AM ASCULTAT BALADA !
La început de iarnă, calendaristică,
am avut bucuria să străbat Moldova
O Moldovă
ce renaște și cu sprijinul țărilor surori, primitoare a zecilor de mii de
confrați de sorginte latină,
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16110993-cel-mai-frumos-sat-din-gaura-neagra-europei.htm#.UqFyM72EcAk.email,
Zi de sărbătoare, care la Suceava,
locul domiciliului temporar, pentru câteva zile, s-a simțit din plin în centrul
orașului, unde megafoanele scenei invadau cartierele răsfirate pe culmile
domoale cu zgomotele concertului aniversar.
Luminile orașului, up-gradate în
cinstea altui mare eveniment de acum două milenii+13 ani, când a fost
surescitat programul Homo sapiens prin trimisul special al Creatorului, dădeau
o strălucire aparte evenimentelor derulate în organizarea autorităților. De la
coroane la sarmale. De post !?!
În ciuda unui brad iluminat
neprietenos, ce-ți dădea fiori ! Sau nu mă pricep.
La vederea construcției de față am tresărit
crezând că e biblioteca orașului ! Așa cum tot întâlnit prin țările civilizate.
M-am înșelat. Era clădirea fiscului !
*
Suceava, o localitate rămasă în conșțiința
neamului prin Cetatea păzită de vrednicul hatman Șendrea, capitală a Moldovei în
timpurile de glorie a marelui voievod Ștefan cel Mare.
Într-una din zile,
întreb cât e până la cetate și mi se spune că e cam departe. Pe jos. Insist și
mi se comunică distanța. Mai bine de 2 km ! Prin pădurice.
Nu e prima dată când constat că 2000
de metri reprezintă o sperietoare !
Nu puteam lua drumul cetății fără a
trece pe la Monastirea Sfântul Ioan cel Nou, reședință mitropolitană a Moldovei
(1522-1677), în prezent reședința arhiepiscopilor Sucevei și Rădăuților (din
1991).
În Biserica Sf. Gheorghe
(1514-1522), ctitoria lui Bogdan al III-lea (fiu al lui Ștefan cel Mare) și a
urmașului său, Ștefăniță Vodă, se află moaștele mărturisitorului întru credință
prin jurul anilor 1330.
Lăcașul este inclus de UNESCO,
împreună cu celebrele monastiri din împrejurimi, pe lista patrimoniului
cultural mondial.
Am prins, după parcurgerea aleii, devalizate de „prietenii Eon-ului”,
și urcarea a câtorva zeci de trepte, un apus de soare. Clasic.
Razele alinau rănile marelui
domnitor, urcat cu al său cal pe soclul impunător. Încă își chemă oastea de țară
întru apărarea hotarelor strămoșești.
O clipă, am auzit vuietul luptelor
duse de înaintași asupra celor ce râvneau la mândra Moldovă
Deșteaptă-te, române !
Păcat că etnia specializată a ciordit unul din basoreliefurile de la baza monumentului. Sau nepăsarea autorităților
!?! Părerile sunt împărțite.
Străvechea cetate, aflată într-un amplu
proces de reconstituire, cu fonduri europene, aștepta liniștită vizita celor
dornici să-i străbată incinta.
Nu și-a deschis niciodată porțile în
fața dușmanilor.
Doar pe marele Mihai l-a întâmpinat cu brațele deschise,
în dorința unirii celor de același neam și limbă.
în dorința unirii celor de același neam și limbă.
Soarele mângâie, cu ultimele raze, zidurile ce se înalță tot mai semețe.
Ca altădată ! În așteptarea unor vremuri mai bune.
Ca altădată ! În așteptarea unor vremuri mai bune.
*
Am fost invitat, de colegul și prietenul meu,
C-tin Severin, care păstorește secția Artă a Bibliotecii Publice Județene (http://www.bbsv.ro/,)
la o întâlnire cu fanii Caliopei.
la o întâlnire cu fanii Caliopei.
Muzica între știință și artă.
Un proiect derulat, în parteneriat
cu Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, de blânda prof. Elena Istrati. Aparent. Mă pregătisem să asist, recunosc,
la o banală seară cu citate și exemplificări video sau audio.
La viața mea, am trecut prin multe
astfel de încercări. În care m-am călit.
O sală caldă, plină ochi, se pregătea să asculte prezentări ale personalităților muzicale (Bach, Paganini, Paul
Constantinescu, de Falla ...) ce constituiau subiectul serii. Scurte, bine punctate,
cu elemente mai puțin cunoscute.
Fără clișee. După care se trecea la exemplificare. Live !
Fără clișee. După care se trecea la exemplificare. Live !
Eroul serii, Ciprian-Mihail Reuț (cl. a XI-a, prof. Cristina Ungureanu), elev al
colegiului amintit. Se știe, Paganini nu este un compozitor ușor de
interpretat. Ei, bine, tânărul a reușit și în acea seară să culeagă minute bune
de aplauze. Aveam senzația, uneori, că sunt în una din marile săli de concerte ale lumii.
Ciprian trecea cu o mare ușurință de
la un compozitor la altul încântând asistența, împreună cu sensibilul corepetitor,
prof. Johannes Onesciuc.
Dezinvolt, concentrat, cu zâmbetul
pe buze.
Așa s-a impus Ciprian în multe concursuri la nivel național.
Uneori, ștergea capra arcușului cu propria cravată
și sunetele învăluiau din nou asistența.
Așa s-a impus Ciprian în multe concursuri la nivel național.
Uneori, ștergea capra arcușului cu propria cravată
și sunetele învăluiau din nou asistența.
Îi simțeai plăcerea interioară de a
cânta la un instrument drag sucevenilor, datorită fiului preotului Iraclie
Porumbescu de la Stupca.
În final, deși nu era prevăzut în
program, am ascultat Balada.
La ea acasă. Interpretată de un alt Ciprian.
La fel de tânăr și pasionat, precum cel care a pus-o pe strune de vioară.
La ea acasă. Interpretată de un alt Ciprian.
La fel de tânăr și pasionat, precum cel care a pus-o pe strune de vioară.
Aștept un baron local, nu am văzut
niciunul, în acea seară, prin sală, care să facă nobilul gest de a-i cumpăra
noului Ciprian o vioară pe măsura talentului.
Merită ! În curând, un alt moldovean va
sparge tiparele.
Am părăsit Suceava sub semnul Lunii
aflată în faza Crai Nou !
Para normal !?!
6 decembrie
2013
Toate bune !
Tel. 0731 936.615 - 0752 975.130
Bucureşti - 39
Informatia, o problemă ?
O rezolvăm împreună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu