UN COSTOBOC PRIN ȚARA BASCILOR (I)

 RAITE prin U.E.
(pagini de jurnal paranormal)

Și-am încălecat pe un Wizz Air arhiplin și dăi bice spre 

Țara Bascilor. La fel ca Harap Alb am rezistat cu bine la „șoseaua” aeriană plină de turbulențe, care au zguduit biata navă. La final, a trebuit să mai dăm câteva tururi pe deasupra Madridului, în noapte, din cauza unei furtuni ce nu permitea aterizarea. Totul e să nu intri în panică. Am trăit un moment, cu țipete și spaime din partea pasagerilor, la un zbor, tot în Spania, prin 2008, la o cădere într-un gol de aer. Cum eram la o altitudine de peste 9.000 de metri căderea, de câte sute de metri sau mii, nu a avut nicio o urmare, toți fiind bine legați de scaune, iar stewardezele calme, nu doar frumoase. Ajungem cu bine pe uriașul aeroport Adolfo Suarez Madrid-Barajas situat la 9 km de superba capitală a Regatului Spania. Are numai 4 terminale cu 120 de decolări pe oră. O viermială de nedescris ! Metroul este fără conductor ! Nici nu avem nevoie. Noi mergem în Țara Bascilor. Acum, la peste 450 km, la Comillas în Cantabria, unde e domiciliul nostru temporar pentru zilele și nopțile de vis contra sumei plătită la agenție. Luăm contact vizual cu ghidul nostru și mergem, mergem, mergem prin aeroport până ajungem, la autocar, unde ne aștepta Marian. Tot costoboc (moldovean).

Cred că știți că pe noi, moldovenii, nu ne-au cucerit niciodată romanii. La fel, cum pe basci nu i-au cucerit niciodată arabii (maurii). Acest lucru se simte, din plin, peste tot. De fapt, bascii, la fel ca și catalunezii, nu s-au prea împăcat cu spaniolii de-a lungul timpului. Vă spune ceva ETA ? Voi reveni asupra subiectului. 

La un moment dat, în fața Primăriei din Bilbao, l-am întrebat de ghid dacă am voie să spun că sunt moldovean. 

Asta, ca să nu creadă bascii că mă laud ! Ce să-i faci, mie îmi place Enescu.

Urcați în autocarul agenției, care are propria flotă turistică prin toată Spania, pornim în amurg spre locul menționat. Pe drum, primim o avalanșă de informații de la Ioan, bine pregătit și de ani buni ghid pe acest program al agenției. Ajungem după miezul nopții, ora două. Ora Spaniei. Duș și dormim, fără vise, câteva ore. 

 dejun în stil continental, în realitate stil parizian (vedeai Parisul prin feliuța, una per capita, de cașcaval local) și la drum. Hotelul arată bine, cu toate utilitățile, rămâne să vedem cum e cina. Sincer să fiu, nu prea am fost interesat, în călătoriile făcute, atât prin lume, cât și prin țară de condițiile hotelului sau de hrana oferită, însă aici e vorba de **** ! Citez din prezentarea: „Vino să descoperi alături de noi Țara Bascilor, o regiune plină de farmec cu o amprentă culturală unică, bucătărie fascinantă și orașe de o frumusețe aparte.” Tot din prezentare ni s-a precizat că vom ateriza la Santanader (55 km distanță) ! Și ni s-a oferit Madridul ! Iar noi, grupul, nu am fost capabili să apreciem această surpriză free !

Stema 

Prima opțională a programului a cuprins Santander, capitala regiunii Cantabria, comunitate independentă din Spania. Cantabria este o regiune istorică care se învecineaza la est cu Țara Bascilor, la sud cu Castilia și Leon, la vest cu Principatul Asturia și la nord cu prietenul cel mai bun, Marea Cantabrică (de fapt, Oceanul Atlantic). Adaug și Munții Cantabrici, pavăză a regiunii. Cantabrii, trib iberic, au fost stăpânii regiunii până în sec XIX î.Hr, când au fost cuceriți de romani. Datorită poziției izolate, zona a fost puțin afectată de invaziile maurilor din secolele VIII – XI. Mineritul e pe primul loc al economiei locale. 
Doamna Meteo, capricioasă și aici, ne-a amenințat tot timpul cu ploaia ! Paranormalul a funcționat din plin și am scăpat de diluviile anunțate. Din contra, m-am ars îngrozitor ! În schimb, prin sudul Spaniei, am văzut la tv, a fost jale.

Abia așteptam să văd „orașul vibrant” așezat de-a lungul laturii de nord a frumoasei faleze Bahía de Santander. Văcuțele nestresate, știe totul Ioan, pășunau nepăsătoare la trecerea autocarului pe autostradă. E drept, eram cam singurii pe traseu. Rar am văzut automobile sau vehicule de mari dimensiuni. Peisajul superb, ca prin toată Europa. Mai ales, în partea nordică, iar aici ne aflam în nord-vestul Spaniei, aproape de Franța. Orice loc mai aparte are o denumire și o poveste. Am văzut o stâncă ieșind din ocean ce semăna cu o balenă. Ioan: „Dacă i-ar fi pus și un jet de apă la cap era perfect !” 

Personal am văzut Panaghia din muntele nostru sfânt Ceahlău, precum și un sfinx pe vârful unui deal, care i-au scăpat ghidului. Solul, cam roșiatic și, deseori, stâncos, bine găurit cu tuneluri mai lungi sau scurte. Spaniolii sunt campionii Europei la tragerea fondurilor europene. E vorba despre vreo 150.000.000.000 de euro ! Da, miliarde ! 
Ajungem la obiectiv, coborâm la locul fixat pe malul oceanului în golful ... Santander. Evident în municipio Santanader de Cantabria.

 Lângă noi un punct de informare turistică. Pe Paseo Maritimo veți vedea Portul și Centrul Botin, cel mai nou și mai strălucitor punct de reper din Santander este Centro Botín, un ambițios centru artistic și cultural aflat la malul mării, proiectat de un renumitul arhitect, Renzo Piano, deschis în 2017. Palacete del Embarcadero și grupul statuar de los Raqueros. 

Sunt patru statui din bronz ce reprezintă  copiii săraci și orfani ce supraviețuiau din monedele aruncate în mare de corăbieri, azi turiști. 

Admirăm, de sus, plaja și apele oceanului, pardon marea, și aflăm de Playa El Puntal care se află în municipiul Ribamontán al Mar la 2 kilometri distanță de Santander. În largul mării. Contra a doar 4 euro, ajungi și acolo.

Coborâm, prin centrul grădinilor Pereda de pe Pas

eo Maritimo pe lângă monumentul dedicat scriitorului José María de Pereda, poet local, spre Jardin de Piquio din Peninsula Magdalena, cartierul Sardinero, vestit pentru cele două plaje. Au o obsesie spaniolii cu plajele lor ! Sunt în stare să-ți comunice până și cantitatea de nisip existent pe ele, nu doar lungimea, lățimea ... Vizualizăm o stâncă ce seamănă cu o cămilă, de aici și numele plajei El Camello, stâncă pe care o vezi cel mai bine la ora refluxului. Am văzut-o doar pe jumătate. Iată, spre informare, și plajele care pot fi frecventate pe Costa Quebrada: Playa de Valdearenas, Playa de Canallave, Mirador de las dunas, Playa Somocuevas, Playa del Madero, Playa de Somocuevas, Playa de Cerrias, Playa del Portio, Playa de la Arnia, Playa de Covachos. Mai doriți ? 

Sunt și pentru nudiști. Nu i-am văzut, cam bătea vântul !

Ajungem la polale dealului unde așteptau două tramcaruri care te urcă în vârf la o mira dor asupra urbei și oceanului și cochetul Palat Magdalena. Cum oceanul se vedea foarte bine din locul unde ne lăsase Marian, am preferat Acvariul plin de faună oceanică, cu trei foci jucăușe și o plimbare pe aleile marelui parc. Lume cu mulți copii la iarbă verde în acea sâmbătă. Revenim pentru turul centrului, nu poți să-i spui vechi, din cauza uriașului incediu (15 zile) din 1941 care a devastat orașul. I se spune deoarece a izbucnit pe strada Cadiz și a fost oprit pe strada Seviila. 
Au imaginație bascii !

 

Trecem pe la Primărie, Catedrală (sec. XII) Biserica El Cristo

 

Piața Porticada (stil neoclasic), sediu al Festivalului Internațional Santander, este un loc încărcat de istorie, unde se păstrează și urme ale incendiului. 

Ocolim cu grijă Banca locală ! 

Timpul trece repede și hai la locul de revenire a autocarului. 

Regret că nu am ajuns la celebra peșteră Altamira, aflată la numai 30 km de oraș. 

Peștera, descoperită în 1868, păstrează picturi rupestre estimate la 15-17.000 de ani vechime, fiind considerată Capela Sixtină a antichității. 

Ca mică dovadă redau câteva imagini preluate din lumea virtuală.  

Avem și noi ceva similar Peștera Coliboaia (jud.Bihor), de acum 35.000 de ani, dar nu se compară cu finețea picturilor de aici.

 

Ajungem la cină. Vinul a salvat totul după dezbaterea micului dejun ! La televizor, filme și mult sport. În toate zilele am văzut doar o știre de 30 de secunde despre România, cu prezentarea alegerilor ce urmau duminică. Duș și trecem în brațele lui

moș Ene pentru recuperarea nopții trecute.

Și-a fost prima zi !