turnătorii şi înţelegeri păguboase, scăpam de răi.

Nu ne reveneam bine şi iar ne strângeau alţii de ... gât !

Nu sunt prea sigur în ce fază ne aflăm !

Văd că vin, noii comisari, cu altă versiune !?!

 

FINAL ?!?

 

 

O mică parte din trăitorii pe spinarea românilor de toate etniile ! EUROPA avem o problemă cu javrele ! Cum o rezolvăm ?

De asta s-a ieşit în Piaţa Universităţii.

Pentru O ROMÂNIE EUROPEANĂ !

Şi alte 8,5 milioane de NIMENI la referendum