PIATRA-NEAMȚ - PLIMBARE PRIN CENTRUL ANTEBELIC

 

PIATRA-NEAMȚ 

PLIMBARE PRIN CENTRUL ANTEBELIC*

Multe orașe au fost mutilate de arhitecții timpurilor noi, dându-le, nu de puține ori, aspect de lagăre prin cartierele de celule etajate numite pompos apartamente. Confort I, II, III, IV ... La fel s-a întâmplat și cu fermecătorul oraș grădină de la poalele celor trei masive Pietricica, Cozla și Cernegura. 

 Vom face împreună o plimbare prin centrul interbelic al orașului.

Principala arteră a urbei, Str. Petru Rareş (fostă Uliţa Poştei) începea de la intersecţia Străzii Alexandru cel Bun cu Bulevardul Emil Costinescu (Str. Gării), azi Bulevardul Republicii I, a II-a sau a III-a (?!?). 

Strada Petru Rareş continua cu ceea ce ne-am obişnuit, ulterior, o generaţie întreagă, Strada V.I. Lenin, supranumită Paulișta, urmare a unui serial tv la modă, ce rula în timpul demolării și „modernizării” ei. 

Mai sus, faţă-n faţă cu Creditul agricol (în anii postbelici mult căutatul Gostat de pe Lenin) se afla frumoasa Prefectură (veche). Înfiinţată, ca instituţie, în 1864. Strada a revenit, după ce am mai scăpat de frică şi regim colonial, la vechiul nume. Se termina la ieşirea spre oraşul Roman. 

Pe   dreapta, vizavi  de actualul Palat al Telefoanelor, exista Hotelul Regal ridicat de dr. Ştefan Predescu, devenit al grecului Leventis, cu sală de cinema, cofetărie și fetițe … vesele. Clădirea fusese construită  pe  proprietatea  lui  Enache Seidecaru, iniţial metoc al Monastirii Pângăraţi. 

În centrul pieței publice se mai găseau Primăria şi Poliţia. 

În spate se afla cocheta Grădină publică plină de brazi şi cu restaurant. 

După ce ne-am răcorit, ne întoarcem în centru. Pe stânga, se află clădirea care adăposteşte, în prezent, Teatrul Tineretului (oficializat la 8 iunie 1961), scările de pe laterale neexistând până prin 1935. 

Clădirea destinată Teatrului Naţional din Piatra-Neamţ (denumirea oficială) a fost ridicată la iniţiativa fruntaşului ţărănist Gică Măcărescu (şase luni primar în 1930) şi construită de italianul-pietrean Carol Zani după planurile arhitectului F. E. Droz.

Costuri: 22.000.000 lei. 

Sala mare a fost inaugurată cu spectacolul Carmen de Bizet al Operei Române din Bucureşti, sub bagheta maestrului Jean Bobescu, la 24 octombrie 1942.

Antreprenor autodidact, dar cu un talent ieşit din comun, Zani (6 noiembrie 1878-17 decembrie 1950; locuia pe Str. Calistrat Hogaş, 26), a ridicat în Piatra-Neamţ, între 1900-1950, multe edificii: Biserica Precista, Banca Petrodava, Liceul de Fete, Şcoala Superioară Comercială, Gara Nouă, Spitalul, Şcolile Normale sau vile ca Măcărăscu, Lalu, Barassi, Livezeanu, Şoarec, Ciocan, Spuderca, G.T. Kirileanu, g-ral Vasilescu, Ditgartz, Tomulescu, col. Calmulschi … 

Pe acest loc fusese prima Eforie (primărie) şi Comanda de Pompieri (1872) ai cărei membri formau Fanfara Primăriei, ce cânta și în chioşcul din faţa Cafenelei turceşti de la podul Traian Moșoiu de peste Bistrița. 

Eforia, ca instituţie pietreană din 1832, fusese, mai întâi, ridicată pe locul caselor lui Gheorghe Dimitriu-Brănişteanu.  

Vechea clădire a servit, după ridicarea noii Primării, ca adăpost, vremelnic, pentru Gimnaziul Clasic, care, la început (1869), era în casele lui Manolache Albu, precum şi pentru Şcoala de Fete Gheorghe Asachi. 

Puţin mai departe, după Librăria Românească (Vasile Ionescu) și Librăria Română (Leon M. Abeles) (un timp, spaţiul a fost deţinut şi de Leopold Steinberg) şi alte câteva magazine, se înălța impunătorul Teatrul Român sau Teatrul Roxy. 

La parterul clădirii se aflau: sediul ziarului Reformatorul, Depozitul  General  de  Ziare, Editura Leon Goldner (directorul Reformatorului) și Librăria Vasile M. Ionescu, prolific editor de cărți poștale ilustrate.

Clădirea a fost ridicată, în 1871, de moşierul-filantrop Petrache Liciu-Caia din Duşeşti (comuna Cârligi). A fost cumpărată, apoi, de Constantin Vasiliu.

Destinul face ca, peste ani, nepotul său Petre Liciu să îmbrăţişeze, cu mare succes, arta teatrală. Pe scena teatrului au jucat celebrităţi ale scenei româneşti precum marele Matei Millo, trupa lui Fanny Tardini (1875), Agatha Bârsescu, Aristitza Romanescu, Grigore Manolescu, Iancu Brezeanu (1936), trupa lui Constantin Tănase (1928). 

Tradiţia spectacolului de calitate a fost continuată, peste ani, de trupa Teatrului Tineretului cu succese răsunătoare prin deceniile din urmă ale secolului trecut. 

La Teatrul Român a concertat de cinci ori, între 1921-1936, inegalabilul George Enescu. Din păcate, în timpul ocuțaiei sovietice, clădirea a fost practic lăsată în paragină, în ea având locul tot felul de activități.

După clădirea teatrului, ce se afla pe locul actualului parc (amenajat în 1960), urma nu mai puţin cunoscutul restaurant La Americanu, zidit pe locul vechiului Hotel Pârlita, mai târziu România, rămas în memoria erotică  a multor pietreni cu anii adunaţi în plete ! 

Peste drum, o altă clădire, a lui Moritz Stambler, cu multe magazine, ilustratele reținându-l pe cel de coloniale al lui Petropolos, care domina latura de est a Pieţei Agroalimentare, desfiinţată în 1932 şi mutată pe locul actual. 

Lângă Piaţa Veche se afla sediul Secţiei de Pompieri Militari.

De fapt, primul segment al străzii Petru Rareş, cunoscut, în epocă, sub numele de Piaţa Mare / Piaţa Mihail Kogălniceanu, constituia locul de promenadă sub privirile blândului paşoptist (1817-1891), mare om politic şi proprietar agricol în Neamţ, sculptat în bronz de W. Hegel.  

Statuia,  dezvelită  la 19  mai  1913,  mult  plimbată, prin diverse locuri, îşi găseşte azi tihna în faţa Muzeului de Istorie. Normal !... În imaginea de sus, lângă statuie, Leopold Nani, unul dintre pietrarii italieni care au ridicat multe clădiri în oraș.

Inima comercială a oraşului bătea pe Strada Mare, devenită Cuza Vodă. 

Dar asta e o plimbare viitoare ! 

* Apud albumul-catalog Piatra-Neamț, odinioară oraș european.   Piatra-Neamț, Cetatea Doamnei, 2014. 

S-auzim numai de bine !

 

prof. Sergiu Găbureac 

   https://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3 

   http://blogulluigabu.blogspot.ro/

   gsm_as@yahoo.com

   Tel.  0771 631.065