Gulguta ROBOR

Gulguta ROBOR

2018 s-a încheiat cu o uriașă manipulare. Vă amintiți declarația haiducului Orlando din 18 decembrie: „Se propune ca de la 1 ianuarie 2019 să se aplice o taxă pe activele instituţiilor financiar-bancare,denumită taxa pe lăcomie, pentru că este cea mai bună expresie pentru ceea ce se întâmplă azi în România” Delirul proletcultist destinat urechilor bieților analfabeți mioritici continua cu „este o propunere care să protejeze românul, pentru că obligaţia noastră ca şi guvernanţi este să protejăm interesele cetăţeanului din România.” „Vai, românul !”, „Vai, buzunarele românilor” ș.a.m.d. ! Sloganuri arhicunoscute.

Ordonanța a fost adoptată, tot noaptea, pe 21 decembrie 2918 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2019. Atenție ! Blondul Orlando anticipa, cu mânie proletară, că băncile vor modifica noile contracte pentru a-şi acoperi eventuale pierderi. Haiducul avertiza băncile că, dacă nu vor scădea ROBOR şi vor urca dobânzile pentru români, vor urma noi măsuri împotriva lor.

Iată câteva din măsurile din Ordonanța cu pricina:

„Plafonarea prețului la gaze pentru o perioadă de trei ani: limitare la 68 de lei megawatt/oră. Aiureli !

Taxa pe viciu va merge direct în bugetul de stat, iar de aici va fi redirecționată către sănătate, cultură, etc. Wow !

Fondul de dezvoltare și investiții va avea o valoare de 10 miliarde de euro. Pot fi finanțate proiecte vizând domeniile de sănătate, educație, apă - canalizare, rețele energie electrică și gaz, transport - drumuri, Cultură, infrastructură sportivă. Nicio autoritate locală nu poate avea mai mult de două proiecte în același timp. Pot aplica și universitățile. Aiureli !

Fondul de finanțare a parteneriatelor public-private, la nivelul SGG, la Comisia Națională de Prognoză de unde se fac finanțările către instituțiile publice care intră în aceste proiecte. Cine nu e cu noi, nu primește, clar ?

Construcția a 1.000 de grădinițe. Alocările bugetare vor fi de până la 500.000 de euro. Gogoașă cu efect întâziat !

Punctul de pensie crește la 1.265 de lei de la 1 septembrie 2019. Indemnizația socială va fi de la 1 septembrie de 704 lei. Una spun, alta fac ! Până una-alta, au furat indexările pe doi ani, dar se laudă că au mărit pensiile !

Va continua oferirea voucherelor de vacanță pentru personalul bugetar, la nivelul 1.450 lei, adică la vechiul salariu minim, nu cel majorat de la 1 ianuarie 2019. Mituirea bugetarilor continuă ! Discriminările față de sectorul privat, care aduce grosul banilor (cca 80%) la bugetul țării, se tot măresc.

Ministrul de Finanțe poate aproba limite lunare pentru creditele de angajament pentru ordonatorii de credite finanțați integral de la bugetul de stat, poate să modifice limitele în cazuri deosebite. Pe bază de PCR, bineînțeles.”
Marţi, Isărescu, guvernatorul BNR, demontează tărășenia.

„Roborul scade de vreo două luni, nu există o legătură. Ratele Robor pe termen foarte scurt, ele sunt foarte sensibile la lichiditatea din piaţă. (…) Cele pe termene mai îndelungate depind şi de lichiditate şi de evoluţia dobânzilor pe termen mai scurt, dar depind şi de percepţia analiştilor, a băncilor. (…) Astă-vară s-a conturat această încredere că inflaţia va scădea, iar anticipaţiile inflaţioniste au fost în scădere. Şi, dacă vă uitaţi la evoluţia Robor pe termene mai îndelungate, veţi vedea că a început să scadă uşor din septembrie. Graficele sunt concludente. Nu are deloc legătură cu taxa.”

Concluzie. Șobolanii știau că ROBORUL va scădea.

Ce și-au zis consiglierii ? Acum e momentul să ne umflăm mușchii și să arătăm boborului cum facem noi ordine ! Și au „creat” ordonanța cu pricina.

Tam-tam uriaș pe televiziuni ! Doar la asta se pricep mercenarii, bani să iasă ! Declarații de la toți aveniții și neaveniții. Unii amenință chiar cu apocalipsa de serviciu ! Intrase în vrie, până și lelea Safta ! Analistul meu economic. Strong !

Apare guvernatorul BNR calm și arată adevărul gol-goluț. „OUG 114/2018 este o trăsnaie. Nici nu știi de unde să o apuci.” „Trebuie să discuți cu industria bancară, nu la final de an, în prag de Crăciun, vii cu o astfel de bombă. … O asemenea ordonanță trebuia prezentată, mai întâi, în Comitetul Național de Stabilitate Macroeconomică.”

- Domnu’ guvernator, credeți că pesedeiii se încurcă cu proceduri din astea democratice ? se întreabă retoric, în fața televizorului, lelea Safta.

Pe scurt. Scăderea ROBOR-ului nu are nicio legătură cu „taxa pe lăcomie”. Robor-ul nu poate fi controlat, așa cum nu poate fi controlată inflația sau cursul monedei naționale, care a cunoscut o nouă cădere istorică.  

Totul a fost doar o nouă gulgută populistă lansată în spațiul mioritic de consiglierii lui Dragnea. Marele absent al serii de joi ! Înțeleg că tot consiglierii i-au recomandat să dispară cât stă U.E. la București ! 
Doar o lună ?!? 

În loc să fi prezentat public bugetul pe 2019 în noiembrie, incapabilii națiunii i-au aburit, pentru a nu știu câta oară, pe analfabeții României cu o ordonanță trasă de păr, despre străinii care ne vor răul. Văd că lipsește Soros din ecuație. 

Măririle de tot soiul, anunțate cu surle și trâmbițe, zi de zi, ani de zile, de experta în diversiuni Olguța, sunt amânate, sporurile înghețate, nu se mai plătesc orele suplimentare, plus luarea unor măsuri de-a dreptul aberante.

Efecte previzibile sau conform misiunii primite de conducătorul partidului ! Spre noi înfrângeri în al 30-lea an de republică fesenistă !

ULTIMA ORĂ !

Au venit „balaurii” de la U.E. în Românica cea stresată ! Cum ni-i tot prezintă cuplul Dragnea-Tăriceanu. Tusk a avut un superb discurs în limba română, în timp ce manechinul a găsit de cuviință să se dea din nou în stambă. Să vadă lumea că el știe engleză ! 
Asta-i diferența între civilizația europeană și mârlănia mioritică ! 

Vedem că cei care se află la volanul Uniunii Europene sunt mult mai oameni decât țâfnoasa Veorica de la Videle, care nu s-a putut abține să nu dea lecții Evropei ! 
Cine i-o fi scris discursul ? Putin !?! A afirmat, cu damf de Teleorman, că ea vorbește numele României !?! De când primul ministru e șeful statului român ? Aseară l-am văzut pe ciuruit reîncarnat în Dăncilă, Tăriceanu și Iordache. Nesimțirea la ea acasă. 
Gafa serii. Să pui la pupitru sigla Guvernului României, când vorbesc liderii europeni la Ateneu ?!? Țopârlănie dănciliană !

Concertul a fost magnific ! Una peste alta, joi m-am simțit european. Și asta cereau și protestatarii prezenți în piață. Incredibil ! Jandarmii s-au abținut de la cafteală !

*

Tare de tot ! Cei de la ONU au auzit, în sfârșit, de ministreasa Carmen de la Videle ! Au trimis doi specialiști în drepturile protestatarilor. UE auzise și ea de trăsnaia lingvistică a Veoricăi cu „protestanții” din Piața Victoriei. Tot de la Videle ! 
Mai avem asemenea scoici, care scot non stop perle, dar cine să audă ? Poate marțienii !

*

Ce înseamnă să fii român idiot ! (Idiot - persoană care manifestă nerozie, stupiditate etc.) În loc să ne bucurăm că Simona a contribuit enorm la imaginea pozitivă a României, un neica nimeni mioritic, culmea din lumea tenisului, se găsește să dea cu barda ! Nu mă pot abține să afirm: cretini de genul ăsta avem destui. 

Sunt sigur că Simona va mai avea un cuvânt de spus în tenis iar dacă nu, să-i fim recunoscători permanent pentru tot ce a făcut până acum. Intră în galeria marilor sportivi ai României. Hai, Simona !

S-auzim numai de bine !

Sergiu Găbureac

https://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3 

http://blogulluigabu.blogspot.ro/,

gsm_as@yahoo.com

Tel.  0731 936.615 

Informația, o problemă ? O rezolvăm împreună !

PRIN ȚARA SFÂNTĂ : 5 ZILE + 2 ORE (VIII) Nazaret

PRIN ȚARA SFÂNTĂ : 5 ZILE + 2 ORE (VIII)  

Nazaret

Continuăm drumul spre locurile copilăriei, tinereții și activității Mântuitorului Iisus Hristos. Știm, deja, atât condițiile în care a plecat Sfânta Familie spre Bethleem, pentru a fi prezentă la recensământul periodic al populației, cât și pe cele ale întoarcerii la locul unde trăia în mod obișnuit.

Copilăria lui Iisus a fost una normală, ca a oricărui alt copil din acele timpuri. Nu există date despre această perioadă, deoarece, la evrei, şi nu numai, omul devine important abia după ce începe să întreprindă ceva pentru semenii săi. 
Ori pentru ţară.

Ceea ce știm, însă, e că băieţii ajung la majoratul religios la 13 ani, iar fetele la 12. Vârste la care pot face deosebirea între bine şi rău, 
având discernământul propriilor fapte.

Evanghelia ne spune că după 12 ani, Iisus s-a comportat exact ca un adolescent iudeu al vremii, mergând la sinagogă
doar atunci când legea îi permitea accesul.

De altfel, nici despre copilăria altor personalităţi religioase sau politice israelite ale timpului nu ştim nimic. Abia după ce s-au implicat activ în viaţa politică sau spirituală a naţiunii, au fost reținute faptele lor. Astfel, istoria reține profeţi (Isaia, Ieremia, Mihea, Iona...) sau oameni politici (Saul, David, Solomon...).  

Când „S-a împlinit vremea“ (Mc. 1/15; Mt. 4/14), Iisus a ieșit în lume pentru împlinirea misiunii sale publice. Astfel, Iisus strabate Galileea, învățând oamenii în sinagogi, propovăduind Evanghelia Impărăției și tămăduind boli și neputințe (Matei 4/23). Prima Sa călătorie galileeană a durat de la începutul primăverii și până la mijlocul verii anului 29.

„S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie !" (Marcu 1/15). Timpul la care se referea Mântuitorul era cel comunicat de îngerul Gabriel proorocului Daniel: „Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale cele sfinte, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și proorociei și până la ungerea Sfântului sfinților" (Daniel 9/24). În timpul profetic o zi înseamna un an. (Ezechiel 4/6; Numeri 14/34). În total sunt 490 de ani. Data începerii acestei perioade profetice este, de asemenea, precizată cu exactitate. „Să știi dar și să întelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia) Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni." (Daniel 9/25). 
Adică 483 de ani.

Porunca pentru rezidirea Ierusalimului a fost dată de Artaxerxe Longimanus (Ezra 6/14; 7/1.9), în toamna anului 457 Î.Hr. Mai târziu, el l-a desemnat pe Neemia, paharnicul evreu, să fie guvernator al Iudeii și să ducă la bun sfârșit ridicarea zidurilor Ierusalimului.

Din anul 457 Î.Hr., curgând cei 483 de ani, se ajunge la toamna anului 27. Exact la timpul prezis, Iisus a fost botezat în Iordan de Sf. Ioan Botezătorul și a primit ungerea cu Duhul Sfânt. Timpul se împlinise cu adevărat !

Prin sintagma „S-a împlinit vremea”, Iisus ne relevă și un alt mare adevăr. Al existenței unui program, al lui Dumnezeu, aflat în plină derulare. 
Oameni de știință vorbesc despre programul Homo sapiens sapiens (3), aducând argumente solide în favoarea derulării altor programe anterioare, cu civilizații superioare actualului !

„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub soare îşi are vremea lui.“ (Eclesiastul 3/1). Dumnezeu ne oferă un timp, ceea ce înseamnă că toți suntem cuprinşi într-un plan al Său şi nimic nu se derulează la întâmplare.

Din Biblie aflăm că fiecăruia ni se dă un segment de viață pământeană,120 de ani (Facerea 6/3), cu o mare libertate de acțiune, respectând regulile generale. Poruncile. 
248+365, scrie Rabbi Simlai în sec. al III-lea, cel care le-a numărat bob cu bob.

Atunci când se va împlini timpul, de care fiecare este responsabil cât și cum și l-a petrecut fiecare, ne va fi cercetat sufletul. 
Nu trupul, care este dezactivat la plecarea corpului astral. 

Menționez două lucruri extrem de importante, din punctul meu de vedere, desprinse din Cartea Cărților. 
Sfântul Duh, prin softul instalat, în luna a IV-a în hardul fiecărei ființe, îl va ajuta pe credincios de fiecare dată când el va reacţiona în mod responsabil faţă de interpretarea Legii.
În centrul religiei creștine se află mesajul lui Dumnezeu şi nu Mesagerul. 
Ceea ce mulți uită !
Sunt multe de spus și de comentat, dar nu asta mi-am propus în aceste scurte note de călătorie.

Nazareth (Nazara) este cel mai populat oraș arab din Galileea de Jos (cca 80 000 loc.), unde o treime sunt creștini iar restul musulmani. Urbea de azi este un important centru de pelerinaj, fiind locul copilăriei și tinereții lui Iisus.

După nenumărate încercări și demolări ale bazilicilor construite în vechime, Zaher, șeic arab de origine beduină, a permis franciscanilor să construiască o biserică în anul 1730. Aceasta a dăinuit până în anul 1955, când a fost demolată pentru a face loc marii bazilici, a cărei construcție a fost terminată în 1967. Tot domnitorul Zaher a permis franciscanilor să achiziționeze în anul 1741 Biserica Sinagogii și a autorizat comunitatea greacă ortodoxă să zidească 
Biserica Sfântul Gabriel sau Biserica Bunei Vestiri.

 

În 1799, Nazaretul a fost ocupat temporar de generalul Napoleon Bonaparte. A vizitat locurile sfinte din oraș și a acordat titlul de duce de Nazaret generalului său, Jean-Andoche Junot. Urmează dominația egipteană, după care otomanii au recuperat regiunea. Șeicul beduin Aqil Pașa, care a exercitat o mare influență în Galileea între anii 1845-1870, a protejat creștinii în zilele masacrelor din Liban din 1860. După Primul Război Mondial, Imperiul Otoman a pierdut controlul asupra Palestinei, în favoarea Marii Britanii, însă liniștea nu s-a așternut peste aceste locuri greu încercate și în zilele noastre.

Poposim la Biserica ortodoxă Sf. Arhanghel Gavriil din Nazareth, oraşul Maicii Domnului și sfinţilor ei părinţi, Ioachim şi Ana, 
precum și al Sfântului Iosif, soțul Sf. Maria.

Biserica zidită în stil bizantin, este pictată de iconarii români Mihail, Gavriil şi Nicolae Moroşan, prin purtarea de grijă a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Iustinian. Construcţia bisericii datează, însă, din 1750, fiind ridicată deasupra izvorului Maicii Domnului. În biserică se află şi un portret al Sf. Ioan de la Suceviţa. Am văzut și locul, unde a venit arhanghelul Gavriil pentru a-i aduce vestea șoc fecioarei Maria în vârstă de 15 ani. 
Vestea deschiderii căii mântuirii neamului omenesc prin trimiterea Mesiei (Eliberatorul) de către Dumnezeu creatorul.

„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine ! Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: ce fel de închinăciune poate fi aceasta ? Şi îngerul i-a zis: nu te teme, Marie, că ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu, căruia îi vei pune numele Iisus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul de domnie al tatălui său, David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat ? Şi, răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceea şi Sfântul ce se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.” 

Găsim cuvintele arhanghelului Gavriil, adresate Fecioarei Maria, 
scrise în limba română.

Minunea nașterii a fost dezlegată de medicină abia după două mii de ani. 

Nu întâmplător, mari oameni de știință afirmă „Știința este ceea ce ce vrea religia să ne dezvăluie.” Toate la timpul lor !

Cercetați și veți găsi răspunsuri la toate întrebările, ne sugera un alt mare civilizator, pre numele său Jules Verne. Ca să nu mai amintesc de Michelangelo, Leonardo da Vinci și atâția alții. Dar cine să fi înțeles mesajele ? Unii fiind născuți doar pentru a cârcoti pe craca evoluției darwiniste !

Biserica Bunei Vestiri (catolică), cu o turlă de 57 m, este ridicată pe ruinele unor vechi construcţii, între 1960 și 1969, pe locurile în care s-a aflat casa în care a locuit 

Sfânta Familie. Aici se afla peștera Maicii Domnului. 

Câteva fresce recompun imagini ale atelierului de dulgherie al lui Iosif, regăsit după săpăturile arheologice.

De aici, la 30 de ani, mâhnit de puţina înţelegere a nazaritenilor, Iisus a plecat la Capernaum, viitoare Cetate a Domnului, ca să propovăduiască noua religie în Galileea. 

Așa s-au născut cuvintele antologice ale Mântuitorului
„Nicăieri nu este prețuit un prooroc mai puțin decât în patria și în casa lui !”
pe scurt 
„Nimeni nu-i profet în țara sa !”
Localitatea se regăseşte şi în numele dat de Pilat în bătaie de jos: 
Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor 
(INRI, pe care îl regăsim pe crucile care reprezintă Răstignirea în lumea creştină). 

Nume transformat în renume universal !

Shalom !

hagi Sergiu Găbureac

https://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3 

http://blogulluigabu.blogspot.ro/,

gsm_as@yahoo.com

Tel.  0731 936.615 

Informația, o problemă ? 
O rezolvăm împreună !

Scrisoarea unui mitică bucureştean pentru clujeni.

Să veniţi în Centrul Vechi să învăţaţi

cum se face comerţ, provincialilor !

Scrisoarea unui mitică bucureştean pentru clujeni.

 Scrisoarea lui Balotă pentru clujeni a fost publicată de site-ul Români prin lume şi a stârnit numeroase reacţii în rândul internaţiunilor. Bucureşteanul nu se fereşte să compare Clujul cu Bucureştiul recurgând la ironie şi la autoironie. Rezultatul acestei comparaţii este, după Adrian Balotă, net favorabil Clujului.

„Bă, am coborât Feleacul şi v-am văzut oraşul. V-aţi întins pe orizontală ca o pomană ţigănească.....la noi, la Bucureşti, construim pe verticală, ce atâta risipă de spaţiu ?

În fine, am ajuns în oraş şi am găsit un hotel, patru stele, că nu dorm eu în orice cocioabă şi de cum am ajuns la recepţie am întrebat dacă au wi-fi pentru că trebuie să fiu conectat la realitate tot timpul şi ghici ce ? Aveau o defecţiune. Normal, doar e provincie, însă, furnizorul de internet făcuse o reţea separată ca să am eu, bucureşteanul, net pentru acele câteva ore în care netul nu funcţiona.

Am fost invitat la o degustare de vinuri la o franciză Comtese du Berry şi i-am spus recepţionerului să-mi comande un taxi , mi-a răspuns că soseşte în doua minute. Bineînţeles că nu l-am crezut, toţi spunem ”două minute” când ştim, de fapt, că durează cel puţin 15, dar surpriză, taxiul a venit în două minute. Când m-am urcat mă aşteptam să sune în boxe manele, dar nu, trebuie să fiţi voi mai cu moţ, în boxe suna o muzică normală şi în surdină. I-am spus taximetristului unde vreau să ajung, dar înainte de asta să mă ducă la un restaurant unde să mănânc şi musai să fie cât mai aproape de locul cu pricina. Mă aşteptam să mă ducă cine ştie unde, dar iarăşi nu, m-a dus la o distanţă de 15 metri de magazin şi chiar mi-a recomandat două restaurante, mai mult decât atât, mi-a urat o seară frumoasă şi distracţie bună. La noi, la Bucureşti, taximetriştii nu-şi pierd timpul cu prostii de genul ăsta, pe cine interesează o urare de seră frumoasă? 

Restaurantul, unul cu specific românesc, era amenajat chiar în stil românesc; ce fraieri, să nu pună ei o chinezărie pe pereţi, o faţă de masă din plastic, o furculiţă de la Ikea ?! Nimic din toate astea, numai lucruri vechi,.....cum dracu să pui relicve de muzeu într-un restaurant când poţi pune lucruri noi, ieftine, made in China? Când a venit ospătarul am comandat, ca un bucureştean veritabil, un platou cu de toate şi ceva pe lângă, dar ospătarul, ce-o fi fost în capul lui, mi-a spus că n-am să pot mânca tot pt ca platoul este imens ... mă mir cum de nu-l dă afară patronul, tocmai i-a ştirbit din profit. 

La sfârşit, după ce am comandat o bere, am vrut şi o pălincă, numai că nu am plătit-o, era din partea casei. Voi chiar nu ştiţi să faceţi profit, cum dracu să dai o pălincă din partea casei ? Cine o plăteşte ? Asta înseamnă minus la profit.....nu prea le aveţi pe astea cu capitalismul.

Am ieşit afară să fumez şi mi-am lăsat aparatul foto de câteva sute bune de euro, pe masă, nesupravegheat, starea asta de confort mi-a dat-o restaurantul. Iar sunteţi nişte ciudaţi, la noi, la Bucureşti, dacă faci asta ai parte de adrenalină, adică distracţie, nu glumă. Mâncarea......bună, prea bună pentru profitul patronului ... adică ştii senzaţia aia că mănânci la bunici? ei, pe aia am avut-o şi eu; nici urma de „vegeta”, benzoat de sodiu, nitrit de potasiu sau cum dracu s-or mai numi otrăvurile de prin Centrul Vechi. Ospătarul mi-a urat „poftă bună” şi la sfârşit m-a întrebat dacă mi-a plăcut ... Ăăăă ?!, nu mi-a recomandat nicio cafea, nicio bere în plus, nimic....dacă eram patronul restaurantului îl concediam pe loc, cum să laşi clientul fără să-i mai smulgi o bere din portofel ?

Am plecat puţin mirat că m-a condus ospătarul până la uşă, am crezut că nu e mulţumit de şpagă, dar nu, a venit să închidă uşa după mine şi să-mi spună că mă mai aşteaptă ... ce fraier, nici nu ştie că mai ajung în Cluj abia peste un an. 

La degustarea de vinuri, unde fusesem anunţat că vine elita Clujului, am crezut că am greşit locul, toţi erau îmbrăcaţi normal, nu tu o paietă, un papion, Paciotti ... nimic din toate astea, doar pulover şi jeans. Vinurile din cele mai fine, brânzeturile şi uleiurile în care înmuiai un fel de pâine, de asemenea. Era unul acolo care vorbea o limbă ciudată şi mi-am zis ca au adus pe unul de la Bucureşti, nu avea cum, un clujean, să ştie atâtea despre vinuri, da` nu, era un simplu angajat al magazinului...ce fraier, dacă eram în locul lui plecam la Bucureşti pe mai mulţi bani, de ce dracu nu o face nu am înţeles nici acum. Mai era acolo agentul de la firma care livra vinurile şi, spunându-i cine sunt, l-am rugat să-mi recomande un merlot. A durat 10 minute să identifice ce mănânc de obicei, ca să-mi spună ce vin să-mi recomande.

Am crezut ca este un agent specializat, dar nu, era unul care ştia totul despre vinuri şi whisky aşa cum ştiu eu despre materiale de construcţii, başca despre istoria tuturor caselor monument istoric din Cluj ... ce dracu o căuta acolo şi nu vine la Bucureşti, iar nu am înţeles. Am scăpat pe jos un aerator care costa 1350 de lei şi patronul magazinului nici nu a venit să se uite dacă l-am stricat....la noi, la Bucureşti, trebuia să-l cumperi; nimic nu ştiţi despre vânzări. Am plecat de acolo cu agentul de vânzări la un club unde se vindeau numai spirtoase ... din display-ul care costa vreo 50.000 de euro ştiam doar vreo trei mărci de whisky, restul, câte am băut, am crezut că sunt păcălit, nu semăna cu nimic din ce whisky am băut eu până acum, numai arome, numai pahare sofisticate, şervetele sub fiecare pahar, băutura măsurată corect ... pffff, să veniţi în „Centru Vechi” să învăţaţi cum se face comerţul, provincialilor. Taximetristul care m-a dus spre hotel mi-a urat „noapte bună”, dar m-am gândit că sunt singurul lui client din noaptea aceea şi îşi permite să-şi piardă timpul cu asemenea lucruri.

M-am trezit pe la ora opt, dar am crezut că e cinci, nu auzeam niciun claxon...ce ciudat, şi am plecat să vizitez oraşul întorcând pe linia dublu continuă, că doar nu mă duceam ca toţi fraierii până la sensul giratoriu.

Ajungând în centru am început, cu ochiul meu vigilent de bucureştean, să caut un loc de parcare şi nu înţelegeam de ce sunt atât de multe, am crezut că sunt locuri de parcare plătite, ca în Bucureşti şi n-ai voie să parchezi acolo, dar nu, erau locuri de parcare cu taxă. Pe panoul pe care scria foarte explicit cum faci plata cu un simplu sms, am văzut ca sunt doua preţuri diferite, unul pentru zona A, inelul principal, şi unul pentru zona B, inelul secundar. Am trimis un sms plătind două ore de parcare şi am primit răspunsul care m-a oripilat: în cele doua ore cât am plătit în zona A puteam să mut maşina în zona A şi B oriunde voiam eu, adică nu plăteam din nou parcarea dacă mutam maşina pe altă stradă. Eu mă întreb cum dracu fac ăştia bani la buget cu o asemenea risipă?!

Acolo unde am oprit maşina era un şanţ frumos pietruit prin care curgea o apă limpede, cred că atunci îl construiseră pentru că nu am văzut niciun PET plutind. În fine, uitându-mă la minunata construcţie am observat cum veneau trei raţe sălbatice pe apă. Sincer m-am speriat, am vrut să sun la 112, am crezut că sunt la ţară, că poate au gripă aviară ... de ce nu le prinde nimeni să le ia de acolo ? 

Făcându-mi-se foame am intrat într-un restaurant studenţesc nu înainte să mă mir de ce sunt atâţi oameni pe trotuar şi atât de puţine maşini pe stradă (am observat mai târziu maşinile din campusul studenţesc pline de praf ceea ce trăda faptul că nu mai fuseseră de mult mutate, iar mersul pe jos, vorba zicalei, face piciorul frumos). În restaurant cred că n-au mai schimbat meniul de la începutul anilor 2000 pentru că o ciorbă costa 3,5 lei şi o cafea 3 lei. Surpriza a venit odată cu nota de plată, o ciorbă chiar costa 3,5 lei în restaurantul din buricul târgului. Cred că patronul nu plăteşte chirie pentru că altfel nu-mi explic. Ospătarii, nişte unguri răi, mi-au vorbit în româneşte şi mi-au zâmbit larg. Cred că se aşteptau la un ciubuc gras altfel nu-mi explic, din nou.

După câteva ore de plimbat prin centru mi-am dat seama că cerşetorii şi puradeii care te sâcâie sunt în concediu, dar pleacă toţi odată ... aşa da organizare. În Bucureşti îşi iau concediu programat astfel încât să nu rămână spaţii neocupate. 

În sfârşit s-a făcut seara mult aşteptată pentru că am uitat să spun că am rămas o noapte în plus ca să mă duc la Operă, prima operă de stat construită din ţară. Vis-a-vis un restaurant cu o vitrină impecabilă. M-am dus să fac nişte aroganţe, nu puteam pleca din Cluj cu banii în buzunar, trebuia să ma vadă cineva şi în splendoarea potenţei mele financiare. Când am intrat în restaurantul Opera am avut un şoc, era „un împinge tava”. Mult prea curat şi aerisit pentru un astfel de restaurant, mult prea luminos şi fără mirosurile din restaurantele bucureştene de gen. M-am liniştit când am văzut persoanele de la coadă: oameni la costum, studenţi, corporatişti. M-am aşezat frumos la rând în spatele unui domn îmbrăcat în costum. Când a ajuns la casă să plătească, a plătit un meniu dublu, dar a luat doar unul. Am zis că asta o fi, probabil, aroganţa clujenilor. Aveam să aflu mai târziu că nu e aşa când un homeless a intrat în restaurant, s-a aşezat frumos la rând, fără ca nimeni să vocifereze şi a întrebat dacă la acel moment sunt meniuri plătite de altcineva. M-a bufnit râsul, doar nu era ca vânzătoarea să nu-şi oprească banii domnului în costum plătiţi pe meniul pe care nu-l luase şi să-i dea omului, gratis, să mănânce, dar fix aşa s-a întâmplat: homeless-ul s-a ales cu o masă caldă şi chiar, la sfârşit, după ce a terminat de mâncat, a strâns firimiturile de pe masă într-un şerveţel şi vesela a dus-o în locul special amenajat.

Am înţeles atunci de ce nu au şi o femeie de serviciu ca să strângă după fiecare client. Am plecat dezamăgit că într-un astfel de loc, în zona zero a Clujului, am găsit „un împinge tava” în locul unui restaurant fiţos. Nu puteam să nu-mi hrănesc orgoliul şi am intrat într-o patiserie care, după stilul amenajării şi afişele din vitrina în care erau prezentate produsele tradiţionale, m-au dus cu gândul la pâine şi prăjituri scumpe ... am câteva exemple din Bucureşti. Aceeaşi surpriză neplăcută şi aici: preţuri corecte, vânzătoare drăguţe, „bună ziua” şi altele.

Mi-am mâncat prăjiturile chiar acolo, în patiserie şi la un moment dat, acelaşi homeless a intrat şi s-a aşezat fără să spună nimic pe scaunul cel mai apropiat de intrare. Instinctiv m-am uitat curios la vânzătoare şi mă aşteptam să-l dea afară, dar nu, i-a făcut un semn discret din cap că l-a văzut şi a început să îndese, aleatoriu, într-o pungă, câteva produse. A ieşit după tejghea, s-a dus către „mizerabilul” homeless şi i-a înmânat sacoşa cu un zâmbet larg, iar acesta i-a mulţumit frumos şi a plecat. Cred ca vânzătoarea are salariul mare de îşi permite să plătească din banii ei atâtea produse......sau o lăsa-o patronal ?! Nu m-am putut abţine şi am întrebat-o de ce a făcut asta şi din nou răspunsul mi s-a părut din altă lume: „Este ora închiderii, produsele pe care i le-am dat au doar 24 de ore garanţie, dacă nu i le-aş fi dat, mâine dimineaţă le-aş fi aruncat oricum. Omul, şi alţii ca el, vine în fiecare seară şi nu se supară dacă uneori nu primeşte nimic !”

Am ieşit bombănind şi am traversat strada fix acolo, în dreptul patiseriei, trecerea era la vreo 20 de metri; foarte departe. Am ajuns mai devreme la Operă şi uşa de la intrarea principală era închisă. Am ocolit clădirea crezând că intrarea se face prin lateral (am aflat mai târziu că uşa stă închisă tocmai ca să nu intre bucureştenii ca mine în foaier în timpul spectacolului să deranjeze actul artistic). Am găsit o uşă deschisă şi am intrat întrebând cu voce tare, de bucureştean, dacă pe acolo este intrarea. O doamnă frumos îmbrăcată, elegantă chiar, mi-a făcut un semn discret acoperindu-şi buzele cu degetul arătător şi m-a condus afară pe unde intrasem.

Mi-a spus că aceea este intrarea artiştilor şi s-a oferit să mă conducă până la intrarea principală. Între timp, spectacolul anterior se terminase şi uşile care dădeau în foaier erau larg deschise. Doamna frumos îmbrăcată m-a predat unei plasatoare, i-a spus ceva ce nu am auzit (probabil să se poarte frumos cu mine pentru că sunt din Bucureşti) şi aceasta, la rândul ei, m-a condus până în loja unde aveam bilete, chemând un voluntar să rămână la post în locul ei până se întoarce. (pe doamna elegantă aveam s-o vad pe scena jucând în piesă) Sunt dezamăgit de ce am vazut şi păţit la Cluj.

Nişte ţărani!, a scris Balotă.

N.B. Cum am fost recent la Cluj-Napoca, confirm, în mare parte (99,9%), cele scrise de indignatul mitică dâmbovițean. Unde am ajunge dacă pe plaiurile mioritice ar exista un asemenea comportament ?

Gândiți-vă numai la comportamentul parlamentarilor, academicienilor, al funcționarilor publici, al jandarmilor și polițiștilor, medicilor și profesorilor, al primarilor și consilierilor de tot soiul, al alegătorilor și progeniturile lor etc. etc. 

Felicitări, Mitică, ai ochi, nu glumă !

Un an cât mai bun !

S-auzim numai de bine !

Sergiu Găbureac

https://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3 

http://blogulluigabu.blogspot.ro/,

gsm_as@yahoo.com

Tel.  0731 936.615 

Informația, o problemă ? O rezolvăm împreună !