PARIS RELOADED (IV)

File de jurnal paranormal

PARIS RELOADED (IV)

… pe drum, pe drum !...

Traversăm liniştita Piaţa Regală, azi Plaçe des Vosges, şi ajungem în Plaçe de la Bastille, locul simbolic al Revoluţiei franceze. Nici urmă din  fortăreaţa, transformată de Richelieu în temuta închisoare. Revoluţionarii au distrus-o, pe locul ei fiind piaţa, loc al multor manifestări populare, mai ales ale stângii franceze.

 Este dominată de Colonne de Juillet (1840) cu Geniul Libertăţii  în vârf, precum şi de noua sală a Operei pariziene, cu o capacitate de 2700 de locuri şi cinci scene mobile.

Construcţia distonează cu arhitectura generală a zonei. Este una dintre excepţiile de care vorbeam la început. Trecem Pont de Sully şi păşim prin insula St Louis cu atrăgătoare stradă comercială omonimă.

Pe nesimţite, trecem  Pont St Louis şi ne trezim, face to face, cu rozetele, statuile şi ornamentele exterioare ale celebrei catedrale din Ile de France, Notre Dame.

Unde-i  Esmeralda ? Tocmai zărisem câţiva Quasimodo ce cercetau avid zona !

În interior, o voce insistentă, amplificată de megafoane, anunţa nu ştiu ce eveniment cultural la oră fixă şi o panglică uriaşă, precum „capodoperele” moderne de la Versailles, tăia mijlocul şi din misterul bisericii, aducând-o în lumea bâlciului laic. În rest, aşa cum o ştim de mai bine de 600 de ani, când se întemeia Ţara Românească la poale de Carpaţi.

Palais de Justice. În interior, altă celebritate, Sainte Chapelle „poartă spre ceruri” ne aşteaptă. Impresionează cele 15 ferestre cu mari vitralii, cu o mie de scene biblice. Ridicată de piosul Ludovic al IX-lea, la 1248, pentru a adăposti coroana de spini a lui Iisus şi un fragment din cruce cumpărate de la împăratul Constantinopolului.

La ştirile de la ora 5 p.m., o luăm spre Montparnasse. Metroul ne lasă în apropierea unei intrări laterale în Jardin du Luxembourg, cel mai căutat parc de parizieni.

Erau, deja, la munca de după muncă !

Bilele de péntaque se ciocneau voiniceşte căutând, asiduu, ceva mic şi verde.

Mulţi alergau mingile de tenis.

Alţii, pur şi simplu, alergau ! Sub privirile micuţei statui a Libertăţii !

Sor-sa, cea mare, e la New York. Alta, mijlocia, la d’Orsay.

În faţa impozantului palat, linişte. Doar câţiva turişti, amuzându-se cu raţele, din iazul octogonal, şi alte specii de păsăret, ce umblau, fără grijă, printre picioarele celor care le hrăneau din bucata lor de pâine. Doar erau la ele acasă !

Totul este tras la linie, tăiat (CZU 630.232 Conducerea arboretului), organizat de grădinari cu tradiţie. Mai mult îmi place grădina englezească. O plăcere, trecerea pe lângă Sorbona. Lângă Pantheon, locul de odihnă veşnică a câtorva personalităţi, zărim şi Facultatea de Drept. Alături, cocheta St Etienne, pe unde o luăm pe străduţele întortocheate ale Montparnasului până la bulevardul de fiţe Saint Germain (gen Haussman).

Ajungem şi podurile cu lacăte. Primul, L’Archevêché. De toate soiurile, din toată lumea. Alături, chinezii cu oferta. Ieftin, ieftin !

Revenim, şi trecem în revistă, pe îndelete, celebre mini muzee: cârciumi, taverne, bistrouri birturi ... de pe străduţele animatului Quartier Latin.

Ne lăsăm ademeniţi de un zâmbet larg, pentru a ne ogoi curiozităţile gastronomice.

Cu preţuri, la vedere, ce i-ar lăsa mască pe afaceriştii din Centrul Istoric dâmboviţean.

O adevărată comoară, prost manageriată de administraţia locală.

Din păcate, duhneşte a canal, pe alocuri neterminat şi cu finisaje stridente.

După 20 de ani de investiţii ! La greu !  

Plimbarea, de după cină, ne duce spre Notre-Dame, Tour St-Jaques şi Primăria Parisului.

O dantelărie de înalt rafinament în piatră, pusă excelent în valoare de luminile artificiale.

Nu ştiu cum se face ?

Toate primăriile mari ale Europei au o piaţă, iar cea de pe Dâmboviţa, nu ?

Îmi vine să fur, într-o noapte, gardul Cişmigiului spre a deschide, cât de cât, perspectiva asupra cochetei construcţii în renovare.

 Nu încheiem seara fără ascensiunea spre Sacré Coeur.

Mai avusesem o tentativă, în miez de noapte, dar am cedat fizic. Noi, echipa !...

Trecem şi pe strada unde era hotelul iniţial. Mulţumim lui Dumnezeau, că, prin Sf. Gheorghe, ne-a schimbat locaţia. Avea dreptate dl Google. Cam sumbru !

Ne cuprinde evlavia, în atacarea scărilor spre impunătoarea biserică, aflată pe cea mai înaltă colină a Parisului. Închinată Sfintei Inimi a lui Hristos, după ce Parisul a fost salvat de invazia prusacă a lui Bismarck de la 1870. Unul dintre cele mai grele clopote din lume (18,5 t), cheamă la slujbă şi meditaţie, din clopotniţa de 85 m. Înălţime.

 E târziu, dar spectacolul jongleurilor cu făclii şi ochiul magic al lunetei, din faţa lăcaşului, ne amână drumul spre casă.

Plaçe de Tertre e după colţ, cu şevaletele celor animaţi de imaginaţie şi în căutarea consacrării. Ziua nu ai unde arunca un ac.

Păşim prin Plaçe d’Anvers ... Plaçe Pigalle ... Bon matin  ?!?