LA MULȚI ANI
PIATRA-NEAMȚ - PERLA MOLDOVEI !
Este ziua orașului meu drag ! Una din multele localități
dragi mie de pe suprafața Terrei. Însă, aici e ceva cu totul special. E orașul
în care am trăit apropae trei decenii din existența mea. Un sfert din viața
programată în Biblie (Facerea 3/6) ! Ani rodnici plini de împliniri !
La 24 iunie, de ziua nașterii Sfântul Ioan proorocul,
protectorul oraşului, Piatra-Neamţ atrăgea întreaga suflare a ţinutului.
Ziua onomastică orașului, sărbătoare laic-religioasă, era
cea mai aşteptată din an. Atât de cei mici, cât şi de cei aflaţi spre apusul
vieţii. Nimeni nu prea ştia de ce, dar toţi aşteptau Sânzâienele, de la care
sperau ca o minune să se întâmple. Şi pentru mulţi chiar se întâmpla. Mai ales
pentru cei tineri.
De Sânziene - mare bâlci ! Zile de sărbătoare şi profit pentru tot oraşul.
Bucuria misterelor putea să înceapă ! Transportul se asigura
cu căruţe, ghiociuri, trăsuri, şarete, tramcare. Şiruri de care trase de
plăvani, aduceau din satele nemțene, copii, babe şi moşnegi, de care ceilalţi
membri ai familiei, oameni în puterea vârstei, aveau grijă să nu fie păcăliţi
sau furaţi de trântorii, dintotdeauna, prezenţi la asemenea aglomerări.
Nimeni nu dormea în noaptea nopţilor, plină de mistere !
Pregătirile începeau cu
luni înainte. La primăria oraşului venea starostele iarmarocului (ce
cutreiera toată Moldova
Timp de o săptămână, lanţurile lui Iuju, căişorii,
bicicletele, bărcile şi maşinuţele nu aveau odihnă. Seară de seară. Chiotele,
ţipetele, zornăitul lanţurilor depăşeau sonurile fanfarelor aduse de prin
împrejurimi, care se întreceau în cântări interpretând şlagărelor timpului.
O fotografie la minut, dată după ... trei zile, făcută la
Mireasa, la Foto-lux sau La grănicerul
era o amintire în ceaţă pentru anii grei ai bătrâneţii.
Panaramele, dominate de departe de Circul Kludski, luptau să
obţină favorurile celor veniţi să vadă omul de gumă, August prostu’ sau
Mărioara şi Vasilache sau alte minuni aduse, an de an, pentru prima oară în
oraşul dumneavoastră ! Starurile, venite de peste mări şi ţări, tocmai de la
Roma ... Botoșani, îşi puneau viaţa în pericol, la cererea generală, pentru
cinci lei intrarea generală, trei lei copiii şi femeile. Şi intrau bieţii
părinţi, doar nu puteau să-şi lase odraslele să fie mâncate sau atacate, Doamne
fereşte ! de femeia şarpe, sirena vie, femeia păianjen, femeia gigant, femeia
cu două capete, omul cu limbă de bou şi câte alte dihănii, grozav zugrăvite şi
pe pânza de-afară.
Parada era cheia succesului ! De multe ori, aproape jumătate
din spectacol. Ce-i pictat afară, înăuntru-i viu şi natural, te asigurau animatorii cu vorbe pline de
accente exotice, doar-doar vei scoate leuţii pentru a vedea jigăritele animale
ţinute în cuştile din interior. Totul în frunte cu celebrul şarpe de 12 metri
de la cap la coadă, 9 metri de la coadă la cap, în total 30 şi care omoară
boul cu coada dintr-o lovitură. Fereşte-te,
bade Vasile, să nu te omoare !
Stripteuzele timpului, racolate de prin împrejurimi, după un
instructaj sumar, erau lansate, cu surle şi trâmbiţe, pe scena din faţă, la
paradă pentru a arăta ce n-a mai văzut lumea ! Afară-i vopsit gardu ! şi-năuntru copii erau uluiţi cum curgeau
bănuţii din urechile unui confrate luat pe sus, în arenă, de către maestrul
prestidigitator. Gheorghe şi Ileana se minunau cum a putut să le ghicească
numele domnu’ cititor în gânduri. Paranormalul telepat !
În aglomeraţie, auzeai, nu de puţine ori, Prindeţi hoţu ! Toţi duceau, instinctiv,
mâna la portofel şi răsuflau uşuraţi. Numai unul ţipa, stârnind mila celor din
jur. Răzbunarea pe duşman nu putea fi potolită decât la omul care-ţi dădea o
puşcă şi trei
Tiribombele stârneau isterii, ca şi bărcile care zburau prin
aer. Alba-neagra făcea zeci de
victime. Asta are, asta n-are, asta e
câştigătoare ! Într-o clipă se duceau banii obţinuţi de pe-o vacă, un porc
sau dintr-o altă afacere abia încheiată. Roata
norocului, multiplicată în zeci de exemplare, umplea casele cu ghipsurile
colorate, când aveai noroc, iar câştigarea unei sticle cu tărie, plătită,
uneori, de zece ori mai mult decât una luată de la băcănie, crea o bucurie de
nedescris. Acum se încheiau afacerile cele mai bune, urma adălmaşul. Apăreau pe piaţă primele recolte de cireșe, vișine, fasole,
linte, harbuji, zămoşi, struguri... Poloboacele aşteptau botezul focului în
tomană cu noua zeamă de lemn strâmb.
Iarmarocul a fost de-a lungul timpului forma reprezentativă
de organizare a comerţului interior. Din 1863, se stabileşte un iarmaroc anual
şi altul săptămânal (marţea şi joia) pentru vite. Oborul de vite era amplasat lângă
Biserica Nicolae. Dar nu la iarmamroacele săptămânale mă refer acum, ci la
iarmarocul cel mare, cel anual. Şi nu se putea iarmaroc fără ... bâlci.
Iar nopțile de vrajă treceau și iarmarocul se muta în alt
oraș ...
Spre dimineață, toţi se retrăgeau încet-încet, spre casele
lor, ca timp de un an să râmână cu nostalgia hărmălaiei mirifice din noaptea de
Sânzâiene. Iarmarocul îşi muta catrafusele spre Bârlad, Vaslui, Negreşti şi,
apoi, Roman după cum erau rânduielile creştineşti ale Moldovei seculare. Poveştile
înfloreau la fel de mult realitatea, aşa cum au făcut-o mulţi cronicari !
Așa
fac și eu !
Deşi a fost interzis în anii ’80, din raţiuni obscure de
partid, iarmarocul nu trebuie să moară. Din contra, să fie una dintre marile
sărbători comerciale şi culturale ale urbei, care să atragă locuitorii din
împrejurimi, precum şi a turiştilor, cu efecte benefice pentru întregul oraş şi
pentru trezoreria Primăriei. Dintr-o simplă bere băută în oraș, câștigă fiecare
cetățean ceva ! Fiecare !
Au reapărut, spre lauda multor autorități locale, Zilele
Orașului !
La Mulți Ani, Piatra-Neamț
- Perla Moldovei !
Sergiu Găbureac
gsm_as@yahoo.com, Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39
Informația, o problemă ?
O rezolvăm împreună.
O rezolvăm împreună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu