După o privire spre Citadella din Victoria, luăm din autogară
autobuzul spre Xaghra unde se află celebrele construcții megalitice de la Jantia (Ggantija). Doamne, ce-i și cu pronunția
cuvintelor în malteză ! Ăștia nu au auzit de limba fonetică a strămoșilor
noștri !?! Care dintre ei ?
Templele
megalitice din Malta sunt cunoscute ca fiind cele mai vechi structuri
independente din lume, datând din jurul anului 3.000 î.H. Templele sunt
distribuite atât pe insula Malta, cinci la număr, cât și pe insula Gozo, două
dintre ele. Este o nebunie să ai ocazia să poți vizita așa ceva.
După
trecerea prin micuțul centru de informare pentru bilete și vizitarea
minimuzeului, o luăm pe aleile parcului.
Pentru un neavizat, cele două temple
poate nu i-ar spune mare lucru.
O îngrămădire de pietroaie uriașe ușor
prelucrate ! Unele măsoară peste șase metri înălțime
și au câteva tone. Legenda spune că templele sunt opera Sansunei, femeia gigant care a adus stâncile de la Ta'Cenc.
Pentru planșee sus numita a folosit lespezi
mari de piatră.
Fațada templului principal este concavă, altarul fiind din
calcar sculptat cu modele spiralate.
În pereți sunt practicate orificii
mari create pentru oracol.
Cele 3 încăperi sunt grupate în jurul unei curți
centrale.
Specialiștii afirmă că, mai târziu, a fost adăugată o curte exterioară
semicirculară cu fațada alcătuită din mari plăci de piatră. Camerele laterale
sunt dotate cu altare și nișe. Și aici văd orificii în piatră pentru a facilita
comunicarea.
Intru, ies,
înconjor de câteva ori întregul ansamblu rămas din neolitic. Nu mă satur să tot
privesc cele mai vechi artefacte ale zorilor civilizației noastre create de populația / tribul venită / venit din sudul continentului european care se ocupa pe lângă
agricultură, vânătoare sau pescuit și cu olăritul, sculptura sau crearea de diverse
podoabe.
Mai mult, erau conștienți că sunt rezultatul unei creații divine
existând, deja, cultul pentru asemenea zeități !
Teoria cu zupa primordială a lui Darwin nu apăruse încă !
Interesant
este faptul că acei locuitori au dispărut curând. Descoperirea
mai multor statuete oferă, însă, date despre acea populație. Piatra
mare scobită, aflată la intrarea în temple, ar fi servit
la un ritual de purificare în care se folosea apa. Afirmă specialiștii. Tot descoperirile arheologice
arată că sacrificiile animale erau destul de răspândite, fiind ofrande aduse zeilor.
Templele
sunt construite cu 1.600 de ani inaintea celui de la Stonehenge și cu 1.000 de
ani mai devreme decât piramidele din Egipt. Unele piramide, zic !
Despre Sfinx
și piramida lui Keops dezbaterile continuă în privința vechimii și, mai ales, despre cine și
cum au fost realizate.
Recent am aflat că actuala civilizație nu a pornit dintr-un singur punct al planetei, ea fiind implementată concomitent de Creator pe toate continentele !
Fotografiile,
cu siguranță, vor face ca imaginația multor dintre cititori să o ia razna.
E inutil să scriu că acest ansamblu face parte din Patrimoniul UNESCO.
La plecare,
paranormalul !
- Cât e ceasul ? - Unu fără zece. PM.
Mă uit pe table și văd că
autobuzul vine la 13,20. Plecarea din Gozo e la 2 p.m.
Panica se instalează !
Rămânem captivi aici până mâine ! Într-un avânt tineresc, pornim vitejește spre
Victoria, despre care ni s-a spus că e la doar 2-3 kilometri de templele de la Ggantija.
Uitaseră să precizeze un amănunt. Pe rută aeriană. Pe pământ, însă, un lung șir de serpentine. Asta
vedem după ce ieșim din zona locuită și dăm colțul la prima serpentină. Aleg
soluția exasperatului. Ia-mă, nene ! Pas !
Mi-am dat seama de ce nu oprea
nimeni. În Malta se circulă pe stânga !
Trec pe stânga. Oprește un tinerel, dar avea doar un loc. Cum să-mi dau
ardeleanca pe mâna ăstuia ? În portbagaj nu aveam cum să încap ! Mai trec vreo
două-trei mașini și apare îngerașul
cu un microbuz de vreo opt locuri. Gol-goluț. Îngerul bine legat, între două vârste, ne
vede disperarea. Ne lasă să trăncănim necazul și întreabă:
- Mergeți la Victoria
sau la Ferry ?
Auzi întrebare ! Mai era juma de oră până la plecarea navei.
-
Go, Ferry !
- O.K. ! Îmi dați 10 euro !
Pomană, nu alta !...
Am ajuns cu 10 minute mai devreme. Timp de-o binevenită bere și alte cele.
Prin „gara
maritimă” mai nimeni din cei cu banderolă galbenă la mână. Nici nava cu care am venit nu era. Doar două namile de ferry-boat-uri își făceau bezele.
Unul venea,
celălalt pleca !
În ultimele 5 minute au apărut puhoaie de abonați la nava
noastră.
La fix, apare vamporul. Sirena sună și o luăm spre Comino,
insula cu numărul 3 din arhipeleagul maltez. Cea cu Laguna Albastră ! Wow ! Wow ! Wow !
Sincer să
fiu, am rămas cu un singur Wow. Ce înseamnă, însă, reclama !
Aici s-a turnat un
film care a făcut încasări solide prin anii ’80 și nopți
albe pe la vecinii cu video. O poveste de 2 lei
(aoleu să nu citească afirmația știu eu cine) descrisă în romanul lui Henry De
Vere Stacpoole, prin 1903. Ca să mă ierte persoana dau rezumatul: „Doi copii și un
bucătar supraviețuiesc în urma unui naufragiu, reușind să ajungă pe o insulă
tropicală. Curând, bucătarul moare iar tinerii rămân singuri. Anii trec, iar
Emmeline și Richard devin o parte din paradisul ce-i înconjoară. Ei descoperă
singuri schimbările care au loc atât pe plan fizic, cât și emoțional o dată cu
vârsta adolescenței. Ei se joacă, se ceartă și descoperă o dragoste sinceră,
nevinovată care, în cele din urmă, va avea ca rezultat un copil. Civilizația e
undeva foarte departe de ei și Emmelin și Richard nu știu dacă vor mai avea
ocazia să dea ochii cu alți oameni.” În rest, fiecare spectator are
posibilitatea de a rezolva continuarea.
Insula are cca
3,5 km² și 3 locuitori permanenți, inclusiv polițitul detașat, înlocuit
periodic. Există și un minihotel al celorlalți 2 locuitori.
Aflu că mașinile
sunt interzise, dar mă întreb pe unde ar putea să circule !?
În Evul Mediu era
un loc ideal de refugiu al piraților. Mai târziu, insula a fost folosită de
cavalerii maltezi pentru odihnă și vânătoare.
Pentru că
avem liber două ore, mulți amatori de o baie, scufundări și consum de porumb
fiert și ananas cu pai, am lăsat consoarta să admire pe cei care făceau baie,
plajă, topogan și am atacat coasta insulei până în vârf prin grohotiș de
diferite dimensiuni. Asta după o bere oferită cu generozitate de ardeleancă. Mă
mir că am scăpat cu pantofii întregi. Dar cum să nu vizitez un asemenea parc național !?! De
menționat bogăția de chimen, care a dat și numele insulei. Planta a fost adusă
de romani.
Fac poze peste poze și filmulețe de scurt metraj. A avut grijă regizorul filmului amintit să facă unul lung, să plângă la greu cinefilele.
Ne despărțim
de cei trei cerberi sezonieri ai zonei, care mi-au păzit consoarta. Ei scanau zona cât jumătate de teren de fotbal, să nu se întâmple
ceva nelalocul său. Ne îmbarcăm pentru a o lua spre casa temporară.
Ajungem în plină noapte. Oboseala își
spune cuvântul. Duș și la culcare !
Nici știrile la televizor nu mă mai
interesează ! Aici, în Malta, nu-s cu strigături, știri apocaliptice, ce-a mai făcut Maria din
deal cu Vasile din vale, cum se mai plimbă Delta sau Omicron iar
politica este inexistentă deși era campanie electorală.
Așa că tableta mea este la
putere pentru știrile mioritice.
Facebook, știri pe surse, WhatsApp, cum să nu
visezi urât !
Ei, bine, n-am visat !
Am fost la templele megalitice de pe insula Gozo
și pe Comino la celebra Lagună Albastră.
Pe data viitoare !
Fac poze peste poze și filmulețe de scurt metraj. A avut grijă regizorul filmului amintit să facă unul lung, să plângă la greu cinefilele. Ne despărțim
de cei trei cerberi sezonieri ai zonei, care mi-au păzit consoarta. Ei scanau zona cât jumătate de teren de fotbal, să nu se întâmple
ceva nelalocul său. Ne îmbarcăm pentru a o lua spre casa temporară.
Pe data viitoare !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu