N.B. Tableta poate crea un accentuat
disconfort la nivelul conştiinţei.
BIBLIOTECARUL
ca
BLESTEM
Am avut parte de
un weekend plin de surprize. Conferinţa Naţională a Asociaţiei
Naţionale a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ed. a
23-a) m-a determinat să iau drumul spre locaţia ţinerii reuşitului eveniment.
Organizat impecabil.
Am
verificat, pe viu, cum a nimerit orbul Brăila. Ştia braille !
Un serviciu de
bibliotecă ce funcţionează, de mai bine de un deceniu, la Biblioteca
Metropolitană Bucureşti. Înfiinţat pentru cei mai bine de 8.000 de potenţiali
utilizatori existenţi pe malurile Dâmboviţei. Cu concursul altui neliniştit
Sergiu. Ruba.
Personal, sunt convins că trăiesc mult mai
mulţi ţugulani cu probleme severe de “vedere” pe malurile Senei
bucureştene !
Despre existenţa
bibliotecarilor publici se vorbeşte relativ rar. În România. Ca şi despre rezultatele şi realizările lor în domeniul
cercetării, istoriei şi culturii româneşti. Deloc puţine. Chiar mă aşteptam, la
această conferinţă, la o expoziţie cu lucrările realizate de bibliotecarii
României. Măcar cu cei în viaţă.
O poate face Biblioteca Naţională.
Interesant
! RATB-ul, pe fază, a schimbat denumirea staţiei din dreptul impunătoarei
construcţii în
Staţia Biblioteca Naţională a României. Erau suficiente
primele două cuvinte. Nu ştiu cine-i nebunul, care să-şi facă biblioteca
naţională în altă ţară ?!
Cu o asemena
expoziţie ar vedea şi autorităţile, naţionale şi locale, că bibliotecarii
români, contemporani cu ei, sunt demni urmaşi lui Demetrios din
Phalera, Euclid, Ptolomeu, Eratosthene, Plotinus, Arhimede, Galen, Strabon,
Herodot, Teocritus, Philo sau Eminescu, Hasdeu,
Ion Bianu, G.T.
Kirileanu, George Călinescu,
Lucian Blaga, Gh. Popescu …
La Brăila, printre
multele proiecte derulate, unele cu un efort fizic de apreciat, am constatat
urmările efectele unui îndemn, făcut cu ani în urmă, în presa biblioteconomică.
Reluat pe la diversele întâlniri cu caracter biblioteconomic sau laic. Referitor
la dezvoltarea secţiilor de memoria comunitară locală.
Ceea ce afirmam
atunci constituie, încă un vis, din păcate, în multe biblioteci publice din
România. Mă refer, în primul rând, la bibliotecile publice de rang judeţean.
Tăierea brutală a rădăcinilor, cu ordin de la comisarii
Moscovei, prin trecerea sub tăcere a istoriei moderne, a făcut ca generaţii
întregi să nu cunoască realitatea societăţii burghezo-moşiereşti, ea fiind
percepută ca răul cel mai mare care a existat pe întinsul
României.
Realitatea arată
că s-au păstrat extreme de puţine dovezi vizuale ale acelor timpuri. Dacă pentru
Bucureşti şi alte câteva comune urbane s-au mai recuperat ceva imagini (filme,
fotografii, illustrate şi alte documente iconografice) pentru marea majoritate a
oraşelor şi comunelor rurale ale României, astfel de documente sunt rare.
Un adevărat
serviciu au făcut ţării editorii de cărţi poştale ilustrate. Fără să
conştientizeze prea mult, cu mici excepţii, la vremea respectivă, calitatea de
cronicari ai timpului lor. Interesul era pur comercial, profitul. Ei s-au
adaptat târziu, după 1894, unei mode occidentale lansate după
apariţia primei illustrate la 1869 la Viena. Şi aici sunt controverse.
cert este că în
epoca de aur a cartofiliei (1890-1918) existau peste 8.000.000 (opt milioane) de
colecţionari de illustrate.
Despre vremurile
moderne găsim multe cuvinte, în lucrări istorice, geografice ş.a.m.d., mai mult
subiective decât obiective, unele fiind de mare rigurozitate ştiinţifică. Însă
cu imaginea, care face cât zece mii de cuvinte, nu mai încape loc de tăgadă. Ca
şi cu documentul de cancelarie oficial. Nu mai merge cu - Stai, să vezi …
Cu atât mai mult,
activitatea editorilor de illustrate de odinioară, foarte mulţi librari, este
demnă de respectul nostru. După Revoluţia est-europeană din 1989, dorinţa de
refacere a rădăcinilor a explodat. Mai ales că unii răuvoitori occidentali ne
repetau obsedant că nu facem parte din Europa. Trebuie să recunoaştem, măcar în
parte, aveau oarece dreptate ! În fapt, tot conducătorii lor ne excomunicaseră
în zona unui program experimental ce a durat aproape 70 de ani.
În loc de 50 de
ani, cât fusese înţelegerea ! Şi azi nerespectată.
Singurele
documente vizuale, pentru multe localităţi, mutilate de kirovurile vremurilor
noi, se dovedesc a fi vederile emise în acei ani (1894-1938).
A început
şi la noi a activitate evervescentă a colecţionării lor, coordonată, din 1996,
de Comisia de Cartofilie a Federaţiei Filatelice Române. În 1994,
anivesasem Centenarul primei cărţi poştale illustrate româneşti. Atunci s-au
organizat ample manifestări la Piatra-Neamţ (prima Expoziţie Naţională de
Cartofilie la Piatra-Neamţ, simpozion, târg…). Mai târziu a-
constituit Carto-Clubul Român cu activităţi demne de reţinut. Tot felul de
iniţiative private au făcut ca aceste păsări călătoare prin toate colţurile
lumii să se reîntoarcă pe plaiurile natale şi să fie prezentate publicului larg.
Uneori cu costuri greu de înţeles !
Albumul Brăila
în cărţi poştale illustrate scos de Biblioteca Publică Judeţeană PANAIT
ISTRATI Brăila, în colaborare cu Serviciul Judeţean al Arhivelor
Naţionale Brăila, în condiţii grafice demne de Europa, la Editura PROILAVIA
(2011), a fost realmente o surpriză pentru mine. Lucrarea este rodul activităţii
colegilor Ştefania Botez, Ion Volcu şi a colaboratorilor, printre care şi
colecţionarii locali Iulian Panait, Marian Gheorghe, Nelu Ivan, C-tin Rădulescu
...
Mai mult, aflu că
instituţia a investit sume importante în achiziţia de illustrate topografice
Brăila, îmbogăţindu-şi substanţial fondul de documente al secţiei Memorie
Comunitară. Lucru rar întâlnit, prin România, o astfel de politică de
achiziţii ţinând de inteligenţa managerului instituţiei şi a autorităţilor
locale, conştiente de valoarea documentară a unor asemenea piese.
Dacă achiziţia lor
s-ar fi făcut imediat după 1989, costurile ar fi fost mult mai mici Acum o piesă
clasică sau post clasică ajunge la sume de zeci de ori mai mari. Asta e !
Ţin minte, pe
vremea documentării pentru cele două albume similare, dedicate oraşelor Bârlad
şi Piatra-Neamţ, am găsit, la Biblioteca Academiei şi Biblioteca
Naţională a României, colecţii extreme de subţiri. Noroc cu prietenii
cartofili, putând astfel realiza lucrări ce conţin toate imaginile cunoscute la
data editării.
Albumul de Brăila,
prin modul original de concepere şi paginare, te face să te simţi mândru că eşti
trăitor pe plaiuri româneşti, că ai avut străbunici, bunici şi părinţi cu
asemenea realizări. Multe trecute cu vederea şi în zielele noastre.
Da, acum o sută de
ani, eram pe deplin europeni !
O dovedesc
imaginile şi nu poveştile unuia sau altuia. Academician sau om de rând.
Îndrăznesc să
afirm că dacă nu era tăvălugul experimentului, numit comunism, am fi ţinut cu
brio ritmul evoluţiei europene.
Acum, Brăila, ca
tot mai multe alte localităţi româneşti (vezi http://www.federatia-filatelica.ro, secţiunea
Bibliografie cartofilă - in Attach), are o bogată istorie în imagini a
timpurilor moderne şi contemporane, alcătuită din illustrate, fotografii, alte
documente vizuale. La dispoziţia
tuturor cârcotaşilor aborigeni sau alogeni.
Reconstituirea vizuală a trecutului localităţii este datoria
fiecărei biblioteci publice, este “un blestem” pentru bibliotecarul
public din România.
Aşa a fost din
zorii actualei civilizaţii, când bibliotecarului i-a revenit, din startul
programului, misiunea civilizatorie de stocare şi conservare a memoriei
omenirii, precum şi de diseminare a informaţiilor necesare membrilor
comunităţii.
Unii au făcut-o
mai bine, fiind bibliotecari, alţii mai puţin bine, fiind percepţuţi doar ca
mânuitori de carte şi alte documente ! Funcţie şi de interesul autorităţilor
naţionale şi locale (rege, împărat, preşedinte, guvernator, ministru, prefect,
primar, director …) pentru civilizarea comunităţii.
Am auzit, la viaţa
mea, pre multe oficialităţi şi catindaţi, cu prilejul campaniilor
electorale sau pe la sărbăutori biblio, că vor avea grijă de ţară,
localitate, de biblioteca cea de toate zilele, ca de ochii din cap
!... Cum au făcut-o, se
vede !
Prin unele judeţe
am reintrat, cât de cât, în Europa, şi cu ajutor de la Unchiul Sam, prin altele
tot la bodega cu berea şi cârnatul se vor câştiga alegerile !… Fără bibliotecă
publică, deşi e lege.
E greu, cu
civilizaţia !
Felicitări
bibliotecarilor brăileni ! Într-un oraş, care arată din ce în ce
mai bine ! Care va avea, în
curând, o bibliotecă publică, mă refer la spaţii, pe măsură !
Este a zecea, dacă
nu mă-nşel, bibliotecă publică construită în ultimii o sută de ani. În România.
Puţin, extrem de puţin !
Viitorul
aparţine bibliotecilor în schimbare !
A fost sloganul
actualei conferinţe. Pentru a se schimba, condiţia primordială este un program
guvernamental de construire de biblioteci. Mai ales în comunele rurale.
Tipizate. Fără un spaţiu ultramodern, dotat cu tehnologii de vîrf, nu putem
vorbi de o schimbare esenţială în domeniul civilizării şi informării membrilor
unei comunităţi.
INFO
… pe scut … sub scut…
AVERTIZARE
METEO
Pentru a evita cu orice
preţ subiectele, care interesează cel mai mult pe români: relansarea economiei,
reducerea şomajului, eliminarea corupţilor, curăţarea partidelor de javrele
politicianiste, alegerile parlamentare etc., mass media se agaţă de tot felul de
ştiri care să bage lumea în sperieţi. Şi asta, de ani buni. Fapte, am zice
banale (deşi ...), care se întâmplă peste tot în lume (violuri, găinării, crime,
accidente de tot felul, incendii, căsătorii-divorţuri …) sunt isterizate, la
cote de infarct, pe plaiurile mioritice.
Ceea ce
face acum România Liberă, altădată un cotidian serios, şi nu numai acest
vehicul de presă, colportor de ştiri, dovedeşte calitatea joasă a actualilor
ziarişti. Ne sperie cu VIN NINSORILE, aşa cum ne tot torpilau, prin luna lui
cuptor, cu interminabila caniculă.
Dragii mei, pe 26
octombrie, de mii de ani pe centura 30-600 lat. nordică, Sf.
Dumitru (agent meteo sub acoperire) închide cerurile, cum, plastic, se
exprima moş Dumitrache (86 ani), unul dintre epitropii tatei. Asta însemna,
trecerea la căciulă, bocanci şi alte cojoace de-ale Dochiei, până la 23 aprilie,
când Sf. Gheorghe (alt agent) deschidea aceleaşi ceruri. Nu e nici
încăzire globală, nici altceva, doar o ciclicitate, pe care de-abia de o sută şi
ceva de ani o monitorizăm prin servicii specializate. Dacă n-am face din
buletinul meteo show, cu sâni şi picoare lungi, informaţiile ar fi difuzate de
specialişti autentici. Astfel, nu am mai fi alertaţi cu tot felul de tâmpenii
spuse pe un ton de ţunami.
Greu, tot mai greu, cu
analfabetele tv şcolite subţire, subţire de tot !
Vă sfătuiesc să trăiţi
la maximum frumoasele zile de toamnă-iarnă-primăvară ce vor urma. Chiar dacă
plouă, ninge, ninge, plouă. Şi astfel de fenomene meteo au frumuseţea lor !
Derby, derby, derby
Văd că se anunţă un
meci tare ! Spectacol garantat: PDL – FC PNŢCD
(Aripa Cirobea). Echipa PDL m-a dat pe spate ! Nu mai e niciun
controversat pe liste ! Bravo, Monica ! Schimbă-ţi ochelariii, fato ! Sau n-ai
auzit de Anastase, Udrea, Boureanu, Videanu, Preda, Ungureanu, Neamţu, Olteanu
şi atâtea, atâtea hahalere portocalii&Co, care au dus ţara de râpâ ?
Pronostic: ARDe-i-ar focul urnelor
!
TEATRUL TINERETULUI
Situaţia teatrului
din Piatra-Neamţ e tristă. Nu vreau să fiu maliţios. Pe timpul PCR-ului, teatrul
a avut cele mai mari succesuri ! Pi buni ! În Cultură şi la nivelul
autorităţilor locale existau oameni de calitate. Acum doar jigodii. Ce vroiaţi
să facă portocalii de tip Pinalty, Onisei şi curcubitaceele lui plagiatoare. Mai
mult sau mai puţin sub acoperire ! Ştiu bine ce spun.
Acum e greu de
îndreptat lucrurile. Să vedem după alegeri ! Se poate organiza chiar un
simpozion naţional JOGODIILE CONTEMPORANE DIN CULTURA ROMÂNEASCĂ ! Sau cum le
spune Gabriel Liiceanu LICHELE. Se bagă Institutul Cultural Român la organizare
? La Piatra-Neamţ.
INTERPRETARE
Dintre
multiplele interpretări date Coloanei Infinitului, cea mai plauzibilă, pentru
mine, pare acea privind reprezentarea evoluţiei poporului român. Deşi cam
prozaică, accept demonstraţia. Bref ! Cum ne era nouă, urmaşii dacilor (!?!),
cât de cât bine... veneau unii şi ne strângeau de ... gât ! Bir, haraci, rapt de
teritorii, vasalitate, ocupaţie, tezaure în custodie (pe vecie), maziliri şi
câte alte dure realităţi de care e plină istoria noastră ! Umblam, apoi, cu
căciula în mână, pe la alţii şi, prin tot felul de turnătorii şi înţelegeri
păguboase, scăpam de răi.
Nu ne
reveneam bine şi iar ne strângeau alţii de ... gât !
Nu sunt
prea sigur în ce fază ne aflăm !
Văd că
vin, noii comisari, cu altă versiune !?!
FINAL ?!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu