RAITE prin U.E (pagini de jurnal paranormal)
Locuitorii de pe malul
Liffey-ului sunt asemănători, în multe privințe, cu cei de pe malurile
Dâmboviței. Nu a existat vreun proiect al primăriei dublineze care să nu fie
cârcotit pe toate fațetele.
Dau un singur exemplu. Recentul Spire of Dublin
(Monumentul Luminii), înalt de 121,2 m, plantat la Km 0 (pe locul fostei
Coloane Nelson, distrusă în 1966 de bombele IRA), a fost ținta ironiilor, fiind
poreclit în toate felurile: Spike - Cuiul, Stiletto in the Ghetto - Stiletul
din ghetou, Nail in the Pale - Unghia în Pale ...
Este turnat din oțel inoxidabil
și a devenit punct de referință. Nu vi se pare asemănător cu ce s-a întâmplat
cu monumentul dedicat eroilor uciși la Revoluția și Contrarevoluția Română din
1989 zis și: țeapa revoluției, scobitoare cu maslină, monumentul cu penetrare,
cuțitul din inima lui Iliescu, cartoful revoluției, ou pe băț ...
Nu întâmplător, termenul boicot
provine de pe această insulă !
Alături, James Joyce (The Prick
with the Stick - înţepatul cu băţ), stana de bronz pe lângă treceam de câteva
ori pe zi, hotelul fiind în apropiere, suportă în fiecare zi apucăturile unora
și altora. Vezi statuia lui C. A. Rosetti !
Cu siguranță, despre Republica
Irlanda (Irlanda de Sud) știți multe. De fapt, 5/6 din Irlanda Mare (!), care
nu a vrut să fie incluse în Marea Britanie, în decembrie 1920, cînd insula a
fost împărțită în două.
De reținut că sute de ani,
Irlanda a susținut oponenții regilor englezi, ca apoi, în secolul al XVII să se
unească cu regaliștii împotriva lui Cromwell. Și tot așa ! La noi, când cu
nemții, când împotriva lor !
Un paradox, este și faptul că
mai mulți irlandezi trăiesc în afara granițelor decât în interior. Unii vorbesc
chiar de peste 80 de milioane, față de 4,5 milioane în Irlanda și 1,8 milioane
în Irlanda de Nord. 3 milioane dintre emigranți dețin cetățenia irlandeză. La
americani (SUA) irlandezii sunt cel mai mare grup etnic, cca 40 de milioane,
după americanii de origine germană, iar jumătate din actualii australieni
susțin că au strămoși irlandezi. Noi, nu am ajuns la acest record !
Membră a Uniunii Europene, R.
Irlanda a avut, până la criza din 2009, cel mai mare venit pe cap de locuitor,
al patrulea indice de dezvoltare umană din lume și al treilea nivel mondial al
libertății economice. Acum s-ar afla pe locurile 5, 7 respectiv 9. Salariul
minim 1.461,85 euro/lună. Trifoiul (shamrock) este simbolul Irlandei. Cel cu
patru foi ? Nu, cel cu trei foi, care a servit Sfântului Patrick pentru a
explica irlandezilor cum e cu Sfânta Treime !
În ceea ce privește numele lor,
se aseamănă cu ale moldovenilor de peste Milcov. „Mac'” (fiul lui) și „O'”
(nepotul lui) în galeza ... irlandeză. Moldovenii au dat-o, însă, pe
matriarhat: Ailincăi, Avarvarei, Amariei ...
Deși 1,6 milioane pretind că
vorbesc irlandeza, doar 380.000 sunt vorbitori fluenți. Spun statisticile.
Oricum, e o continuă păsărească, oriunde te duci. Pe stradă, prin crâșme,
magazine, mai puțin în biserici, autohtonii sunt extrem de comunicativi,
petrecăreți, pontoși, plini de politețuri ...
Să trecem la călătoria noastră
în Dublinul cu peste 500.000 de locuitori. O zicală locală ne comunica sec că
în Irlanda plouă și între două uragane. Deși prognoza meteo de acasă ne
avertizase că va ploua continuu, realitatea a fost cu totul alta. Paranormalul
a făcut să avem parte de o vreme mult însorită, ceva anormal pentru cei din
partea locului. Nu întâmplător, celții de prin partea locului venerau soarele !
Cred că e capitala europeană,
văzută până acum, cu cele mai înguste străzi. Stai și te minunezi cum circulă
autobuzele etajate și mai ales cum se descurcă șoferii la sensurile giratorii
care au un diametru de numai 3-5 metri !
Marcarea trecerilor de pietoni
mi-a demonstrat ce înseamnă pragmatismul și economisirea banului public. Două
dungi albe laterale, un Look Left sau Look Right și asta e tot !
Trecerea străzii se face, în
general, ca la ... București. Fiecare pe unde apucă. În schimb, au multe străzi
pietonale, pline cu o puzderie de magazine. Uriașe și liliputane.
Exemplu: Henry Street are peste
200 de magazine, dominate de Jervis Shopping (12.000 m2), ce-i drept, catic pe
lângă Mega Mall-ul (72.000 m2) dâmbovițean din apropierea Arenei Naționale.
Grafton Street a fost, în 2010, a cincea cea mai scumpă stradă comercială din
lume, având chirii de la 5.621 euro/m2/an. Magazine sofisticate / de fițe,
restaurante, cafenele, cântăreţi ambulanţi, magicieni, stand-up comedy ...
Am întâlnit și un grup de români cu un număr de senzație, precum și un mic magazin
cu pate Ardealul și De acasă + alte produse românești !
Orașul ar avea peste o mie de
baruri (unul la 500 de locuitori). Unele sunt adevărate mini muzee.
Cartierul Temple Bar este zona
în care nu știi cum trece noaptea. Brazen Head (Capul de bronz) este cel mai
vechi pub din oraş, dar impunătorul Temple Bar, din fostul cartier hughenot,
rămâne punctul de atracție și cel mai frecventat. Formații de toate genurile au
fanii lor, care se leagănă pe picioare cu uriașe halbe la purtător. Aveam
senzația că toți se sprijineau unii de alții într-o dulce frăție !
Istorie. În anul 1759, Arthur
Guiness a închiriat o berărie în centrul oraşului pentru o rentă anuală de 45
de lire sterline şi a semnat contractul pentru 9.000 de ani ! Statistici. În
lume s-ar vinde zilnic 10 milioane de pahare de bere Guinness. Locuitorii din
Dublin ar bea 9. 800 de halbe pe
oră, începând de vineri de la ora 17:59 şi până luni la ora 3:00.
Mărcile lor preferate nu au
ajuns, încă, prin Centrul Vechi al Bucureștiului.
Sau or fi deja ?!? Voi verifica
!
De ziua naşterii poți bea câtă
bere dorești ! Gratis ! În Irlanda. Slainte !
Aflu că Halloween-ul îşi are
originile în sărbătoarea galică Samhain (31 octombrie), când este marcat
sfârşitul toamnei. Americanii, de sorginte irlandeză (!?)i-au dat amploarea de
azi. Oare copiii Chițocului de azi știu ce sărbătoresc cu bostanii aprinși prin
grădinile cu popușoi ? Eu nu știam !
Am amintit de marele James
Joyce cu al său Ulise. Alți patru scriitori au primit, de-a lungul timpului,
râvnitul premiu Nobel: Yeats, Shaw, Beckett și ultimul Heaney în 1995, însă cel
mai cunoscut râmâne, fără îndoială, preotul Swift. Vă amintiți, desigur,
Călătoriile lui Gulliver ?
Muzee la tot pasul. Nu prea
le-am vizitat, documentarea neîndemnându-ne la asemenea gesturi. Am văzut
colecțiile de la National Gallery. Chiar dacă sunt menționate nume celebre de
pictori, nu același lucru se poate spune despre tablourile expuse. Era mare
tam-tam și cu o expoziție itinerantă - 10 schițe ale lui Leonardo da Vinci.
Înscriere prealabilă, securitate maximă, no photo, no ... etc. Cum nu puteam
pierde ocazia free, ne-am înscris și am revenit a doua zi !... Pentru
specialiști, cu siguranță, prezentau interes schițele acestui civilizator
trimis special. Poate prea devreme !
Tot Dublinul e plin de istorie.
Ușor naționalistă. La loc vizibil, peste tot, se amintea de Revoluția glorioasă
din 1916, care a dus în 1920 la ... separare !
Catedralele domină orașul. Au
intuit înaintașii lor cum să pună bazele turismului de masă din zilele noastre
! Mai peste tot în Europa.
Avem și noi ceva cetăți dacice, medievale, biserici străvechi, palate
de prea mult timp lăsate de izbeliște. Avem un centru vechi al Bucureștiului,
care ar fi putut asigura procente bune
din veniturile oprimăriei, dacă ar fi fost amenajat la timp. Profesionist.
Sf. Patrick (381-460), un
Petrache Lupu autohton, a auzit și el vocea lui Dumnezeu și s-a conformat,
răspândind credința creștină timp de 30 de ani până a fost chemat la ceruri.
Din secolul al XVI-lea, an de an, la 3 martie are loc celebra paradă dedicată
lui. Uneori, generatoare de mari tensiuni stradale !
Catedrala St. Patrick, cea mai
mare între catedralele din Dublin, datează din 1192. În anul 1220 exista, deja,
edificiul actual. Fiind duminică, clopotele susțin un adevărat concert ce
acoperă o mare arie. Aici se află înmormântat Jonathan Swift, creatorul
călătoriilor sf ale lui Gulliver prin țările liliputanilor și a altor seminții.
Dupa „divorţul” Bisericii
Angliei de Roma, Catedrala St. Patrick a devenit anglicană, utilizată ca atare
chiar şi după ce Oliver Cromwell şi-a adăpostit aici caii în timpul cuceririi
Irlandei. Cum a murit Cromwell se știe !
E o adevărată plăcere să te
plimbi prin parcurile dublineze. Nimic strident, nimic artificial ! Natura e la
ea acasă. În parcul St. Stephen's Green (din 1664), rațele sunt rațe, lebedele-
lebede, copacii-copaci, florile-flori ... aleile fiind trasate după mersul
omului și nu în unghiuri drepte și fără Nu călcați iarba ! Din păcate, noaptea
parcurile sunt închise.
Dar poți colinda, fără nicio
grijă, străzile.
Arhitectura clădirilor este
valorificată prin luminile perfect puse. Cele mai reprezentative clădiri din
Dublin sunt iluminate în verde.
O iei agale de la Cui pe O'Connell Street, singura arteră lată din Dublin (49 m l şi 500 m L), și ajungi la statuia lui Daniel O'Connell (Anghinarea, cum o alintă localnicii), liderul naționalist care a câştigat, în 1829, dreptul catolicilor de a fi reprezentaţi în Parlamentul Irlandei.
Traversezi O’Connell Bridge, unicul pod din lume care are lungimea egală cu lăţimea. Ce înseamnă marketingul turistic !?
N-am măsurat ! S-ar fi putut să-mi iasă câțiva centimetri în plus !
Înaintea lui, aici exista doar un podeţ din frânghii pe care putea trece doar o singura persoană.
Mai sunt și alte cîteva poduri, fiecare cu istorioara lui, unul fiind altădată cu plată, Podul Ha'penny, până în 1919.
Mai sunt și alte cîteva poduri, fiecare cu istorioara lui, unul fiind altădată cu plată, Podul Ha'penny, până în 1919.
Intrăm în centrul vechi. Jos
crâșmele din Temple Bar, sus vestigiile istorice. Încet-încet ajungem la Molly
Malone, poreclită ironic şi destul de
acid, de miticii dublinezi, Curva cu căruciorul, Bucăţica cu pește, Păpuşica cu
căruciorul, Buleandra cu Scoică Flirt în fustă ... care rămâne, totuși, cea mai
populară statuie din Dublin. Molly ar fi fost ziua negustor ambulant de peşte și
noaptea prostituată, ziua ei fiind sărbătorită cu tot fastul pe 13 iunie.
Prilej de o nouă petrecere !
Vedem și Bank of Ireland
(1729), prima clădire din lume construită cu scopul de a găzdui un parlament
bicameral. N-a fost să fie !
Leinster House (1745), care a
reprezentat modelul pentru Casa Albă din Washington, este acum sediul
Senatului, al Camerei Deputaților şi al Președintelui Irlandei. O clădire cu
aer de templu neogrec, printre coloane, văzându-se eroii Irlandei e sediul
Primăriei, Dublin City Hall (1769). Inițial clădirea a fost destinată drept
sediu al Bursei regale.
Castelul Dublin (sec. XIII) a
fost construit pe locul unui vechi fort al vikingilor. A fost de toate: cetate,
tribunal, reşedinţă a coroanei britanice, închisoare, trezorerie, iar în Evul
Mediu, primărie.
La ora vizitei, era baza de
plecare pentru un mare concurs de ciclism.
Interesantă mi s-a părut
statuia Justiției nelegată la ochi, cu talerele balanţei oscilând în bătaia
vântului și așezată cu spatele la oraş !
Ceva nu era în regulă cu
împărțirea dreptății ! Pe timpuri ! La noi, probleme mari sunt acum !
Pe măsură ce urcăm delușorul
vedem Christ Church, mama catedralelor şi bisericilor din Irlanda, fondată de
vikingi în 1030 și reconstruită ca o catedrală neogotică. Odinioară era locul
de întâlnire al Parlamentului. Impresionante sunt și alte catedrale / biserici:
St Mary's Church (sec. XIV) ...
Orașul e brăzdat de vehicule
pentru transportul turiștilor. Unele oferă obiecte ale vechilor cavaleri,
distracția fiind maximă.
Pentru a face dovada trecerii
și pe lângă teatre (deși Carmen e supărată pe mine pe chestiuni de opinii
politice liber exprimate), postez câteva imagini cu stelele celebrităților
trecute pe aici și puse în fața Teatrului Gaiety. Bineînțeles, nu puteam rata vizita
la barul Parlamentului, situat în spatele clădirii în care se iau deciziile
importante, pe care am traversat-o prin interior (sic!) fără nicio opreliște.
Doar doi polițiști se uitau ciudat la pantalonii mei scurți. În rest, morgă de
senator !...
Cum ardeleanca mea voia
shopping, am profitat să ajung, după o cursă nebună cu autobuzul etajat unde am
fost singurul călător la etaj, în Portul Dublin de la Marea Irlandei. Portul
este pur comercial, fără niciun element de atracție turistică. Dar dacă nu-l vedeam
?!?
În ultima seară, ajungem și
prin cartierul Georgian, care te derutează prin faţadele identice ale
clădirilor. Doar culoarea uşilor de la intrare diferă. Totul a pornit de la doi
scriitori care încurcau destul de des uşile la întoarcerea de la ... pub !
Ingenios ! Tipic irlandez.
Mai revedem partea centrală a
orașului. Ne luăm rămas bun de la sir O'Connell, de la gazde și de la cana
fierbător din cameră, care ne-a asigurat superceaiurile de seară cu Captain
Grant.
Dimineața, în drum spre stația
de autobuz ce-mi aud urechile într-o românească neaoșă „- Fa, tu ai pește ?” „-
Da, am !”, fu răspunsul mândru al tinerei agățate de un tuciuriu. Rămân mască ! Și aici, indienii noștri ?!?
Apropo, Irlanda este o insulă
fără șerpi, iar primarul Capitalei se alege în fiecare an !
Autobuzul, cu o taxare
specifică, ne duce la aeroport, unde low-coast-ul tradițional ne poartă spre
dulcea casă aerisită de deasupra Bucureștilor.
Slán ! / La revedere !
