PREOCUPĂRI COTIDIENE
Un subiect greu ocupă tot mai mult spaţiul mediatic. De modul de rezolvare va depinde evoluţia, pentru mulţi ani, a statului român. Naţional sau multietnic.
Apropo ! Interesant cum s-a reîncălzit această multizupă ! Gălăgioşi cei 532 (cincisutetreizecişidoi) de secui din România ! Sau altă etrnie vorbeşte în numele lor ? De parcă nu toate statele lumii sunt, tot mai mult, multinaţionale ? Este o mişcare firească ce nu poate fi controlată, oricât ar încerca, unii sau alţii, să o facă.
Alta este problema, când vine vorba de statul unitar. Văd că toţi europenii rămân în graniţele lor. Cu excepţia unor dornici de aventuri sângeroase, care nu rezolvă nimic. Nici pe termen scurt, nici în perspectivă. Deocamdată, se flutură steaguri !... Şi ne tăiem în vorbe !
Să revin la subiect. Discuţiile, în jurul necesarei reforme administrative, aprind spiritele. Este o luptă deschisă între descentralizarea reală şi păstrarea hăţişului naţional şi, mai ales, judeţean superbirocratizat, în care sălăşluiesc, ierarhic, rubedeniile, finii, naşii, băieţii deştepţi …
Fixarea capitalelor noilor regiuni, de fapt a unor străvechi entităţi administrative voievodale, capătă aspectul unei guerrille între clanurile de interlopi politici.
Personal merg pe ideea aplicată în SUA. Cei de acolo au avut inteligenţa de a stabili capitala cea mare şi cele mici în oraşe liniştite, departe de ispitele economice şi financiare. Sau soluţia brazilienilor, care n-au ezitat să-şi facă din temelii o nouă capitală administrativă. Prin arhitectură, noile capitale regionale, vor fi oraşe ale viitorului, uşor accesibile, la distanţe aproximativ egale pentru toţii locuitorii acelei regiuni. Astfel, vor fi ferite de presiunea cotidiană a grupurilor de interese de tot soiul.
Modificarea altor articole din Constituţie suscită, de asemenea, ample discuţii isterico-apocaliptice. Totul se învârte, aparent, în jurul rolului preşedintelui. Este o falsă problemă. S-a văzut rolul nefast al unui preşedinte în întreaga istorie a României. Intrarea în normalitatea ţărilor cu regim parlamentar este soluţia, care poate da rezultate pozitive. Alegerea preşedintelui de către popor este un demers populist, ce faultează direct activitatea guvernului. Rezultat tot din alegerea de către popor a membrilor Parlamentului. Nu aduc argumentul economiilor rezultate prin eliminarea alegerii preşedintelui, ci rolul benefic al alegerii lui de către Parlament şi fixarea unor atribuţii preponderant diplomatice, similare cu cele din Italia, Germania, Israel ...
Cu reducerea numărului de parlamentari, toţi par a fi de acord, aşa că rămâne de stabilit procedura şi rolul diferit al celor două camere. Se pune acut problema traseismului politic. Am văzut cât de mult le place unora turismul pe banii contribuabilului ! Desigur, alesul îşi poate schimba convingerile ! Deşi e un lucru tare ciudat. La alţii ! În acel moment, însă, omul de tip nou va trebui să demisioneze. Altă convingere, altă candidatură, alţi alegători !
În rest, zvonuri, manipulări, intoxicări … Iată, parlamentarii nu vor avea superimunitate ! Nu văd nimic rău nici în creşterea amenzilor. Ne obligă oare cineva să încălcăm legile ? Sunt de acord şi cu introducerea carnetului de conducere a mopedelor. Poate şi la snowboard-uri !?
Greu, greu trec primele o sută de zile de guvernare ! Se impune, din partea guvernanţilor uslaşi o prezentarea riguroasă a obiectivelor şi a termenelor limită de realizare. O cât mai bună comunicare. Reacţiile lor să fie la maximum două-trei ore de la lansarea unui zvon, provocări, manipulări...
Toate bune !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu