PARIS RELOADED (II)

File de jurnal paranormal

PARIS RELOADED (II)

La Défence

Data trecută, abia i-am dat atenţie. Şi nu numai pentru că timpul ne presa. Mi se părea timp pierdut să vezi construcţii noi, ce arătau ca o pădure de beton, oţel şi sticlă. Din avion.
La fel ca la Londra. Între timp, am văzut şi noul centru economico-financiar din Bruxelles.

În ciuda dimensiunilor, cartierul bruxellez nu poate fi comparat cu cel parizian.
La Paris, arhitecţii şi constructorii s-au întrecut pe ei înşişi în imaginaţie şi diversitate.
Au reuşit să facă din zonă un adevărat obiectiv turistic, în care poţi, liniştit, să te plimbi câteva ore bune. L-am văzut seara, când începeau luminile să se aprindă.

Încet-încet, totul prindea alte contururi, devenind o poveste în sine.

Câteva creaţii de secol XIX şi XX, bine plasate,
sporesc farmecul acestui adevărat oraş al viitorului.

Revenim în vechiul oraş. De la Arcul de Triumf, sursă de inspiraţie pentru ai noştri, ne simţim în toate drepturile de cetăţeni europeni pe Champ Elysée. Intrăm în magazine cu preţuri de care auzisem din guriţa vedetelor noastre de Dorobanţi şi alte figuri ale politichiei româneşti. Ce-i să-i faci, dacă telecomanda nu poate evita astfel de emisiuni !?!

Mi-am permis să încerc un faimos parfum, al cărui bărbătesc miros a dispărut până să ajung la hotel ! Certat crâncen de cea mică, că nu am folosit paleta destinată pentru probă. Bine că nu m-au văzut prietenii !

Luna, rubensiană şi curioasă, mă urmărea pas cu pas. La concurenţă cu luminile bulevardului. Îl salut, din nou, pe Charles de Gaulle, erou al celui de-al doilea război mondial. Cel care, plin de bun simţ, a demisionat imediat, când francezii şi-au manifestat nemulţumirile prin 1968 ! Altă educaţie ! Şi ce CV avea generalul ?!?

Parcă şi noi avem un rege cu merite postbelice, recunoscute în plan modial !?...

Repet salutul către sir Churchill (cel cu Yalta), după ce trecem printre cele două palate (Le Petit şi Le Grand), închiriate, în acea seară, pentru ceva recepţii de toamnă.

Fracuri, rochii de seară, râsete ... fără stridenţele şi ostentaţia de pe malurile dâmboviţene.

 

O luăm pe Cheiul Senei, cu ochii pe Turnul Eiffel, ce arunca ocheade miilor de turişti şi indigeni în drum spre casele lor.

Podul Alexandre III ne farmecă cu imaginaţia proiectantului şi luminile ce-l scaldă.

Căpitanul Nemo patrulează cu toate proiectoarele aprinse, şi în diverse variante de ships, mărind misterul nopţii, ce ne învăluia tot mai mult.

Să tot stai şi să priveşti farmecul luminilor pariziene !

Simţi că-ţi vine să zbori !

După ce dăm colţul şi intrăm pe bulevardul de întâmpinare apare monstruozitatea inginerului Eiffel şi a prietenului său, românul Pănculescu, alt inginer, nicăieri pomenit prin ghidurile autohtone, care a găsit, de fapt, soluţia tehnică a împreunării segmentelor de fontă, turnate la Reşiţa.
Construcţie, pe care parizienii chiar au vrut să o demoleze după închiderea
Expoziţiei Universale din 1889 !

Pupilele se tot măresc şi irisul se micşorează pe măsură ce ne apropiem.

Nu mai puţin de 50 de tone de vopseluri sunt necesare, la fiecare şapte ani,
pentru protecţia celei mai înalte structuri pariziene.

Ajungem pe esplanada cu faimoasa fântână Trocadero, din faţa Palatului Chaillot, cu cinci minute înainte de împlinirea orei.

Perechi, de diferite etnii şi gabarite, dansau tangou clasic, spărgându-se în figuri şi concentrări de parcă prezentau moda pe nu ştiu ce catwalk celebru !

Din cauza lor pierd primele momente ale spectacolului nocturn de lumină.

Oferit de primarul Parisului din oră în oră. Primăria lor nu e în crize !

Turnul ia foc şi mii de licăre îl înfăşoară de jos până la laserul din vârf. Strigăte, exclamaţii, oftaturi, rumoare şi, brusc, totul revine la normal. Un ocean de lumină !

Cineva, care ne-a furnizat energie toată ziua, ne-aduce aminte că trebuie alimentat.

Fast-foodul este refuzat în contul promisiunii cinei din Plaçe Pigalle.

Cum să nu devii obez la Paris ? Când mănânci la ore târzii !?! Francezii au vinuri bune !

Nu numai amicul dr Puşcă, cu negru de Vrancea !