UN COSTOBOC PRIN
ȚARA BASCILOR (V) BILBAO
Sincer să fiu am achiziționat acest program
turistic pentru mult promovatul
Muzeu Guggenheim din Bilbao, cel mai mare oraș
alȚării Bascilor din golful Biscaya.
Este al zecelea oraș ca mărime din Spania
(peste 354.000 loc.), zona metropolitană cu cea mai mare densitate de basci.
Cca 947.000.
Motorul autocarului toarce liniștit, la fel cum pasc văcuțele
nestresate pe șesurile verde închis.
Coborâm chiar sub celebrul muzeu de artă modernă și contemporană. De aici începem plimbarea de dimineață de-a lungul estuarului râului Nervión. Zona e plină de noile construcții, dominate de turnuri zgârie nori.
În urma modernizării metropolei, portul a fost scos din oraș, realizându-se o splendidă promenadă până la singura construcție rămasă pe locul portului.
După ce salutăm femeile luptătoare pentru egalitatea de gen,
sculptor Dora Salazar, trecem peste râu pe podul pietonal Zubizuri (1997, Podul alb,
nume de la culoarea oțelului utilizat) cu podeaua din sticlă, creația arhitectului Santiago Calatrava. La nici 300 de
metri se află funicularul Artxanda (vagon cu cremalieră) care te urcă pe un
deal de unde poți admira orașul. L-am văzut cam pe orice deal din Evropa.
Ajungem la Torres Isozaki, două turnuri zgârie și trversăm podul.
Privim, în stânga și în dreapta, la noile construcții. O bună parte a
orașului vechi a fost demolată de rețelele imobiliare de tip mafiot.
În câteva locuri se păstrează fațade ale vechilor clădiri.
Acum, Centrul vechi se întinde pe partea dreaptă a râului, între podul de piatră San Anton (sec.XIV), aflat pe stema localității, și podul Udaletxeko.
Parcurgem la pas esplanada. 
Lângă Primărie este amenajată o Piațeta publică unde bilbaoezii își exprimă
sentimentele de bucurie sau de nervozitate față de cursul vieții cotidiene.
Meritul destructurării organizației extremiste, zis „suveraniste”, ETA, este atribuit unui mare intelectual, Balentin Ebeita, care a îndemnat populația să lupte pentru obținerea unor drepturi civile prin cultură și nu prin atentate cu multe victime nevinovate. 
Primăria (1890)
monumentală, stil baroc, este situată în Piața Ernesto Erkoreka.
Au fost și
mari scandaluri. În urma unuia dintre ele, unul dintre primari a intrat la
pușcărie pentru miș-mașurile făcute cu dezvoltatorii imobiliari, avizând
demolarea mai multor clădiri de patrimoniu. Am înțeles că acolo Justiția funcționează
din plin, unde nu există pensii speciale.
La noi, și acum unul e bine mersi
prin Grecia. La vedere !
De fapt, cam peste tot unde am fost se simte un aer socialist. Bineînțeles, tip Vest !
Construcția fost folosită și ca arsenal, cazarmă militară sau fabrică de muniții.
Bilbo, numele străvechi, este capitala culturală a regiunii. În Săptămâna Mare (Aste Nagusia), care durează … 9 zile, este plină de evenimente care de care mai atrăgătoare (concerte, teatru, activități sportive, nelipsitele lupte cu tauri și nelipsitele focuri de artificii. Simbolul festivalului este Marijaia, o uriașă păpușă căreia i se dă foc în ultima zi.
Catedral de Santiago este cea mai veche biserică din Bilbao (sec. XIV, stil gotic clasic), popas pentru pelerinii care parcurg Camino de Santiago. Deasupra intrării principale se află câteva scoici, un simbol pentru Sf. Iacob cel Mare, apostol al lui Iisus (Sfântul Santiago) .
Pentru anumiți prieteni care tot cârcotesc că prețurile în Vest sunt mai mici, cred că au confundat leii cu euro. Pentru alții fani ai civilizației, am o fotografie convingătoare luată pe o stradelă șnur perpendicular pe cea spre Mercado de la Ribera.
Parcă mă aflam la Veneția,
prin spate la San Marco !
Despre Mercado se spune că este cea mai mare piață acoperită din Europa.
Magazinele sau prăvăliile te îmbie cu tot felul de produse: pescării, măcelării, zarzavagii ...
Mi-a plăcut, mai puțin braseria ! Super, vitraliile.
Reluăm turul pietonal în grup de la Primărie.
Îl întreb pe Ioan dacă pot să spun că sunt român-moldovean. Ce să-i faci, îmi place Enescu.
Să nu creadă bascii că mă laud ! „- Desigur, doar spaniol să nu spuneți !”
Scot eșarfa și fac poze.
care mi-a amintit de cele de la San Santiago pe malul oceanului.
Traversăm podul și trecem prin dreptul Teatrului Arriga (1890).
Numele i se trage de la Mozart al Spaniei, compozitorul Juan Crisostomo de Arriga.
Distrusă de inundațiile din 1983, clădirea a fost reconstruită în 1985.
După trecerea în revistă a numeroase clădiri, noi și mai puțin noi.
Încet-încet,
ajungem la locul de unde am plecat.
Urmează Guggenheim !
