DE LA TSHAI LUN LA … BILEȚELUL ROZ

DE LA TSHAI LUN LA … BILEȚELUL ROZ

Să scriu despre hârtie, este o adevărată provocare ! Asta, în condițiile în care cei care știu să scrie o utilizează de vreo câteva mii de ani, plus sutele sau miile de întrebuințări în mai toate domeniile activității umane.

Nu-mi pun problema ce ar fi făcut actuala civilizație terriană fără hârtie. Cu siguranță, găsea homo sapiens sapiens (3) alte tipuri de suport. Odată cu descoperile geografice distanțele se măreau între rude, prieteni sau stăpâni, hârtia, datorită volumului mic, era cea care îi ajuta să comunice. De fapt, și până la descoperirea hârtiei și după aceea, au fost folosite tot fel de metode, tehnici și mijloace de comunicare și înregistrare a informațiilor, a evenimentelor, precum și a gândurilor de nestăvilit ale filosofilor, scriitorilor de beletristică, artiștilor, istoricilor, oamenilor de știință, economiștilor …

Istoria omenirii consemnează tot tipul de suporturi pentru comunicare, cel mai fiabil fiind piatra. Cea mai impresionantă carte „scrisă” în piatră rămâne, din punctul meu de vedere, Piramida lui Keops. O carte citită și răscitită de-a lungul mileniilor și care are, încă, multe secrete. Dar, nici banalul lut nu trebuie neglijat. Există zeci de biblioteci, descoperite după mii și mii de ani de la „completarea colecțiilor” de către scribii timpului. Abia o zecime din sutele de mii de documente scrise în lut au fost traduse și, deja, se „sparie gândul” actualei civilizații actuale față de cele întâmplate în civilizațiile anterioare. Aici, pe Pământ sau prin cele stele !

De reținut, că banalul lut, cel de toate zilele, este și astăzi de neînlocuit în realizarea noilor tehnologii și a sistemelor de comunicație, inclusive, spațială.

Amintesc și celebra bibliotecă din Pergam, transferată cu ana-sâna la celebra bibliotecă de la Alexandria (Egipt) din ordinul împăratului roman Antonius, unul din iubiții reginei Cleopatra a VII-a a Egiptului. Peste 200.000 de volume scrise pe pergament. De-a lungul timpului, au mai fost utilizate, pentru scriere, frunzele cerate (de palmier sau de măslin), oasele late, carapacea de broască ţestoasă, scoarţa de copac (byblos – lb. greacă / liber – lb. latină, dar şi cu sens de carte), lemnul (rongo-rongo – Insula Paştelui sau tăbliţele din Grecia cu Codul de legi ale lui Solon, valabil, în mare parte, și-n zilele noastre), bambusul (echivalentul papirusului: 25 cm L/20 cm l), mătasea, bumbacul sau diverse ţesături sau chiar banala sfoară ș.a.

Hârtia apare în urma mai multor încercări ale eunucului Tshai Lun, demnitar la curtea imperială a Chinei, care a amestecat scoarța de dud, cânepa, cârpe și resturi de plase pentru pești cu apa, înlocuind mătasea. Frumoasă poveste ! Totuși, investigațiile arheologice recente plasează inventarea hârtiei cu cca 200 de ani mai devreme.

Dar ce mai contează, dacă ne-au dat-o supraveghetorii programului Homo sapiens sapiens (3) sau nu ! Așa cum ne-au dat (sic!), de altfel, periodic, noi și noi tehnologii ! Deja, intrăm în altă zonă a cunoașterii, neagreată de materialiștii lumii, cei care susțin apariția tuturpor viețuitorelor pământene din zupa primordială. Wow ! Wow ! Wow !

Nu înțeleg de ce mi-am reamintit de Călăuza regizorului Andrei Tarkovski ! 
Abia peste 900 de ani (dacă luăm ca reper pe Tshai Lun), prin sec. al IX-lea, hârtia ajunge la Bagdad și după alte 300 de ani apare în Evropa, datorită migratorilor arabi și mauri ajunși cu cuceririle prin Spania. 

De la Tsai Lun până la bilețelul roz al propulsatului manechin pe scena politică mioritică postdecembristă (ca să dau un moment de „referință” din istoria noastră recentă) sunt milioane de povești de depănat, pentru care s-au tăiat miliarde de metri cubi de lemne pentru fabricarea hârtiei. 
Sărmana pădure !

Primele tipărituri europene sunt celebrele indulgențe de „iertare a păcatelor”, prin care Biserica Catolică își asigura o importantă sursă de venituri. Pe când la noi, cel mai vechi document scris pe hârtie, în limba română, rămâne nota informativă livrată de boierul Neacșu judelui Brașovului în anul de grație 1521.  Multe documente pe suport hârtie s-au păstrat de-a lungul anilor, dar și mai multe s-au pierdut / distrus. Însă, nu poți să nu te întrebi ?! Dacă nu dispăreau acele creații, ce ar mai fi scris autorii de fiction / science fiction din zilele noastre ? Ce ar mai fi descoperit oamenii de știință ? Se cam știe că anteriorii consumaseră, deja, marile teme literare și filosofice ale omenirii. De când cu Shakespeare sau cine o fi scris acele piese (sic!) dramaturgii lumii au mari probleme. Periodic, înregistrăm câte un mare scandal de plagiat în mai toate domeniile !

Între timp, suportul pentru păstrarea scrierilor, a creațiilor omenirii cunoaște diversificări importante. De fapt, nici hârtia, în forma și calitatea de azi, nu are o vechime mai mare de 200 de ani, ea fiind într-o continuă prefacere.

A fost descoperit, absolut întâmplător, celuloidul (de fapt, John Hyatt căuta, prin 1866, un material pentru fabricarea bilelor de biliard) utilizat, apoi, de fotografii lumii. O fotografie ajunge să înlocuiască o mie de cuvinte, cum, pe bună dreptate, afirma un alt chinez ! Ca să nu mai vorbim de mirifica lume a celei de șaptea artă – filmul !

 Apare discul de ebonită (apoi, vinilin) (1887, Emil Berliner – gramofonul). Pe la 1928, se inventează banda magnetică (magnetofonul 1931; ehei, BASF-ul rola de bandă magnetică de 5.000 m !), caseta audio în 1960 și casetofonul în 1963, caseta video (câte nopți pierdute în anii perestroikăi răsăritene), discheta, cu o viață efemeră, calculatorul cu toate derivatele sale ... ca să ajungem, în prezent, să nu mai avem nevoie aproape de nimic din toate astea.

Ai un iPhone+, ajuns și el la a VIII-a generație, ai acces la orice !

Concurența mediului virtual pare zdrobitoare, dar e iluzorie ! Azi o vedem și nu e ! Verba volant, scripta manent !, afirmau anticii. Decodarea rămâne la latitudinea dumneavoastră !  

În ciuda acestor evoluții uluitoare, hârtia rămâne, în continuare, martorul peren tăcut al celor întâmplate. Ea păstrează și adevărurile și gogomăniile celor care au crezut sau cred că au ceva de comunicat. Deși, se taie mult mai puține păduri pentru hârtia de scris, cărțile, unele în tiraje minuscule, rămân. De la marile lucrări de referință, la poveștile de cartier ! 

S-au dus vremurile când cărțile erau legate cu lanțuri de pupitru pentru a nu fi furate. Lectura pe suport hârtie a devenit, pentru tinerii mileniului al III-lea, o adevărată aventură.

Recent, eram în metrou și văd pe cineva citind un roman. În jurul lui locurile erau libere ! M-am întrebat, o fi un semn de respect, din partea călătorilor, față de curajosul biped sau teama față de carte ? Doar cei care studiază mai pun mâna pe câte o carte pe suport hârtie. Să nu ne amăgim ! Ei intră în biblioteci sau librării siliți de programa școlară ! În rest, mulți mergem pe la saloanele de carte, ca să vedem lumea și să fim văzuți ! E o chestie de bon ton ! Așa cum unii merg la teatru, la operă, vernisaje sau diverse locuri publice.

Asta nu înseamnă că nu se citește ! Tot timpul citim ! Citim în ochii semenilor, în scrolul televizoarelor, citim mesajele de pe rețelele sociale (tip facebook), Messenger, e-Mail sau WhatsApp ! Mai răsfoim și câte un ziar sau carte electronică (eBook) ! Citim, însă nimeni nu mai are răbdare să citească sutele de pagini ale vreunei capodopere beletristice. E drept, pe atunci nici nu exista o viață atât de trepidantă și nici telenovele fără număr !

Realitățile lumii de azi, transmise live, depășesc de multe ori imaginația scriitorilor. Acum, viața fiecăruia este un roman ! Nu poate omul strănuta pe stradă sau chiar în apartamentul său și, seara, jurnaliștii urlă la tv: „Atențiune ! Urmează scene șocante !” cu detalii la detaliile detaliilor.

Quo vadis, homo sapiens sapiens (3) ? Cine poate să răspundă ! Doar bănuim, luptăm, sperăm și ne trezim la capătul firului vieții pe Pământ ! 
Ce urmează ? Ei, dacă am ști ?!?

PS. Pentru a produce o tonă de hârtie sunt utilizate 98 de tone de alte resurse. Tot pentru a fabrica o tonă de hârtie se folosește atâta energie electrică, cât este necesară pentru producerea unei tone de oțel. 

Mai e o problemă ! Cade internetul, Facebook, Instagram sau WhatsApp, jumătate din populația României o ia spre Bălăceanca, Socola și alte stabilimente ! Punctum.

Al dumneavoastră Sergiu-Marian Găbureac

  

https://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3 

http://blogulluigabu.blogspot.ro/,

gsm_as@yahoo.com

Tel.  0771 631.065 

Informația, o problemă ? O rezolvăm împreună !