Wikipedia

Rezultatele căutării

joi, 31 martie 2022

LA CAVALERII IOANIȚI (II) PE URMELE ANTICILOR

LA CAVALERII IOANIȚI (II) PE URMELE ANTICILOR

 Până la plecarea vaporului, mai dăm o tură pe promenadă pentru aerosoli și a o saluta pe tânăra cu ochi ca marea și pe vecinul nostru bulgar, evitând invitațiile insistente la o plimbare pe mare a celorlalaIți dealeri.  

Doar aveam beletele în buzunar și nava ne aștepta ! 

Se arăta a fi o zi superbă de vară la sfârșit de noiembrie.

La 10 fix trecute, căpitanul navei cu o capacitate de cca 200 de persoane turează motoarele și începem aventura spre mult promovatele insule. Mai urcă vreo 50 de turiști din capătul stațiunii St Julien și, apoi direct spre Gozo. 
Zira, Gozo și alte denumiri locale îmi amintesc de Planeta maimuțelor sau de cunoscutul serial cu păpușile Muppets. Nu știam de unde s-au inspirat scenariștii de la Hollywood. Acum, știu !


De la „gara maritimi” din Gozo, ora 11, luăm autobuzul spre capitala insulei, Victoria























Trecem prin zone cu străzi ce seamănă izbitor cu cele din Bethleem. 
Aceleași construcții din piatră ca mierea de albine, la care nu lipsesc tradiționalele balconașe, aceeași aglomerație de străzi liliputane. 
După o privire spre
Citadella din Victoria, luăm din autogară autobuzul spre Xaghra unde se află celebrele construcții megalitice de la Jantia (Ggantija). Doamne, ce-i și cu pronunția cuvintelor în malteză ! Ăștia nu au auzit de limba fonetică a strămoșilor noștri !?! Care dintre ei ?



Templele megalitice din Malta sunt cunoscute ca fiind cele mai vechi structuri independente din lume, datând din jurul anului 3.000 î.H. 
Templele sunt distribuite atât pe insula Malta, cinci la număr, cât și pe insula Gozo, două dintre ele. Este o nebunie să ai ocazia să poți vizita așa ceva.

După trecerea prin micuțul centru de informare pentru bilete și vizitarea minimuzeului, o luăm pe aleile parcului. 

Pentru un neavizat, cele două temple poate nu i-ar spune mare lucru. 
O îngrămădire de pietroaie uriașe ușor prelucrate ! Unele măsoară peste șase metri înălțime și au câteva tone. Legenda spune că templele sunt opera Sansunei, femeia gigant care a adus stâncile de la Ta'Cenc. 
Pentru planșee sus numita a folosit lespezi mari de piatră. 










Fațada templului principal este concavă, altarul fiind din calcar sculptat cu modele spiralate. 

În pereți sunt practicate orificii mari create pentru oracol. 





Cele 3 încăperi sunt grupate în jurul unei curți centrale. 
Specialiștii afirmă că, mai târziu, a fost adăugată o curte exterioară semicirculară cu fațada alcătuită din mari plăci de piatră. Camerele laterale sunt dotate cu altare și nișe. Și aici văd orificii în piatră pentru a facilita comunicarea.






Intru, ies, înconjor de câteva ori întregul ansamblu rămas din neolitic. Nu mă satur să tot privesc cele mai vechi artefacte ale zorilor civilizației noastre create de populația / tribul venită / venit din sudul continentului european care se ocupa pe lângă agricultură, vânătoare sau pescuit și cu olăritul, sculptura sau crearea de diverse podoabe. 
Mai mult, erau conștienți că sunt rezultatul unei creații divine existând, deja, cultul pentru asemenea zeități ! 
Teoria cu zupa primordială a lui Darwin nu apăruse încă !

Interesant este faptul că acei locuitori au dispărut curând. Descoperirea mai multor statuete oferă, însă, date despre acea populație. Piatra mare scobită, aflată la intrarea în temple, ar fi servit la un ritual de purificare în care se folosea apa. Afirmă specialiștii. Tot descoperirile arheologice arată că sacrificiile animale erau destul de răspândite, fiind ofrande aduse zeilor.



Templele sunt construite cu 1.600 de ani inaintea celui de la Stonehenge și cu 1.000 de ani mai devreme decât piramidele din Egipt. Unele piramide, zic ! 
Despre Sfinx și piramida lui Keops dezbaterile continuă în privința vechimii și, mai ales, despre cine și cum au fost realizate.
Recent am aflat că actuala civilizație nu a pornit dintr-un singur punct al planetei, ea fiind implementată concomitent  de Creator pe toate continentele !
Fotografiile, cu siguranță, vor face ca imaginația multor dintre cititori să o ia razna.  

E inutil să scriu că acest ansamblu face parte din Patrimoniul UNESCO.

La plecare, paranormalul ! 

- Cât e ceasul ? - Unu fără zece. PM. 

Mă uit pe table și văd că autobuzul vine la 13,20. Plecarea din Gozo e la 2 p.m. 

Panica se instalează ! Rămânem captivi aici până mâine ! Într-un avânt tineresc, pornim vitejește spre Victoria, despre care ni s-a spus că e la doar 2-3 kilometri de templele de la Ggantija. Uitaseră să precizeze un amănunt. Pe rută aeriană. Pe pământ, însă, un lung șir de serpentine. Asta vedem după ce ieșim din zona locuită și dăm colțul la prima serpentină. Aleg soluția exasperatului. Ia-mă, nene ! Pas ! 

Mi-am dat seama de ce nu oprea nimeni. În Malta se circulă pe stânga !  Trec pe stânga. Oprește un tinerel, dar avea doar un loc. Cum să-mi dau ardeleanca pe mâna ăstuia ? În portbagaj nu aveam cum să încap ! Mai trec vreo două-trei mașini și apare îngerașul cu un microbuz de vreo opt locuri. Gol-goluț. Îngerul bine legat, între două vârste, ne vede disperarea. Ne lasă să trăncănim necazul și întreabă: 

- Mergeți la Victoria sau la Ferry

Auzi întrebare ! Mai era juma de oră până la plecarea navei. 

- Go, Ferry

- O.K. ! Îmi dați 10 euro

Pomană, nu alta !...


Am ajuns cu 10 minute mai devreme. Timp de-o binevenită bere și alte cele.
Prin „gara maritimă” mai nimeni din cei cu banderolă galbenă la mână. Nici nava cu care am venit nu era. Doar două namile de ferry-boat-uri își făceau bezele.
Unul venea, celălalt pleca ! 
În ultimele 5 minute au apărut puhoaie de abonați la nava noastră. 
La fix, apare vamporul. Sirena sună și o luăm spre Comino, insula cu numărul 3 din arhipeleagul maltez. Cea cu Laguna Albastră ! Wow ! Wow ! Wow !
Sincer să fiu, am rămas cu un singur Wow. Ce înseamnă, însă, reclama ! 

Aici s-a turnat un film care a făcut încasări solide prin anii 80 și nopți albe pe la vecinii cu video. O poveste de 2 lei (aoleu să nu citească afirmația știu eu cine) descrisă în romanul lui Henry De Vere Stacpoole, prin 1903. Ca să mă ierte persoana dau rezumatul: „Doi copii și un bucătar supraviețuiesc în urma unui naufragiu, reușind să ajungă pe o insulă tropicală. Curând, bucătarul moare iar tinerii rămân singuri. Anii trec, iar Emmeline și Richard devin o parte din paradisul ce-i înconjoară. Ei descoperă singuri schimbările care au loc atât pe plan fizic, cât și emoțional o dată cu vârsta adolescenței. Ei se joacă, se ceartă și descoperă o dragoste sinceră, nevinovată care, în cele din urmă, va avea ca rezultat un copil. Civilizația e undeva foarte departe de ei și Emmelin și Richard nu știu dacă vor mai avea ocazia să dea ochii cu alți oameni.” În rest, fiecare spectator are posibilitatea de a rezolva continuarea.


Insula are cca 3,5 km² și 3 locuitori permanenți, inclusiv polițitul detașat, înlocuit periodic. Există și un minihotel al celorlalți 2 locuitori. 
Aflu că mașinile sunt interzise, dar mă întreb pe unde ar putea să circule !? 
În Evul Mediu era un loc ideal de refugiu al piraților. Mai târziu, insula a fost folosită de cavalerii maltezi pentru odihnă și vânătoare.









Pentru că avem liber două ore, mulți amatori de o baie, scufundări și consum de porumb fiert și ananas cu pai, am lăsat consoarta să admire pe cei care făceau baie, plajă, topogan și am atacat coasta insulei până în vârf prin grohotiș de diferite dimensiuni. Asta după o bere oferită cu generozitate de ardeleancă. Mă mir că am scăpat cu pantofii întregi. Dar cum să nu vizitez un asemenea parc național !?! De menționat bogăția de chimen, care a dat și numele insulei. Planta a fost adusă de romani. 
Fac poze peste poze și filmulețe de scurt metraj. A avut grijă regizorul filmului amintit să facă unul lung, să plângă la greu cinefilele. Ne despărțim de cei trei cerberi sezonieri ai zonei, care mi-au păzit consoarta. Ei scanau zona cât jumătate de teren de fotbal, să nu se întâmple ceva nelalocul său. Ne îmbarcăm pentru a o lua spre casa temporară.



Ajungem în plină noapte. Oboseala își spune cuvântul. Duș și la culcare ! 
Nici știrile la televizor nu mă mai interesează ! Aici, în Malta, nu-s cu strigături, știri apocaliptice, ce-a mai făcut Maria din deal cu Vasile din vale, cum se mai plimbă Delta sau Omicron iar politica este inexistentă deși era campanie electorală. 
Așa că tableta mea este la putere pentru știrile mioritice. 
Facebook, știri pe surse, WhatsApp, cum să nu visezi urât ! 



Ei, bine, n-am visat ! 

Am fost la templele megalitice de pe insula Gozo 

și pe Comino la celebra Lagună Albastră.

Pe data viitoare !










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu