ASALTUL BALCANILOR DE VEST (I-II). SERBIA și MUNTENEGRU

ASALTUL BALCANILOR DE VEST (I). SERBIA

(RAITE prin U.E. - pagini de jurnal paranormal)

Ani de zile am bătut Balcanii de Est, Bulgaria și Grecia fiind destinația vacanțelor cu nepoții dăruiți de copiii noștri. Au fost călătorii ce mi-au dat posibilitatea să cunosc spiritul balcanic la el acasă. Am scris, la acea vreme, impresiile despre locurile vizitate.

A venit timpul să trec prin puzderia statelor din vestul Balcanilor, o zonă greu încercată după expirarea termenului de valabilitate pentru „lagărul comunist”. La crearea căruia a contribuit din plin Vestul Europei. Din 1991, începe dezintegrarea federației ținute cu forța de către revoluționarul Josip Broz Tito. După modelul Federației Ruse.

Astăzi, după ieșirea celor opt entități constitutive de sub „papucul” Serbiei, putem vorbi de instalarea unei stabilități benefică tuturor națiilor din aceste locuri. 
Deși unii cărbuni xenofobi mai produc scântei.

Balcanii de Vest sunt o regiune cu o istorie fabuloasă, plină de zbucium și tensiuni secular produse, mai ales, de marile imperii ale timpului. Din punctul meu de vedere ar trebui stimate țările, promotoare ale păcii și înțelegerii și nu cele invadatoare. E jenant pentru un popor să se laude cu tot felul de cuceriri și bătălii pe teritoriul altor state. Dar nu pentru istorie am ales circuitul din această vară, ci pentru a vedea locuri și oameni la ei acasă.

 Plecarea a fost sub semnul apocalipsei, autocarul închiriat de firma de turism făcând infarct la Filiași. Un „tur” al localității îmi amintește de anii ‘80, despre locuri unde nu se întâmplă nimic. Resuscitat, după două ore plecăm. 
În scurt timp sunt favorizat de providență. Paranormal ! 
Autocarul se oprește brusc spre ușurarea mea.

La presiunea plătitorilor de servicii turistice, organizați ad-hoc în Piața Universității 2, la ultima benzinărie de pe teritoriul patriei, 
se promite înlocuirea autocarului. La Belgrad.

Trecem granița pe barajul marei hidrocentrale Porțile de Fier I. Realizare a regimului Dej. Lacul de acumulare creat a modificat mult peisajul. Cea mai mare pierdere este dispariția frumoasei insule Ada Kaleh (Cyraunis), amintită de Herodot în scrierile sale  de acum 2500 de ani. 

Locul era îndrăgit și datorită prețurilor, insula fiind scutită de impozit, sau pentru cumpărarea delicateselor turcești, bijuterii și tutun.

De pe malul sârbesc se vede Parcul Natural Porțile de Fier. Pe o lungime de circa nouă km, Dunărea se tot îngustează până la 230 m, fluviul fiind flancat de pereți verticali, stâncoși. Iată, Cazanele fierbătoare, altădată loc greu de trecut de navele dunărene. Cazanele Mari se întind pe aproximativ 4 km, între masivele Ciucarul Mare (României) și Veliki Strbač (Serbia), iar Cazanele Mici (cca 3 km) între masivele Ciucarul Mic și Mali Strbač.

Gălăgiosul ghid, George, oprește în dreptul golfului Mraconia din Cazanele Mici unde putem admira, peste apă, chipul lui Decebal, săpat în stâncă (55 m înălţime şi 25 m lăţime), cu 6 metri mai puţin decât Statuia Libertăţii şi cu 8 m mai mult decât Monumentul lui Hristos de la Rio de Janeiro, 
a cărui față a fost sculptată de românul Gheorghe Leonida.

Sculptura Decebal a fost sponsorizată cu un million de dolari de controversatul istoric Iosif Constantin Drăgan.  
Realizată de o echipă de 12 oameni coordonați de Florin Cotarcea, lucrarea a durat nu mai puțin de 10 ani (1994-2004).

Pe malul pe care am oprit se află singura Tabula Traiana, din cele zece inițiale, care marcau marșul și victoria Imperiului Roman asupra Regatului Daciei în anul 106. Amintim că „integrarea” Daciei în prima „Uniune Europeană” a durat până în anul 271, după care Europa a căzut pradă, 
timp de aproape o mie de ani, migratorilor de tot soiul 

(GOHUGEA SLABULUNG PECUTATU - celebra formulă din cl. a IV-a).

Drumul sinuos continuă până la prietenul ghidului, Toma, unde luăm cina. În apropiere dau peste un zid de piatră ce-mi amintește de cele ale civilizației maiașe. 

Și sârbii au folosit laserul ?!?

Am avut timp să trag o raită prin micuța localitate, cu mulți locuitori ce știu perfect românește. Remarc aceleași obiceiuri de la noi, în ridicarea noilor locuințe la nivel de hangar pentru avioane. Complexul sărăciei pare să fi dat naștere la asemenea construcții lipsite de personalitate și gust, întâlnite în mai toate localitățile de pe traseul București - Pitești - Craiova - Turnul Severin - Tekija - Mosna - Dobra - Golubač - Pozarevač.

Ajungem târziu la Belgrad ratând turul pietonal promis de agenție pentru a vedea luminile orașului. 

Adormim, în schimb, cu visul schimbării autocarului ! Somn ușor !

Dimineață, ne învârtim ceva timp, cu autocarul cel nou, la propriu, prin cel mai mare oraș al Serbiei (1,5 milioane de belgrădeni) până găsim loc de parcare lângă cea mai mare catedrală ortodoxă din lume Sveti Sava. Construcția în stil bizantin rotund, a început în 1935, întreruptă de război și, apoi, de dictatura titoistă, așa că lucrările continua și în ziua de azi !…

Din 2018, locul mărimii în lumea ortodoxiei va fi preluat de 
Catedrala Neamului din București. 
Oare va fi ridicat și blestemul ancestral abătut asupra celor două țări ?!?

Remember ! Sârbii, după migrația slavilor în Balcani, formează un stat medieval, având extinderea maximă în secolul al XIV-lea. Urmează cucerirea sa de către otomani (sec. XVI-XIX). După sfârșitul Primului Război Mondial, Serbia se unește cu celelalte state slave din Balcanii de Vest, formând un stat jugoslav, care a existat, în diferite forme politice, până în 2006, 

când Serbia a redevenit un stat de sine stătător.

Belgradul a fost unul dintre cele mai disputate locuri din Europa. Istoria lui, cunoscut inițial drept Singidunum, a început în urmă cu 6.000 de ani. 

Cetatea a fost rasă de pe fața pământului de vreo 40 de ori. 

Statisticienii-istorici au numărat nu mai puțin de 115 bătălii purtate la porțile orașului, inclusiv victoria asupra otomanilor (1456) a oștilor conduse de Iancu de Hunedoara. Rege al Ungariei, român din prin părțile Hunedoarei. 

Ca și feciorul său, Matei Corvin. Ca să vedeți cum se scrie istoria !

Sunt uluit de precizia chirurgicală (sic!) a bombardamentului american din 1999, asupra sediului Ministerului Apărării al Jugoslaviei, acesta fiind situat într-o zonă extrem de aglomerată. Nu departe de Ambasada SUA. Sentimentele anti USA, anti NATO par a fi, încă, la cote ridicate în Serbia. Normal ! Deoarece, Serbia a pierdut practic ouăle de aur (Slovenia, Croația, Muntenegru, Bosnia&Herțegovina și Macedonia), 

care alimentau bugetul fostei federației !

Belgradul are toate ingredientele unui oraș european. Muzee, teatre, magazine peste magazine, crâșme de toate soiurile, străzi pietonale … 
Fițe de Dorobanți vezi pe Silicon Valley. 
Numele nu vine de la arhi-indispensabilele procesoare, ci de la materia primă care se aflată în dotarea blondele îmbrățișate de cocalarii locali, care îți pot face un sejur cât mai plăcut. Inclusiv, la buzunare. Umor balcanic !

Cea mai frumoasă stradă este Skadarska, Montmartre-ul sârbesc, unde e sediul Uniunii Scriitorilor, galerii de artă și restaurante cu specific sârbesc.

Mai pot fi vizitate, frumoasa Biserică Sf. Marcu din Parcul Kalemegdan sau Cetatea Belgradului, care domină confluența râului Sava cu Dunărea. În parc, ajungi la monumentul Victoriei operă a sculptorului Ivan Mestrovič, care a sculptat și statuile regilor României, Ferdinand și Carol I, precum și a marelui liberal Ionel C. Brătianu, topite cu mânie revoluționară de proletcultiștii dâmbovițeni. Acum, tot caută unii să le pună la loc !

Serbia de azi, cu cele șapte milioane de locuitori bravi, are șansa istorică  să-și spele păcatele recente reluând drumul european. 

Sârbii rămân un popor mândru, pe care te boți baza în vremuri de restriște, care au înțeles gestul României din perioada războiului recent !

ASALTUL BALCANILOR DE VEST (II). MUNTENEGRU

(RAITE prin U.E. - pagini de jurnal paranormal)

Părăsim Belgradul cu privirea la turnul refăcut al televiziunii de pe muntele (!) Avala (511 m), ras și el, „chirurgical”, de o bombă NATO și o luăm pe ruta Čačak-Prijepolje. Trecem relativ ușor granița din Serbia în Muntenegru. 

Muntenegru este un stat cât un județ mai răsărit de la noi, ilirii fiind primii locuitori atestați ai regiunii. Relieful Alpilor Dinarici le-a îngreunat mult accesul invadatorilor romani, otomani, francezi, austrieci sau unguri în aceste locuri. 

Acum, omniprezentă este mafia rusească !

Peisajul devine din ce în ce mai dinamic. Intrăm în Durmitor Park cu cel mai înalt vârf al său, Bobotov Kuk (2.522 m).

Parcul Național adăpostește una dintre ultimele păduri virgine de pin negru din Europa, pe un sol pe care, în mod normal, s-ar dezvolta fagul. 
De’ale naturii !

Există mai multe canioane, cel mai mare și spectaculos fiind Canionul Tara, cu o lungime de 80 km și o adâncime maximă de 1.300 m. Primul din Europa și al doilea din lume după Gran Canion din Arizona (SUA). Atracții ale Parcului Durmitor sunt și cele 18 lacuri glaciare. Cel mai important este Črno Jezero (Lacul Negru), situat la cca 3 km de Zabljak.

Ne-am oprit pentru prânz-cină, la Podul Durdeviča Tara (cunoscut dintr-un film de război) cu o lungime de 365 m și cu o înălțimea maximă de 170 m, format din 5 arcade de beton armat. De pe pod peisajul este impresionant. 

Am văzut în acțiune tineri pe amețitoarele tiroliene instalate în stânga și dreapta podului. Parcul este unul din ouăle de aur al Muntenegrului, el și Canionul Tara fiind înscrise în Patrimoniul UNESCO. Din păcate, zona serviciilor publice nu este, încă, amenajată la standarde europene minimale.

Urmează surpriza serii. Una neplăcută, de mare efect. Păduri arzând pe pantele munților. Imagini greu de uitat. În noapte, lumina focurilor și mirosul fumului pătruns în autocar au creat o atmosferă specială. De îngrijorare !

Chiar și în Podgorița (fost Titograd), capitala Muntenegrului, cunoscută la noi prin cele peste 70 de raiduri aeriene asupra sa, 
precum și prin recenta victorie asupra naționalei noastre de fotbal, 
am simțit fumul și mirosul focului ce arde de zile bune.

Deși Muntenegru nu este încă în Uniunea Europeană, a adoptat, deja, euro ca monedă națională. Are un PIB de peste 7 miliarde de dolari la cei 625.000 de locuitori ce trăiesc pe o suprafață de numai 13.812 km².

Dormim la Cetinje, capitală a Muntenegrului timp de 450 de ani. O localitate plină de istorie. Aici, în 1493, la 40 de ani după invenţia lui Gutenberg, călugărul Macarie (şcolit la Veneţia) pune în funcțiune prima imprimerie din Balcani cu litere chirilice. Macarie a tipărit la Cetinje cinci cărţi. Spre sfârşitul vieţii Macarie a venit în Ţara Românească. La porunca lui Radu cel Mare, a înfiinţat tipografia de la Monastirea Dealul. 

Scoate Liturghierul în 1508, prima tipăritură din Țara Românească în limba slavonă, apoi Octoihul în 1510 și Tetraevanghelul în 1512. 

Ce mică e lumea Balcanilor ! 
La tot pasul multe denumiri sună al naibii de românește. 

De remarcat că literele chirilice au cam dispărut din fosta Jugoslavie !... 

În multe locuri inscripțiile în slavă sunt acoperite cu vopsea neagră. 

        Pe curând !

Sergiu Găbureac 

VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,

http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3,

gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615

Bucureşti - 39