BLOGUL lui GĂBU': UN COSTOBOC PRIN ȚARA BASCILOR (III) OVIEDO

UN COSTOBOC PRIN ȚARA BASCILOR (III) OVIEDO

Galopăm spre Oviedo, via Villaviciosa, admirăm văcuțele nestresate, mai o glumă și e o altă atmosferă. Începem să ne cunoaștem. Dacă până la San Sebastián am mers 255 km, azi vom face doar 147 până la Uviéu unde locuitorii au sânge de nobil. Ajungem înainte de ora 12 în capitala culturală a comunității autonome Asturia (fost regat), aflată exact la întretăierea paralelei 43^o21’45’’ cu merdianul 5^o 51’01’’. La 30 km de coasta oceanului.

Avem ce vedea, monumentele (sec. XVIII) din Oviedo fiind deja pe Lista patrimoniului UNESCO. Costa Verde cu frumoase peisaje și, incontestabil, altă gastronomie locală.

Desigur, singurul petic de pământ necucerit vreodată de musulmani.

Adevărata Spanie, strigă ei, e aici !

Fără îndoială, Catedral Metropolitana Basilica de San Salvador este obiectivul numărul unu, după coborârea din autocar, chiar la zidurile monastirei cu vechea universitate. O luăm, cătinel, pe lângă zidurile străvechii monastiri.

Începe să bureze ușor, când intrăm în

Plaza Alfonso II el Casto, unde dăm cu ochii de Sancta Ovetensis, alt nume dat impunătoarei catedrale.

Sursele precizează că regele Alfonso al II-lea cel Cast a mutat curtea la Oviedo în 792 și a ridicat două biserici, una dedicată Salvatorului și cealaltă închinate Sfintei Maria. Intrăm. Nu se vede opulența existentă în alte catedrale, exteriorul impresionează mult ochiul privitorului. Deși începută în stil romanic (sec. VIII), puține elemente se mai păstrează, stilul gotic fiind predominant.

Se află aici pânza (84/53 cm) folosită, după crucificare, pentru a acoperi fața lui Iisus, precum și alte relicve religioase.

Altarul cuprinde 23 de scene din viața lui Iisus.

Din loc în loc sunt amplasate capele dedicate sfinților Andres, Bartolomeu, Anthony.

Sf. Sebastian

Muzeul monastirei are multe piese interesante.

Ieșim, unde sfântul Soare își face din plin simțită prezența.

În timp ce ardeleanca mea se odihnește pe o bancă prind câteva imagini, inclusiv cu eleganta Coana Joițica. Locală. Este Regenta (1997), operă a sculptorului Mauro Álvarez Fernández, eroina romanului omonim a scriitorului spaniol Leopoldo Alas „Clarin”,

aflat prin multe biblioteci publice ale planetei.

La bancă tocmai a sosit un nou transport de valori.

Din secolul al sec. al IX-lea a început pelerinajul El camino primitivo spre Santiago de Compostela, regele Alfonso al II-lea al Asturiei fiind inițiatorul, vizitând mormântul Apostolului Santiago.

Intru și în biserica Parohiei San Isidoro El Real (sec. XVI),

mult mai caldă, aflată lângă Primărie.

În centrul vechi plutește un miros dulce acrișor. E de la cidru, obținut din mere, maximum 5^o alcool, băutura preferată a localnicilor. Tot sursele afirmă că 80 de producători pun la dispoziția consumatorilor peste 40.000.000 de sticle anual, din care 90% sunt consumate în Asturia. De ce persistă acest miros ? Simplu, deoarece cidrul nu se bea oricum. Se aplică procedeul Escanciar. În primul rând, nu vine chelnerul să-ți umple paharul, nu, fiecare își ridică sticla cât mai sus și toarnă în pahar. Gustul depinde de gradul de oxigenare.

Fără bule, cidrul e nașpa ! Evident, sunt și pierderi colaterale, pe jos, pe pantaloni, pe rochii … (doar femeia este egală cu bărbatul și concurența e acerbă).

Am și o imagine făcută cu camera la brâu ! În al doilea rând, nu se umple paharul, ci cât să iei o înghițitură, maxim două ! Ochii sunt pe turiștii novice. Distracțieeee !

Ceea ce m-a frapat la Oviedo au fost statuile stradale. Ele au devenit o adevărată modă prin toată Europa, dar aici se înregistrează un adevărat record.

Multe au o notă de umor și este imposibil să nu-ți atragă privirea.

Datorită prietenilor, care au fost pe acolo, pot să prezint câteva.

În Plaza Fontan, este controversata La bella Lola, realizare a artistei Carmen Fraile. Criticii de artă nu s-au decis, încă, pe cine așteaptă Lola. Unii spun că își așteaptă soțul marinar, alții răutăcioși …

În Plaza Escandalera, găsiți La Maternidad, operă a columbianului Fernando Botero, lucrare uriașă în bronz, cântărind peste 800 kg.

La Lechera (1966) este opera sculptorului Manuel Garcia Linares, amplasată aici în 1996. În spatele statuii se află un restaurant cu o stea Michelin, Floridita.