Mai bine nu citiți ! De ce să vă afecteze conștiința ?
STATUL ROMÂN - STAT MAFIOT ! (I)
Semnele mafiotismului
în România sunt vechi. Chiar de pe timpul dacilor, dacă tot susțin unii
exaltați că am fi urmașii acelor triburi cu trăsături comune ! Deși, la câți au
stat migratorii peste noi cu sutele de ani, miram-aș !
În timpurile pe
care le trăim, mafiotismul este resuscitat după celebra vizită, din mai 1971, a
„iubitului conducător” în țările
asiatice. Frățești ! Mai trec patru ani și se încheie programul de modernizare
a României, declanșat în 1960. Cu finanțare și susținere Occidentală ! Industria
lor poluantă este transferată la prețuri, mici-mici, pe plaiuri mioritice. Puțini
mai știu aceste adevăruri.
În cei patru
ani și jumătate, sub pretextul declanșării energiilor național-naționaliste, se
pun la cale proiecte industriale megalomanice, falimentare, puțini specialiști
îndrăznind să atragă atenția asupra ineficienței lor economice.
În 1975, echipa
de tip mafiot, deja constituită în jurul primului analfabet, ridicat la grad de
„geniu al Carpaților”, trece la
acțiune. Între conducere și popor se ridică un zid bine securizat de serviciile
secrete (intern și extern). Mass media, atât cât exista, cânta pe o singură
voce.
Deși exista a
nemulțumire difuză, chiar și în rândul „aparatului
de partid”, ea era abil controlată, rarii tovarăși care își exprimau nemulțumirea,
ori se retrăgeau, ori erau retrași. Unii, erau chiar „sinuciși”. Vezi Virgil Trofin, Petru Enache. Alții trimiși la muncă
în teritoriu. Vezi Ion Iliescu. Cârtitorii din rândul maselor, declarați
nebuni, iar reclacitranții internați prin ospicii. Încet-încet se constituie
rețelele mafiilor locale. Firește, de partid și de stat ! Rețele politico-economice,
comerciale, culturale, sportive ...
Descurcă-te, române ! a
fost sloganul anilor 1975-1989. Bunurile alimentare și materiale curente dispar
de pe piață, creându-se și multe crize locale artificiale (pentru sporirea
profitului). Aprovizionarea, cu aceleași produse, se făcea prin spate ! Adică,
ți se făcea o favoare ! Capturarea unei jumătăți de baton de salam era o mare
victorie, găinile din rezerva de stat congelate de cinci ani ți se păreau un
deliciu, coada de o oră la ce s-a băgat părea socializare de cartier ... Relațiile
interumane de tipul „nu știi pe cineva
” la primărie, la spital, la școală, la telefoane, magazine ... erau la ordinea
zilei. Da, da, și la biblioteca publică îți trebuia o relație pentru a citi
ultima carte bună ce fulgerase prin librării. Încă se mai citea !
De informat,
nimeni nu se informa ! Doar persoanele în formare (elevi, studenți) obligate de
cursul vieții. Ca și acum. Pe acest fond al „epocii de aur” serviciile publice
s-au degradat cu viteză cosmică. Pachetul de kent, ajuns în anii '80 la nivel de cartuș, sticla cu ceva tare și
nessul Amigo erau cheia rezolvării
oricărui serviciu. Cât de mic.
Nu se mai bea nici
măcar o bere din prietenie ! Doar din pur interes.
România era din
plin pe drumul construirii societății
socialiste multilateral dezvoltate. Nici nu bănuiam ce ne mai așteapta în
anii plății datoriei externe (1980-noiembrie 1989). Una din cele mai mari
greșeli ale analfabetului din Carpați. A neglijat, premeditat, retehnologizarea
industriei și agriculturii, timp de 10 ani, suficient ca întreaga economie românească
să se prăbușească. Puțini înțeleg acest lucru simplu. De fapt, în 1989 România
era, deja, pe ... drumuri ! Bineînțeles, cu ajutorul și largul concurs al structurilor
mafiote comuniste tot mai adânc înrădăcinate peste tot.
Revoluția anticomunistă,
stabilită de cei mari, a fost la nivelul întregii Europei de Est. Fiecărui
popor i s-a dat libertatea să-și aleagă singur căile de înlăturare a
structurilor totalitare și pedepsirea vinovaților. S-a acționat funcție de
inteligența colectivă a fiecărui popor, înglobat cu forța în fostul „lagăr
comunist”. Cum a fost, am trăit cu toții !
Nu întâmplător,
am rămas ultimii în gestionarea acestei mari oportunități. Pe care am ratat-o
din plin în Duminica Orbului. România nu avea o masă critică revoluționară ce
ar fi trebuit creată de intelectualitate și
studenți. Eram doar o masă de descurcăreți, veșnic cârtitoare, greu de amorsat.
S-a încercat la Iași. Unde fusese Iliescu !?! Degeaba ! S-a mers la Timișoara.
Unde fusese Iliescu !?! Degeaba ! Abia când armata și securitatea au început să
tragă în revoluționarii cărora li se dăduse arme (sic!) s-a aprins fitilul Revoluției
! Cine a avut vreodată o armă în mână, chiar și de jucărie, știe ce beție instant te apucă ! Crime peste crime !
Cele mai multe premeditate de FSN-ul ilegalist !
Mă puteți contrazice, tov.
Ilici ?
Eram în plin
film de Sergiu Nicolaescu. Unii spun că așa a și fost ! Convingerea mea e alta.
Pe fondul unei revoluții autentice, pornită din dorința sinceră a înlăturării
structurilor comunisto-mafiote, contrarevoluționarii lui Ion Iliescu, proveniți
din elemente de nădejde din liniile a II-a, a III-a, a IV-a, a V-a din fostele
structuri ale statului totalitar (partidul unic, armată și securitate) au
intervenit organizat și la ordin, după evacuarea lui Ceaușescu de la Comitetul
Central. A fost suficientă câte o mână de contrarevoluționari, sub acoperirea
banderolei tricolore, pentru fiecare județ.
Confiscarea Revoluției s-a încheiat pe 13 ianuarie
1990. Apare, oficial, FSN. Urmașul PCR. La Revoluție
nu mai puteai veni decât dacă aveai acordul comitetului
oamenilor muncii de la instituția / fabrica / uzina la care lucrai, unde,
deja, exista tovarășul care veghea ca „revoluția” să învingă !?! Cu Bucureștiul
a fost puțin mai complicat, dar prin trădări repetate, la nivelul grupărilor de
revoluționari s-a rezolvat.
Geaba, proteste
! Geaba „FĂRĂ COMUNIȘTI !” Geaba Piața
Universității !
Mineri, împreună
cu cei îmbrăcați ca ei, au realizat înconștient (!) idealurile noii mafii
românești. Minierii au dispărut, au rămas doar acoperiții ! Unii bine ascunși, și-n
zilele noastre, prin posturi grele.
În 31 iulie
1990, prin desființarea CPUN-urilor dispar și puținii revoluționari. Legitimați
de acțiunile lor din zilele 14-23 decembrie 1989.
De reținut !
Țara a fost predată noilor structuri alese „democratic” fără nicio pierdere. Revoluționarii
sunt istorie, ca masă critică revoluționară și factor evolutiv, odată cu legea
de mituire și cumpărare a tăcerii. Au fost împrăștiați, premeditat, în zeci de
organizații, controlate, rând pe rând, de fratele FSN, care dădea case, credite,
pământ, magazine ... mulți foști revoluționari fâcând pactul cu diavolul,
dovedindu-și lipsa de caracter și condiția de mafiot pe linie politică,
ajungând în structurile de vârf ale Puterii centrale (Guvern, Parlament,
Președinție) sau locale (consilii și primării).
Au rămas doar câteva
voci, ușor de ridiculizat prin asmuțirea poporului împotriva lor prin mass media de partid. Revoluționari = Profitori
! Mulți români sunt încredințați și acum că revoluționarii sunt marii profitori
ai Revoluției ! De fapt, marii profitorii ai Revoluției române au fost
contrarevoluționarii ! Gașca lui Iliescu capătă proporții monstruoase.
În scurt timp, în
România strucuturile administrative sunt „stabilizate”. Totul părea atât de
normal, încât trecerea la un nou nivel de organizarea a mafiei comuniste
românești a fost floare la ureche. „A treia cale” propusă de Ion Iliescu capătă
contur. „Nu ne vindem țara !” Noi „aleși” își marcaseră, deja, teritoriul. Cunoscuți
și recunoscuți, inclusiv de slugile din justiție / poliție / servicii. Bișnițari,
care își lua „dreptul” și asigurau securizarea jafului național. Furturile,
privatizările și retrocedările ilegale se țineau lanț. Flota dispare, economia
cât de cât performantă este privatizată, contra șpagă grasă, marilor concernuri
străine. Est și Vest. Nu interesa pe nimeni. Statul român intră în disoluție.
Cheia lui
Constantinescu (1996-2000) a fost un episod trist al neputinței conștiinței
colective a românilor. Manipularea grosieră a intrat în funcțiune, iar Emil a
fost învins de Sistemul Cripto-Mafiot
(SCM).
Cu țigarete, fără țigarete !... Și, din nou, minierii !
Regele, părea o
speranță reală. Însă, „omul de tip nou”,
sub conducerea vajnicului FSN, a respins oferta. Europeană. Regele a fost pus
pe fugă de însuși „democratul” Ion Iliescu.
Distrugerea țării
atinge a doua culme în timpul guvernării arogantului Năstase. La orgă, de fapt,
tot Ion Iliescu&echipa ! Atât de variate ajunseseră structurile mafiote în
România, încât de întrebai, dacă nu cumva și tu faci parte din vreo rețea și nu
conștientizezi.
Să nu vă
închipuiți că a fost foarte ușor pentru Iliescu și ciracii săi. Dacă s-a ajuns
până la chemarea trupelor sovietice, a minierilor, a îmbrăcării propriilor
securiști în minieri, a uciderii a sute de oameni, crime fără sens de nimeni
judecate ... înseamnă că a existat o masă importantă de români, care s-a opus
cu adevărat instalării regimului Iliescu. Știam cine sunt !
Marile puteri
ne-au lăsat să ne descurcăm. Ăsta e un adevăr, pe care unii vor să-l coafeze. E
mult mai ușor să dăm vina pe alții. Asta am tot făcut de-a lungul istoriei
noastre milenare. Adevărul fiind de fiecare dată altul. Ca și acum. Rușii erau
în corzi. Nu se puteau amesteca pentru că așa a fost înțelegerea. La Malta !?! Să
nu fi sesizat Occidentul că la noi, de fapt, nu a fost comunism, ci un sistem
comunisto-mafiot pe fondul îndobitocirii românilor ? E drept, Occidentul a dat
numeroase semnale, dar ne-a lăsat să hotărâm ce vrem noi. Poporul. Când au
văzut ce turmă dezorientată și manipulată suntem, au acceptat intrarea noastră în
U.E. (2007), deși nu eram deloc pregătiți. Practic s-au speriat ce se întâmpla pe
fondul „democrației originale” a lui
Iliescu. Emigraseră, deja, milioane de români.
A fost perioada
în care structurile securiste, specializate în maniplare, s-au dezvoltat
exponențial. Apar zeci de partide „democratice”
infiltrate cu zeci de oameni de tip nou de „bună
credință”, ziarele erau pline de
jurnaliști de atitudine, care serveau a treia cale, apar zeci de posturi de radio
și televiziune curat „independente și de
atitudine”. Cu cațavenci dornici de ascensiune politică. 99% dintre ele fiind
ale Sistemului Cripto-Mafiot, servind și diverse clanuri mafiote colaterale. De
rezervă ! Cine știe cum bătea vântul
!?!
Mimarea democrației, este
arma secretă a sistemului mafiot român. Criteriile seculare a scării valorilor sunt ignorate, pe scenă
fiind promovați, premeditat, analfabeți infatuați. șantajabili, ușor de
manipulat. Mârlânia și grobianismul invadează societatea românească. Totul se
tabloidizează. Nimeni nu se opune. Revoluționarii
sunt ca și inexistenți. Conștiința multora fusese cumpărată !
Imoralitatea
domnește peste tot !
Sistemele
civilizatoare ale societății, în special, sănătatea și învățâmântul, intră în
sevraj. După primele crize de la sfârșitul anilor '70, apar,
generații după generații, de români zombi, „oameni de tip nou” creați în „epoca de aur” și după. Impotenți economic,
reduși educațional, cu o sănătate precară, aduși la limita subzistenții, devin
nostalgici firești ai regimului defunct. Apar câteva milioane bune de români,
incapabili să se descurce în condițiile economiei de piață. Alte milioane își
depășesc condiția de legumă și iau
calea străinătății, reușind să se impună în condițiile concurenței acerbe,
trimițând acasă miliarde bune de dolari / euro. Așa s-a menținut România ani
buni, devenind, însă, tot mai vulnerabilă. Moral, psihic, economic.
Românii sunt
îndemnați, prin exemplul oferit de conducători, să fure, să mintă, să distrugă,
să înșele, să încalce legile.
Nu străinii au făcut
asta, ci „aleșii” români, care au jucat pe piața social-politică românească cu
dublă măsură. Traseismul politic în timpul jocului, altă invenție diabolică, a
distrus și ultima fibră morală. Este permis orice !
Trădarea
tradițională a devenit o virtute, onoarea fiind trimisă la cimitir !...
Ne-am manelizat,
tabloidizat, idiotizat ! În masă !... (va urma)
gsm_as@yahoo.com, Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39
Informația, o problemă ?
O rezolvăm împreună.
O rezolvăm împreună.
As vrea sa citesc si continuarea, din 2004 pana in prezent. Multumesc!
RăspundețiȘtergere