ÎNGRIJORĂRI INUTILE
Mulţi îşi pun problema de ce nu se mai citeşte ! Subiect reluat ritualic, anual, cu prilejul Zilei Mondiale a Cărţii. Enunţul e fals. Sau parţial fals. Tot românul e pus în situaţia de a citi în fiecare zi. Fie că este alfabetizat sau nu ! Paradox. Problema este dacă şi înţelege ceea ce ochii lui încearcă să desluşească. Specialiştii afirmă, categoric, că mesajele sunt percepute în funcţie de educaţia fiecărui individ. Cu educaţie ştim cum stăm !
De vreo 70 de ani tot involuăm.
Urmărind discursul celor care trag clopotul, constaţi că e vorba de slaba lectură a beletristicii. Adică, a reconfigurării unor situaţii, întâmplări ... îmbrăcate în diverse veşminte stilistice. La care se adaugă talentul, nativ sau chinuit, al autorului. Plus ceva ortografie şi punctuaţie.
Da, acest gen de literatură fiction, livrat la pachet impus, nu mai este consumat. De cei care ştiu bine să citească. Motivaţia este simplă.
De ce citea omul, nu numai românul, până de curând, cărţi de beletristică ? Pentru că orizontul său de cunoaştere era limitat. Mai bine zis, îngrădit. Localitatea în care îşi ducea existenţa oferea prea puţine întâmplări, care să-i astâmpere setea. De viaţă spirituală. Şi atunci, venea, tiptil, beletristica, care suplinea necesitatea minţii de a o lua razna. Scuzaţi ! Reformulez: de a se hrăni spiritual. Mai ales la anumite vârste, de regulă la extreme, în anumite situaţii atipice ...
Radioul nu a afectat, mai deloc, lectura. Filmul a concurat şi concurează într-o mică măsură creaţiile scriitoriceşti. Exista chiar o coabitare benefică ambelor părţi. Abia televiziunea crează o primă breşă în domeniu. În realitate, fiind vorba de un transfer al imaginaţiei creatorilor de beletristică în studiouri. Nume de cod: scenarist. De fapt, serialele sunt tot cărţi pe care, încă, mulţi le citesc cu sufletul la gură.
S-a ajuns, astfel, la economisirea serioasă a copacilor ce cădeau, de multe ori nevinovaţi, sub securea literară, doar pentru a satisface publicarea a tot felul de inepţii. Literare. Între timp, şi tipurile de suport pentru cărţi au evoluat: CD-ul, DVD-ul, e-bookul ...
Realitatea, prezentată zilnic pe zecile de canale de televiziune, întrece cu mult imaginația scriitorilor. Oricât de talentaţi am fi. Fiecare individ are posibilitatea şi plăcerea de a crea în jurul întâmplării prezentate propria proză. Nu mai simte constrângerile scriitorului care, de fapt, îl manipula, ducându-l la un final impus de imaginaţia, talentul şi cultura sa.
Mulţi bat câmpii, încă, cu educaţia prin lectura literaturii beletristice. Aiurea. Era o dictatură, pe care şcoala românească o continuă, pe alocuri, în forme primitive. Viaţa mea de student a fost terorizată cu ce a zis Călinescu, Vianu&Co despre cutare sau cutare cap de operă literară. Cu două excepţii, doi asistenţi, niciun alt cadru universitar nu a fost interesat de prostiile pe care vroiam să le prezintăm noi, studenţii. Reformulez: ideile personale.
Lovitura de graţie au dat-o, însă, ştirile de la orice oră, tabloidizarea presei posdecembriste şi reţelele de socializare în complicitate cu telefonul mobil. Astfel, noul cititor are posibilitatea confirmării rapide a scenariului imaginat de el însuşi asupra temei / subiectului livrat de multe ori live.
Ce vreţi satisfacţie mai mare a noului tip de lectură !
Asistăm la un consum de adrenalină incredibil. Atâta Dostoievski, Shakespeare, Sadoveanu, Cezar sau Camil Petrescu, Cervantes, Anton Holban, Coelho … la un loc şi separat, încât că nu-ţi vine să te mai dezlipeşti de monitor / receptor.
În rest, nu vă faceţi griji ! Se citeşte. Mai puţin, beletristica de mari dimensiuni puternic diluată. Timpul s-a comprimat. 24 de ore = 16 ore ! Afirmă specialiştii ! Tot mai rar, lumea e zguduită de un best seller. Se citeşte, în schimb, multă informaţie, atât pe suport hârtie, cât şi pe noile tipuri de suport.
Biblioteca publică, factor civilizator pentru o comunitate, poate face oricând dovada, prin bazele de date consultate, permanent actualizate datorită noilor tehnologii. Librăriile la fel. Iar dl Google e la dispoziţia noastră 24 din 24 !
Deşi inexistenţa bibliotecii pe site-urile majorităţii primăriilor comunale, oraşeneşti și municipale, din a noastră patrie, ar trebui să dea de gândit ?!? Ce fel de aleşi avem ? Ce fel de biblioteci !?! Ce fel de bibliotecari !
Fasole cu ciolan pe Lipscani
Snobism dâmboviţean. Am asistat la un spectacol grotesc. Mii de cărţi călcate în picioare la propriu, jucate ca la fotbal ... pline de praful purtat de vânt. De vină nu sunt spectatorii needucaţi, ci organizatorii plini de fitze. Un final trist al unei acţiuni, ce a cucerit, normal, câteva tembelviziuni !
Toate bune !
