LA CAVALERII IOANIȚI
Cum
să reziști invitației făcută de Ryan Air !?! Chiar dacă suntem în valul IV al Cornoratului și sfârșitul lui brumar ! Dai banul și ajungi în numai trei
ore în cel mai sudic punct al bătrânului continent. În tot avionul, eram
singurii hotdorogi, în rest, doar
tineri și câțiva adulți. La aterizare, am avut parte de un control la sânge,
aplicat de o cohortă de medici, paramedici și alt personal „sanitar”. Cum aveam
totul în telefon am rezolvat pe loc cerința după cerință ale cadrelor vigilente,
oarecum mirate de cum butonam telefonul. Mai ales că văzuseră pașaportul și
știau de unde venim ! Ceea ce sigur nu știau e faptul că românii sunt cei mai
tari IT-iști de pe TERRA. După indieni. Așa că, pentru mai toți țugulanii
mioritici, e un lucru banal să folosești aplicațiile de ultimă oră.
Cred că mulți ați văzut la
tv telenovela mioritică cu bătrâna de vârful muntelui care își chema acasă feciorul plecat
prin astă lume !...
Omul
nostru cu taxiul comandat online de la etajul XIII de deasupra Bucureștilor baleia
la ieșirea pasagerilor tableta pe care scria simplu SERGIU. Era un tinerel
taciturn care știa totul și ne-a ținut în rock-uri
până la destinație. Parcă știa cu cine are de-a face ! Începuse paranormalul !?!
Ne-a
dat jos la vreo 20 metri după hotelul Blue
Bay, dar ce mai contează ! Noroc că văzusem firma. Ochi de militărie grea
(16 luni). La cercetare. Asta nu m-a împiedicat să intrăm, mai întâi, pe scara
unui bloc de locatari, apăsând la întâmplare pe un buton de la intrare. O scară
ca-n turnul Babel m-a făcut să mă îndoiesc că acela era hotelul.
Tânărul
de recepție, foarte amabil în miez de noapte, aflând că suntem din România,
ne-a umflat paralele dându-ne tot felul de sfaturi. Ca la grădiniță. Abia când
a văzut că știm ce sunt bucățelile din plastic cu care deschizi ușa s-a oprit din
logoree. Hotel super nou cu toate utilitățile.
Cum
ne-am culcat cam la aceeași oră ca-n patria mumă, ne-am trezit conform
programul negociat cu ardeleanca încă de acasă. Și-n avion.
Mic dejun
continental, cu di tăti cele știute
din cele ieșiri prin Evropa !
O
zi splendidă, pentru a flana pe promenda ce leagă cele două stațiuni nou-nouțe Sliema și St Julian’s
din zona ubană Zira
(Gzira). Stațiunile sunt o îngrămădire de hoteluri, asemănătoare cu cele din celebre
stațiuni europene Monte Carlo, Nisa,
Saint Tropez și, ici-colo, câte o oază de cocotieri.
Un prim obiectiv turistic - Biserica dedicată Fecioarei
de la Muntele Carmel.
Începem negocierea pentru croaziera de a doua zi. În
documentarea pe care o făcusem, scrisesem că se poate obține un cost
avantajos, așa că am început cu primele cabine amenajate pentru atragerea clienților.
La a doua, o tânără, cu ochi albaștri-albaștri, cu un semizâmbet de madonă ne-a făcut o ofertă de nerefuzat.
În general, oferta pentru celebrele insule Gozo
și Comino
este în jur de 45-70 de euro, în funcțiile de serviciile turistice oferite. Cam
aceleași la toți cei peste 20 de deleari
turistici, inclusiv un tânăr bulgar, cu care am legat rapid coversația. Cum să
nu vorbești cu vecinul de la Dunăre !?!
În cealaltă parte a promenadei și a arterei principale ce
duce la Valletta sau vine, la ei circulația
rutieră e ca la britanici, vedeam Mediterana strecurându-se printre insule și
insulițe.
Peste apă, domină insula Manoel cu fortul care a ținut piept
invaziilor de tot soiul. Urmează somnul de refacere după emoțiile serii
precedente.
Spre seară, luăm autobuzul spre Valletta, capitala
Maltei.
*
Deși nu prea obișnuiesc, simt nevoia să reamintesc câteva
date privind statul liliput, dar cu o istorie de grad maxim. Are cca 525.000 de
locuitori, din care doar 17% băștinași. Mulți alogeni vin aici, în special
supuși ai reginei Elisabeta, după ce ies la pensie, cărora le place liniștea de
aici și nivelul de trai accesibil. Pentru ei. Traiul depinde și în ce parte a
insulelor locuiești.
Deci: Republica
Malta,
este o țară insulară principalele insule, Malta, Gozo și Comino sunt locuite, plus alte insulițe. Ele formează arhipeleagul maltez (316 km2) vizitat anual de cca 1,6 milioane de turiști. Înainte de
sosirea cornoratului !
Până
la malul Siciliei, spre nord, sunt 80 km, 284
km până la Tunisia și 333 km spre Libia. Poziția Maltei a făcut să
aibă o importanță strategică deosebită ca bază navală, fiind un punct de
control al pătrunderii navelor în Mediterana de Vest.
Pe hartă nici nu se vede !
De-a lungul timpului, fenicienii,
cartaginezii, romanii, maurii, normanzii, sicilienii, spaniolii, cavaleri
ioaniți, francezi și britanici, au dominat insulele.
Malta are și o
îndelungată istorie creștină, Arhiepiscopia
Romano-Catolică de Malta pretinde a fi Scaun Apostolic întrucât Faptele Apostolilor arată că Apostolul Pavel a naufragiat în Malta.
Malta
are trei situri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO: Hipogeul Ħal-Saflieni,
orașul Valletta, și cele șapte Temple Megalitice, printre cele mai
vechi structuri din lume. Se pare că insulele malteze au fost colonizate pentru
prima data acum vreo 7.200 de ani, de sicani.
Negustorii fenicieni, care au utilizat insulele ca punct de popas în rutele lor
comerciale, au locuit zona denumită astăzi Medina (Mdina) și orașul
adiacent cetății, numit Rabat. Apoi, vin romanii ...
În
anul 58, Apostolul Pavel a
naufragiat pe insule împreună cu evanghelistul
Luca. După ce nava lor a fost distrusă, Apostolul Pavel a rămas pe insule
trei luni, propovăduind creștinismul. Din perioada
romană s-au păstrat puține relicve arheologice, cea mai importantă
fiind Domul roman, aflat în afara
zidurilor Mdinei.
În
timpul migrațiilor, Malta a fost ocupată de mai multe ori de vandali,
ostrogoți... Se știu puține despre stăpânirea bizantină a Maltei: insula
depindea de Sicilia, avea guvernatori greci și o mică garnizoană bizantină. A
rămas sub Imperiul Bizantin până în anul 870, când a căzut în mâinile arabilor. Malta
a fost implicată și în Războaiele Musulmano–Bizantine.
Musulmanii
au introdus noi sisteme de irigare, unele fructe și bumbac. Limba siculo-arabă,
adoptată pe insulă din Sicilia, avea să evolueze în actuala limbă malteză. Creștinii
de pe insulă au primit libertatea religioasă. Ei au trebuit să plătească jizya, o taxă pentru non-musulmani, dar
au fost scutiți de la plata taxei pe care trebuia să o plătească musulmanii - zakat.
Normanzii
au capturat Malta în 1091, fiind o perioadă productivă. Malta a devinit parte a
noului Regat al Siciliei, care cuprindea insula Sicilia și jumătatea sudică a
Peninsulei Italice. Biserica Catolică
a fost readusă în rolul de religie de stat, Malta intrând sub autoritatea
ecleziastică a Episcopiei de Palermo,
iar unele elemente de arhitectură normandă au apărut în jurul Maltei în special
în vechea capitală Medina.
Malta
a făcut parte și din Sfântul Imperiu
Roman timp de 72 de ani. Expulzarea în masă a arabilor a avut loc în 1224
și întreaga populație creștină de sex masculin din Celano din Abruzzo a fost
deportată în Malta, în același an. În 1249, Frederick al II-lea, sfânt împărat
roman, a decretat expulzarea tuturor musulmanilor din Malta sau obligarea lor
să treacă la creștinism. Apoi, Malta a fost guvernată de Casa de Barcelona, o dinastie aragoneză, de la 1282 la 1409, care a
ajutat insurgenții maltezi cu ocazia Vesperelor
Siciliene într-o bătălie navală în Portul cel Mare la 1283. În această
perioadă s-a format în mare parte nobilimea locală.
La
23 martie 1530, Carol al V-lea, sfânt împărat roman, a dat insulele cavalerilor
ospitalieri în frunte cu francezul Philippe Villiers de L'Isle-Adam, marele
maestru al Ordinului, în chirie permanentă, pentru care ei urmau să trimită
anual ca tribut un șoim maltez. Acești cavaleri, un ordin militar religios
denumit Cavalerii de Malta, au fost alungați din Rhodos și de către Imperiul Otoman în 1522. În 1551,
populația de pe insula Gozo (în jur
de 5.000 de persoane) a fost luată în sclavie de pirați și dusă pe Coasta
Berberă în Libia de astăzi.
Cavalerii,
conduși de francezul Jean Parisot de la
Valette, marele maestru al Ordinului, a rezistat Marelui Asediu al Maltei al otomanilor din 1565. Cu ajutorul
forțelor spaniole și al celor malteze, cavalerii au respins atacul. După
asediu, au hotărât să extindă fortificațiile Maltei, în special în zona
portului interior, unde a fost ridicat și noul oraș Valletta, numit în onoarea lui de la Valette. Au fost ridicate, de-a lungul coastelor. foișoare
pentru observație – turnurile Wignacourt, Lascaris
și De
Redin – numite după marii maeștri care au comandat lucrarea fiecărui
grup de construcții. Prezența cavalerilor pe insulă a dus la finalizarea mai
multor proiecte culturale și de arhitectură, între care înfrumusețarea Città
Vittoriosa, astăzi Birgu, construirea de noi orașe,
între care Città Rohan, astăzi Żebbuġ, și Città Hompesch, astăzi Żabbar, și introducerea de noi resurse
academice și sociale.
În
1814, ca parte a Tratatului de la Paris,
Malta a devenit oficial parte a Imperiului Britanic și a fost folosită ca
stație pentru transportul maritim și drept cartier general al flotei. După
deschiderea Canalului Suez în 1869,
poziția Maltei la jumătatea drumului între Strâmtoarea
Gibraltar și Egipt s-a dovedit a
fi principalul său atu, fiind considerată un punct strategoc pe drumul comercial
spre India. Între 1915 și 1918, în
timpul Primului Război Mondial, Malta
a devenit cunoscută sub porecla de Sora medicală a Mări Mediterane,
datorită numărului mare de soldați răniți aduși în Malta.
În
timpul celui de Al Doilea Război Mondial,
Malta a jucat un rol foarte important pentru aliați. Fiind colonie britanică,
Malta a fost bombardată de forțele aeriene italiane și germane. Britanicii au avut aici o bază de submarine de unde lansau atacuri asupra marinei italiene. A fost folosită și ca post de ascultare și citire a
mesajelor radio germane, inclusiv pentru decriptarea traficului prin celebra
mașină de scris Enigma.

Curajul maltezilor
în cel de-al doilea asediu al Maltei l-a impresionat pe regele George al
VI-lea al Marii Britanii, care a acordat Maltei Crucea lui George la 15 aprilie 1942 „pentru
a sta mărturie unui act de eroism și devotament, care va rămâne multă vreme
celebru în istorie”. O reprezentare a lui Crucii lui George apare acum în partea superioară a drapelului Maltei, în colțul de la hampă.
Malta și-a
obținut independența pe 21 septembrie 1964 - Ziua Independenței. La 13 decembrie 1974, Malta s-a proclamat republică. În 1989, la Malta, a avut loc
un summit între președintele american
George H. W. Bush și liderul sovietic Mihail Gorbaciov, prima lor întâlnire
față-în-față, care a consfințit sfârșitul Războiului
Rece.
Malta
a aderat la Uniunea Europeană în 2004 și a semnat Tratatul de la Lisabona în
2007. La 16 iulie 1990, Malta a cerut aderarea la Uniunea Europeană,
devenită oficial la 1 mai 2004. În urma deciziei Consiliului Europei din 21-22 iunie
2007, Malta a aderat la zona euro la 1 ianuarie 2008.
*

Să
revin la obiectivul după amiezei, Valletta,
un orășel pe doar 0,8 km2, cea mai mică capitală națională din Uniunea Europeană, cu o aglomerare de
clădiri din toate stilurile arhitecturale, cel medieval fiind doar la intrare și
prin vale la malul Mediteranei. În rest, mult promovatele construcții cu
balconașele tradiționale de la care, bănuiesc, locatarii făceau cu mâna la
diferite sărbători vecinilor sau invadatorilor.
În
capitala Maltei se simțea, deja, spiritul Sărbătorilor de iarnă, cunoscuta
scenă a nașterii lui Iisus, trimisul special care a resuscitat programul
Creatorului aflat în cădere liberă. După 2000 de ani, parcă se simte nevoia
unui nou impuls divin pentru a continua evoluția actualei civilizații sau … Vom
vedea în 2033 (+- 3 ani) !
Luminile
serii ne încântă privirea, mintea și sufletul cu imagini de neuitat. Voi reveni cu noi imagini din ziua când am vizitat-o pe îndelete.
Din
cocheta autogară, cu zeci de linii, spre toate colțurile insulei, luăm
autobuzul care ne lasă în apropierea casei temporare. M-a impresionat politețea
călătorilor, ardeleanca beneficiind din plin de invitația de lua loc.
Până și subsemnatul am fost invitat să iau loc, ceea mi-a ridicat
unele semne de întrebare.
Și-a
fost prima zi !