Wikipedia

Rezultatele căutării

marți, 29 iulie 2025

La Drăgănescu - file de istorie și paranormal


 La Drăgănescu - file de istorie și paranormal

Zi de iulie. Încă din ajun se anunța o nouă zi de foc.
Nu degeaba e luna lui Cuptor ! E caniculă strong de câteva zile. E drept, nu s-a depășit, încă, recordul din 10 august 1951 de la Sion (jud. Brăila) +44,5 grade Celsius la umbră sau +44,3 grade C, în 2007, la Calafat. În 2012, la Giurgiu și Turnu Măgurele au fost peste o sută de zile cu temperaturi cu peste 30 de grade ! 
Există și un top al celor mai călduroși ani, de când se fac măsurători meteo în România: 1916, 1946, 1951, 1987, 2000, 2007, 2012, 2015.
Dar ce sunt o sută de ani la cei cca 12.000 din actuala civilizație ? Urmează anul ...


Așa că, ne îndreptăm spre sudul țării plini de energie, mai ales că air condition nu funcționează. Doar ventilează ! Un copac și-a găsit de lucru să cadă, la recenta furtună din București, peste microbuzul de ultimă generație, cu care am călătorit prin Moldova de Vest pe urmele lui Eminescu. Mergem pe soluția de avarie. Urmează o reconstituire a călătoriilor din timpul „iepocii de aur”. Că tot se poartă nostalgia, întreținută abil de orologiul Kremlinului prin portavoci și vuvuzele „suveraniste”.

Primul obiectiv - Biserica Sf. Nicolae din Drăgănescu, un sătuc (448 loc.) din judetul Giurgiu, așezat între „orașul” Mihăilești și Buturugeni, pe lângă marele lac creat prin barajul pe râul Argeș.
Ajungem în locul în care celebrul preot, azi Sf. Arsenie Boca, a viețuit o perioadă. 
Ne anunțasem sosirea din timp, așa că nu a durat mult până apare tânărul ghid, care ne prezintă doct fiecare colțișor al lăcașului.
Pe crucea de lemn, din curte, sunt încrustate cuvintele: „Această Sfântă Cruce s-a ridicat întru veșnica pomenire Preacucernicului Preot Savian Bunescu, adormit în anul 2005, paroh al sfintei biserici, 62 de ani, și a Preacuviosului Părinte Arsenie Boca adormit în Domnul la 1989, cel care a realizat pictura sfintei biserici, între anii 1968-1988. Veșnica lor pomenire !
Citim și pisania: „Această sfântă Biserică, cu hramul Sfantul Nicolae, din satul Dragănescu, s-a zidit din temelie în anul 1870, de către Petru Dănescu și Ion Dumitrescu, biserica veche de lemn fiind luată de apele Argeșului, cu cimitir cu tot, la o revărsare din anul 1866, când a fost construit și podul peste noul curs al râului.” În secolul următor, la inițiativa preotului paroh Savian Bunescu, biserica a fost restaurată din temelii, realizându-se arhitectura acoperişului cu trei turle. Pridvorul este susținut de șase coloane de piatră. Fațada păstrează icoana cu ocrotitorul ei, Sf. Ierarh Nicolae. Am venit aici pentru a vedea, în special, lucrarea monahului Arsenie Boca, atât de cunoscut în lumea creștină prin viața și faptele sale.
La intrare, este pictat Sfântului Ioan Botezătorul cu chipul părintelui Arsenie Boca. Numele său de botez era Zian, derivat de la Sânziene, iar protectorul său fiind Sfântul Ioan Botezătorul.
Se spune că acest lăcaș este Biserica Profețiilor sale. Un adevărat cod al lui Boca !
Intrat în monahism, la Sâmbăta de Sus în 1940, „s-a zvonit că are darul de a vedea viitorul. Lumea venea nebună la el.“ Astfel, părintele Arsenie Boca a fost arestat de Siguranță şi, apoi, torturat de Securitate în 1948 sub acuzaţia de legături cu legionarii, lucru pe care l-a negat întotdeauna. 
A fost mutat la Prislop, iar în 1951 a fost din nou arestat de Securitate, trimis la Canal şi la Ocnele Mari
Arsenie Boca a fost în atenţia organelor timp de trei decenii, potrivit documentelor din Arhivele CNSAS. Zeci de informatori au fost puşi pe urmele duhovnicului, iar notele date de aceştia sunt cuprinse în peste 1.000 de file de dosar. 
Despre viața și activitatea sa s-au scris multe cărți și circulă multe legende.
În 1959, Monastirea Prislop a fost desfiinţată, iar părintele, după o vreme de pribegie, a fost pictor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor. Ajunge la Drăgănescu datorită Maicii Zamfira, stareţa aşezământului de la Monastirea Prislop. Aceasta i-a fost şi singurul ucenic care i-a fost alături, în ciuda unei stricte supravegheri a Securităţii, deoarece părintele Boca i-a salvat viaţa în tinereţe, când şi-a dorit să-şi pună capăt zilelor din cauza unei iubiri neîmpărtăşite. Pensionat în 1968, părintele a stat în satul Drăgănescu pentru a picta biserica, ceea ce a făcut cu multă răbdare până în primăvara anului 1989. După aceea s-a retras la Monastirea Sinaia, unde, în acea toamnă, a trecut la cele veşnice. Să menționez, Arsenie Boca a studiat și medicina adăugând învăţăturilor sale despre trupul omului multe explicaţii ştiinţifice. 

Mi-amintesc cum un mare slujitor al Bisericii preciza „știința este ceea ce dorește religia să ne arate”. 
Pare ciudată o asemenea afirmație, dar e suficient să ne gândim la miile de documente aflate în bibliotecile secrete din așezămintele religioase ale planetei, Vatican și Tibet fiind cele mai cunoscute, și acceptăm adevărul din spusele sale.
În una dintre reprezentările originale, aflată în partea de răsărit a Sfântului Altar, părintele a realizat o scenă atipică registrului iconografic. Ucenici de-ai lui au văzut în acest detaliu profeția morții sale. Atât Sfântul Ștefan cel Nou, cât și părintele Arsenie Boca, au murit în aceeași zi, 28 noiembrie !
Distingem și două forme care pot simboliza cifra 11. De aici legătura cu trei mari dezastre din istoria contemporană a planetei: Atentatul de la Madrid (11 martie 2004), Atentatul de la New York (11 septembrie 2004) și Tsunamiul din Japonia (11 martie 2011). 
În legătură cu capacitatea vizionară a monahului s-au spus și scris multe lucruri. Trec în revistă câteva, unele cunoscute din timpul petrecut pe Terra de Iisus Hristos, trimisul special al lui Dumnezeu, creatorul actualului program Homo sapiens (3), liderul de necontestat al comunității religioase creștine cu cca 3.000.000.000 de suflete (cca 35% din total).
Vindecările miraculoase, petrecute la mormântul lui Arsenie Boca, aduce mulţimi impresionante la Monastirea Prislop. Mărturiile acestora nu pot fi trecute ușor cu vederea. A vindecat orbi şi paralitici. „În lucrarea părintelui Arsenie avem şi cazuri de vindecări miraculoase. A vindecat un orb pe care mai întâi l-a spovedit şi l-a împărtăşit şi apoi i-a zis să iasă din biserică. Cei prezenţi au zis să-l ajute fiind orb, dar părintele i-a oprit zicându-le să-l lase să meargă singur. Ajungând la uşă bolnavul a zis: «Măi fraţilor, eu văz». În acel moment i-a revenit vederea pentru toată viaţa. Un om paralizat la pat a fost dus cu căruţa la mănăstire şi părintele i-a zis să coboare din căruţă. El a coborât şi de atunci a mers normal.”, scriu autorii cărţii Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca.
A fost omul care a adus ploaia într-o zonă atinsă grav de secetă. - Părinte, veniţi că murim de foame, noi şi satele învecinate.”. Rugăciunile acestuia a adus ploaia peste satul Ludişor, învecinat cu Monastirea Sâmbăta de Sus. A plecat, apoi, pe jos, binecuvântând satele şi locurile pe unde a trecut. După acea secetă a dat Dumnezeu ploaie şi un an îmbelşugat, încât toamna oamenii ziceau că Dumnezeu a lucrat prin părintele Arsenie şi i-a salvat de la pieire.
Arsenie Boca a prezis moartea Ceauşeştilor. „Prin anii '80, Părintele Arsenie a fost adus la Ceauşescu, la cererea lui, care l-a întrebat: „- Hai, popo, am auzit că tu prezici soarta unui om. De mine ce ştii ?”. Monahul Arsenie i-a spus: „Într-o zi de mare sărbătoare veţi fi omorâţi amândoi.”. Ceauşeştii nu au crezut şi i-a spus maiorului securist însoțitor să-l ia şi să nu-l mai vadă”, a scris Zoe Dăian, nepoata duhovnicului. Părintele a fost schingiuit, ca mii de alți preoți și sute de mii de români de Securitate. Avea unghiile de la mâini smulse iar înainte de a muri şi-a avertizat călăii: „Spuneţi-i lui Ceauşescu că nu mai apucă Crăciunul.”, scriu autorii cărţii Sfântul părinte Arsenie Boca. Iată mărturia preotului Pantelimon: „În 1989, pe când securiştii îl anchetau şi-l loveau cu picioarele, a prorocit că Ceauşescu nu o să mai apuce sfârşitul anului şi mulţi tineri vor muri, jertfiţi că nişte miei”.
Ceea ce m-a frapat, în mod deosebit, sunt relatările despre teleportările sale din timpul detenției, dar și în alte momente. Un fost deţinut politic, Dan Lucinescu, povestește că în 1948 a fost martor la o astfel de dispariție din celulă a lui Arsenie Boca. „Cu cât priveau mai mult celula goală, cu atât întreaga lor fiinţă se tulbură. Atât ofiţerul, cât şi gardianul îşi scuturau întregul corp, să se poată trezi din cel mai mare coşmar trăit de ei vreodată. Cu cât se uitau mai atent în celulă, cu atât aceasta apărea complet goală. Nevenindu-le să creadă acea realitate, amândoi se proptiră în uşă pentru a o închide cu cheia, după care, plini de emoţie, cu mâinile tremurând, au dat la o parte capacul vizetei, uitându-se fiecare pe rând, din ce în ce mai derutaţi, având fiecare din ei senzaţia că şi-au pierdut minţile. Revenindu-şi treptat din acel şoc groaznic, au început să se uite pe rând, prin vizetă, nevenindu-le să creadă că deţinutul lor, părintele Arsenie Boca, stătea nemişcat în genunchi, lipit de măsuţa pe care era aprinsă lumânarea şi având alături Sfânta Evanghelie”, scrie autorul volumului Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre. Am auzit și un caz de solidaritate a gardianului cu monahul. Într-o seară, când îi aducea „cina”, Arsenie i-a spus gardianului că nu trebuia să-i aducă masa deoarece el va pleca în acea noapte. Gardianul știa de plecările sale și l-a rugat să mănânce deoarece în schimbul de noapte va fi un alt gardian foarte rău. Dacă vede că farfuria nu este goală, pusă la locul știut, va da alarma. Tot un caz de teleportare s-a petrecut la înmormântarea mamei sale în iarna anului 1951, în vremea în care călugărul acuzat de ajutorul acordat unor legionari era deţinut în lagărul de la CanalArsenie Boca a dispărut de la locul de detenţie şi a apărut la Hălmagiu, la înmormântarea mamei sale. „Odată a terminat mult mai devreme norma şi a zis celui ce-l păzea: «Îmi dai voie să mă odihnesc puţin ?». Acela l-a lăsat să se odihnească. A văzut apoi că trece o oră, trec două şi au intrat în panică cei cel păzeau pe Părintele. L-au căutat şi nu l-au găsit nicăieri, le era frică de faptul că, fiind pedepsiţi pentru neatenţie, o să intre în locul lui. La un moment dat, Părintele a apărut şi i-a zis paznicului: „- Ți-am cerut voie să mă odihnesc, mi-ai dat voie, de ce m-ai mai căutat ?„ Dar paznicii l-au tot întrebat şi până la urmă părintele a spus că a fost la înmormântarea mamei sale ! S-au interesat şi într-adevăr la orele acelea părintele fusese la înmormântare!”, susţin autorii volumului Mărturii din Ţara Făgăraşului despre părintele Arsenie Boca.
Acest fenomen este elocvent ilustrat prin holograma în care este înfățișat Iisus Hristos în schimbarea la față pe Muntele Tabor descrisă de trei din cei patru evangheliști menționați în cartea cărților Biblia (Matei 17/1-9, Marcu 9/2-8 și Luca 9/28-36). 
Citind cu atenție textele, ne dăm seama cum s-a petrecut, de fapt, evenimentul.
Despre sfârşitul lumii, Arsenie Boca, face o traducere detaliată a Apocalipsei lui Ioan, ultima carte a din Noul Testament al Bibliei„... se va ridica de la răsărit un popor fără cruce, va bântui casele oamenilor, le va dărâma, le va nimici, se va călca om pe om, se va mânca din carne de om şi se va bea sânge de om. Cine va rămâne din războiul ăsta va fi ales ca grâul din pleavă”, redau autorii cărţii Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca.
Sunt multe simboluri în pictura lui vizionară, motiv pentru care orice pelerin vizitator ar trebui să zăbovească pentru a le observa. O parte din viitorul pictat acolo a devenit între timp trecut.
Atentatul asupra turnurilor gemene din New York este și el prezent acolo. Pe perete din stânga se pot vedea turnurile gemene, în flăcări. Explozii. Soarele cuprins de neguri. Cetatea de zgârie nori acoperită de praf, de fum, de jale. 
Una dintre cele mai frumoase picturi este Învierea, în care trupul Mântuitorului Iisus Hristos apare redat cu multă fineţe, ca o hologramă, în fundal apărând conturul crucii. „Cred că este unică această icoană.”, spune actualul paroh, părintele Răzvan-Lucian Petcu.


O altă scenă inspirată din viaţa modernă ilustrează celebra Pildă a celor trei chemaţiArhanghelul Mihail îl cheamă pe om la Cina de Sus, dar el, aşezat confortabil în fotoliu, înconjurat de lux şi descoperirile tehnicii, inclusiv o navetă spațială, îi spune acestuia, prin telefon, că are de „rotunjit ţarina”. Prin imagini, părintele Arsenie Boca atrage atenția asupra pericolelor ce-l pândesc la tot pasul. Scena „omului modern” este printre cele mai reprezentative. „M-am însurat, mi-am rotunjit țarina, mi-am cumpărat milioane de cai putere, caut locuință pe altă planetă, așa că rogu-te să mă ierți, nu pot veni. Nu mai avem această preocupare.”, explică părintele Arsenie Boca imaginea. 
Compoziţie unitară, pictura bisericii de la Drăgănescu surprinde cele mai importante evenimente din Noul Testament. Toate frescele sunt completate cu mesaje sugestive care îndeamnă omul la pocăinţă însă îi arată şi slăbiciunile sau păcatele.
Mesajul picturilor este scris cu litere roșii: "Fărădelegile atrag pedeapsa pe pământ". 
Încă din anii ‘40, părintele Arsenie Boca a făcut o profeție legata de declinul comunismului: 
Zdreanța roșie, secera și ciocanul, steaua cu cinci colțuri o să dispară, dar va veni steaua cu șase colțuri, anarhia, și va fi vai ăi amar de lume. (...) Asta va fi peste mulți ani, și nouă, Dumnezeu nu ne va hărăzi să vedem acele vremi. (...) Mie nu-mi va fi dat să văd, dupa sărbătoarea deșartă a victoriei, câți dintre cei drepți au mai rămas. Căci după aceasta victorie deșartă, puțini dintre cei drepți vor fi în picioare și la sărbătoare. Peste tot vor fi năimiți (vânduți dușmanului) și abia atunci va începe o nouă luptă, fără jertfa de sânge, dar la fel de lungă ca și cea pe care am început-o noi acum !"
Veți vedea și veți întelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituțiile statului, în conducerea lui și, mai ales, în politica. Din nefericire, ea va intra pe furiș chiar și în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii își vor pierde speranța. Doar cei care își vor păstra credința adevărata vor fi salvați și mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei !”, 
scrie Radu Cinamar, în cartea Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, profețiile Parintelui Arsenie.
Părintele Arsenie Boca a devenit, în ultimii ani, una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei române. 
Sfaturile sale de viaţă au fost publicate într-un număr impresionant de cărţi, iar mormântul său de la Monastirea Prislop a devenit loc de pelerinaj.
Părintele paroh care slujeşte acum la biserica din Drăgănescu, Răzvan-Lucian Petcu, povestește că oamenii, care vin să viziteze lăcaşul, nu se mai dau plecaţi din momentul în care observă picturile lui Arsenie Boca. „Satul Drăgănescu este ca un strat de pământ care acoperă o comoară.”.
Tot pământul din acest areal ascunde şi alte comori pline de mister. În apropiere, arheologii au descoperit urmele ale unor aşezări datând din epocile bronzului (culturile Glina şi Tei) şi a fierului (cultura Basarabi). Din perioada geto-dacică a fost identificată, ipotetic, aşezarea Argedava, de care se leagă numele lui Burebista, unul dintre marii regi ai antichității. De fapt, Burebista a fost primul unificator a teritoriilor geto-dace. Aici au fost descoperite mai multe locuinţe, gropi de provizii şi un „palat” din lemn şi vălătuci despre care istoricii cred că ar fi putut reprezenta reşedinţa lui Burebista.
Ei, câte nu sunt de povestit !

Soarele încălzește din ce în ce mai tare, în timp ce noi ne îndreptăm spre o altă monastire celebră.
Hai, la Comana !

 





















sâmbătă, 12 iulie 2025

Pe urmele lui Eminescu (VII) ȚINUTUL NEAMȚ

 Pe urmele lui Eminescu (VII) Ținutul NEAMȚ

Ultima zi. Ne pregătim de părăsirea frumoaselor plaiuri cu oameni primitori, 
unde ne-am simțit boieri. Câteva zile. 
Aș fi vrut să revenim pe la Tg. Neamț - Varatec - Agapia - Piatra-Neamț - Bacău de unde reluam drumul întins spre domiciliu, dar ne mai trebuia o zi. 
Voi face acest traseu Pe urmele lui Eminescu, din nou, virtual. 


Admirăm seculara Cetate, azi în toată măreția ei de odinioară, ridicată de 
domnitorul Petru al II-lea Mușat, și întărită de însuși Ștefan cel Mare
Niciodată această cetate nu a putut fi cucerită prin forță.
La Humulești, regăsim leagănul copilăriei lui Nică a Petrei, inclusiv cireșul mătușii Măriuca.

Trecem pe lângă Casa memorială a Veronicăi Micle cu alți plopi fără soț vizavi. 
Aici Veronica organiza serate literare la care a participat și Mihai Eminescu 
după întoarcerea sa de la Berlin în 1874. 

Doar 20 de minute până la Monastirea Neamț, cel mai mare și mai vechi așezământ monahal din Moldova, atestată documentar din 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea. Ctitorirea monastirii este Petru I Mușat (1375-1391), care a construit prima biserică din piatră, astăzi dispărută. Pe amplasamentul mănăstirii existase însă o bisericuță și mai veche, din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte. Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea și are hramul Înălțarea Domnului. A doua biserică, Sfântul Gheorghe, este încorporată în zidul de incintă.
În vara anului 1933 intra ca viețuitor al Mânăstirii, Ilie, fiul lui Maxim și al Ecaterinei Iacob.
Acesta va deveni mai târziu Sfânul Ioan Iacob Românul de la Hozeva.
Putem vizita, turnul-clopotniță cu 11 clopote, Seminarul Teologic Veniamin Costache, Sala Tiparului, cea mai mare și mai veche bibliotecă monastirească (18.000 volume), care a avut o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei medievale românești, precum și un muzeu cu o colecție de artă bisericească. Specific este aghiazmatarul circular din fața monastirii, unde se face sfințirea apei la hram. În biserică se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel. Pictura din absida principală, naos și sala mormintelor aparține ultimilor ani de domnie ai lui Ștefan cel Mare
iar cea din pridvor și pronaos este din timpul lui Petru Rareș.
Facem un scurt popas la Monastirea Văratic (1803) unde Mihai Eminescu și-a petrecut verile în ultimii săi 15 ani. Vizităm locul mormântului Veronicăi Micle
La Agapia, cu biserica Monastirii (1642), pictată de Nicolae Grigorescu 
între anii 1858-1861, zărim „codrii de aramă” și „pădurea de argint”.









Frumoase locuri, cu tradiții și obiceiuri străvechi imortalizate de artistul fotograf 
moldovean Adolf A. Chevallier, născut la Barnar în 1891. 
Următorul popas la PIatra-Neamț al cărui nume a fost atribuit asteroidului cu indicativul 100897 de către Alfredo Caronia (care trăiește acum în acest oraș), 
descoperit în timp ce era la San Marcello (Italia) în 1998.
S-au găsit artefacte de acum 14.000 de ani la Poiana Cireșului ! 
Pe Bâtca Doamnei se văd vestigiile cetății dacice, cu rol strategic, Petrodava (sec. II î.Hr.) pomenită de Ptolomeu (!). Numeroase dovezi arheologice și de ordin numismatic sunt în 
Muzeul de Istorie (fondator, pr. C-tin Matasă). 
Mi-amintesc de o altă cetate Petrodava (sec. XV), ștefaniană, de pe culmile Orheiului, vizitată imediat după 1989, moment în care am ratat reunirea neamului românesc !
Vizităm Curtea Domnească a lui Ștefan cel Mare cu Biserica (1498), Turnul (1499) și ceva ziduri. De pe peronul frumoasei gări, controversatul general Ion Antonescu a dat celebrul ordin Vă ordon treceți Prutul !” Una din greșeali a fost că a trecut Nistrul.





Teatrul Român sau Teatrul Roxy (1872), ridicat de un mecena local.


Piatra-Neamț devine oraș turistic în 1926 cu ape minerale gen Baden-Baden (1882, azi pierdute), o plimbare prin superbul Parc Nicu Albu (1904).
Mai putem vedea celebra colecție de pești fosili  descoperiți la poalele Pietricicăi de  prof. Mihai Ciobanu păstrată la Muzeul de Științe Naturale. 
Personalități: Emil Costinescu, cel mai bun ministru de finanțe din toate timpurile, istoricul 
V. A. UrechiaNicu Albu, cel mai bun primar al orașului, cel care a realizat parcul amintit, călătorul Calistrat Hogaș, pictorul suprarealist  Victor BraunerAnton Vorel, farmacist, artistul fotograf Adolphe Ad. Chevallier, pr. C-tin Matasă, enciclopedicul Gh. Teodorescu-Kirileanu, consilier de taină a trei regi, Ioan I. Costinescu, primar al Bucureștilor
medicii Alfred T. SapseLeon Sculy Logothedis,  întemeietorul școlii de chirurgie ieșene 
sau cei patru frați Lalu, constructorii Roger Bolomei sau Carol Zani ...
Aici e și superbul Muzeu al civilizaței Cucuteni (5.600 ani)


la mare concurență cu artefactele culturii miceniane.
Localitate a fost vizitată de trei ori de Ion Luca Caragiale, între 1881 și 1882, în calitate de revizor școlar. Aici găsește sursa inspiratoare pentru personajul cona Joițica din capodopera 
O scrisoare pierdută,  în persoana aprigei învățătoare Zulnia Isăcescu.
Nu-i exclus ca și atmosfera de la Union să fi fost inspirată de Grădina Splendid. 
Mihai Eminescu în fața Bibliotecii Publice Județene Neamț (2014, sculptor L. Tudorache)
La această instituție, se află una dintre cele mai complete colecții ale ziarului Timpul.
În calitate de revizor școlar, Mihai Eminescu este trimis la Şcoala Nr. 1 de Fete din oraşul Roman (jud. Neamț), actuala Şcoală Vasile Alecsandri, pentru a efectua un control, realizat pe 26 martie 1876, la sugestia ministrului de resort în urma unei sesizări. 
 inspecţiei, trimise Ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, demonstrează solidele sale cunoștințe privind procesul instructiv-educativ al învăţământului românesc din acea perioadă. O concluzie se referă la învăţarea mecanică, copiii însuşindu-şi noţiuni despre care nu ştiau ce înseamnă. Lucru valabil și azi. „Rugându-vă să consideraţi că învăţământul mecanic este cel general în şcolile noastre, de vreme ce lipsa de cunoştinţe pedagogice e asemenea generală, sunt de părere că într-o dezvoltare normală a învăţământului pedagogic o asemenea directoare nici n-ar fi cu putinţă şi nici ar trebui suferită, dar în împrejurările de faţă această şcoală e la nivelul a cel puţin 50 la sută din şcolile noastre de fete“.
Mihai Eminescu în fața Bibliotecii Publice din Bicaz (2015, sculptor L. Tudorache)
Doar câțiva pași la Palatul Regal, unde Chevallier are privilegiul să facă o sesiune foto 
cu familia regală aflată aici în refugiu în timpul Primului Război Mondial.


De la Bacău, unde ne-a fost ghid gastronomic colegul băcăuan Vilică Munteanu
continuăm drumul spre capitala Țării Mioriței. 
La coborâre, o ultimă fotografie de grup. Multe mulțumiri colegilor pentru unele fotografii ! 
Pe data viitoare !
                                                                                                                 
GSM între 18 și 22 iunie 2025