HAI-HUI PRIN ARDEAL (II) Mediaș.
„În România te urci în tren, dar nu știi când ajungi !” (citat aproximativ)
Nu prea am dat crezare
unor astfel de afirmații, deși vedem des știri la tv. Ziceam, e iarnă, asta e
situația ! Sunt inundații, asta e situația ! Și căutam tot felul de scuze
CFR-ului. După care, altădată, puneai ceasul !
La noi, de data asta,
a fost cu „nu știi unde ajungi !” Cum s-a întâmplat ?!?
Ei bine, plecăm spre
Sighișoara. Cu schimbare la Copșa Mică. Durata - 4 ore și jumătate pentru o
distanță de cca 150 km. O oră și ceva, în orice altă țară U.E., cu trenurile regio, ce prind în câteva clipe 160 de
km/oră.
Eram pregătit
psihologic. Aveam și o carte la mine. Pierdut
în Filipine a tânărului turist solitar Cătălin. El a avut probleme acolo cu
vapoarele, noi am început aventura cu interregio. Pe uscat.
La intrarea în Copșa
Mică, micuța săgeată dă semne de
oboseală. Se circulă pe un singur fir, deoarece se lucrează la magistrala Coridor IV. De vreo două cincinale. De
fapt, nu era țipenie de om fiind … weekend
! Ce conta că e un obiectiv de interes european !?!
La Copșa Mică, legătura plecase de ceva timp. În schimb
era o alta la Huedin, care primește cale liberă chiar sub ochii noștri. Așa ceva numai în
țărișoara noastră se poate întâmpla ! Deși nu eram interesat de această
legătură, fac o criză de nervi. Unii chiar vroiau să-l linșeze pe șeful de
gară, aflat într-o confuzie totală.
Cum sunt optimist din
fire, mergem în spatele gării. Trebuie să fie o autogară, ceva, nu se poate !
De unde să bănuiesc că de acolo începea sfârșitul lumii ! Mormane de pământ, fiare
contorsionate, nici zare de autogară sau alte clădiri. Doar șoseaua națională
la câțiva zeci de metri. Copiii plângeau, lumea revoltată dădea mărunt din gură
… Unii, resemnându-se, s-au dus în gară pentru trenul următor, care era anunțat
peste patru ore !
E momentul
paranormalului ! Un domn se tot ținea după ardeleancă. Iar ea se stropșea la
el. „- Lasă-ne, domnule în pace !”
Hopa ! Ce vrea omul ? „- Pot să vă duc
până la Mediaș.”- Și de acolo ? „- De
acolo … vă descurcați !” Mă chinuiam să refac în minte traseul de urmat.
Nimic. Neuronul nu mă ajuta deloc. „- Știți,
am adus-o pe doamna doctor la tren și tot mă întorc gol la Mediaș.” Bine ! M-a
convins. Sus ! Decât să stăm aici, mai bine în Mediaș, care e oraș, nu ? Cu cca
50.000 de locuitori. Pe drum, din una-n alta, aflu că șoferul nost e poet, vrea să lanseze la
Piatra-Neamț o carte … „- Unde ?” „- La Piatra.” De aici se declanșează
nebunia. „- Îl știți pe Adrian ?” „- Cum să nu ?” „- Dar nu mai e !” „- Asta nu e
o problemă, se rezolvă. Biblioteca
Publică nu moare niciodată !”
După ceva sporovăială, poetul zice: „- Păi am să vă duc până la Sighișoara !
Sunteți cu copiii …” „- O.K. !”. Ajungem
la Mediaș.
„- Da, ori cu o juma de oră, ori fără, tot acolo ajungeți ! Hai să vă arăt centrul Mediașului.”
„- Da, ori cu o juma de oră, ori fără, tot acolo ajungeți ! Hai să vă arăt centrul Mediașului.”
Aflu cu această
ocazie că vechiul oraș medieval se află la
grea concurență cu Sighișoara ! Așa cum sunt multe localități prin lume.
O luăm pe o străduță, pe lângă Biserica
fortificată Sf. Margareta (1488) construită
în stil gotic. Primim, profesional, toate informațiile importante. Turnul Trompeților (1460), supraînălțat cu 3 nivele în anul 1550,
atinge, în 1555, înălțimea de 68,5 m. S-a înclinat de-a lungul timpului, având o
deviaţie pe axă de 2,28 metri, înscriindu-se între primele 10 construcţii de
acest gen din lume !
Cele patru turnulețe arată că orașul avea judecătorie. Din vârful turnului, trâmbițașul orașului
avea misiunea de a alarma populația în caz de nevoie. Dacă nu o făcea la timp,
se ajungea chiar la aruncarea lui din turn. În turn a fost reținut Vlad Țepeș
în anul 1476, după conflictul cu regele Matei Corvin.
Altarul, triptic
gotic târziu (1480 – 1490), constituie piesa cea mai valoroasă din interiorul Bisericii Sf. Margareta. Pe pereți pot fi admirate picturi murale executate în sec. XIV-XV. Poate fi văzută și cea mai veche cristelniță din bronz
din țară, tot din acea perioadă. Orga datează din 1755, periodic
susținându-se, aici, concerte.
Mediașul a fost odinioară
unul din cele mai însemnate 7 orașe medievale, alături de Brașov, Cluj, Sibiu, Sighișoara,
Bistrița și Sebeș, iar atestarea din 1267 îl urcă în topul celor mai vechi orașe
din Transilvania.
Timpul nu ne permite
vizitarea întregii cetăţi medievale, care avea 19 turnuri și bastioane. Fiecare
cu legenda lui. De la Turnul Aurarilor
(cu una din cele trei porți principale), Fierarilor,
Pietrarilor,
Rotarilor la Turnul Clopotelor (cu
rolul de turn de poartă, în interior fiind amplasate clopotele bisericii), Turnul
Steingasser, Turnul Funarilor (amplasat pe latura de nord), Turnul Mariei (amplasat pe latura de sud-est, a fost utilizat de-a
lungul secolelor drept capelă) sau Turnul
Croitorilor (amplasat pe latura de sud, unde era vechea închisoare a
oraşului).
Cum la puțin timp după incursiunea noastră intempestivă la Mediaș au fost zilele orașului, am împrumutat, de la prietena mea pe facebook,
Antonela-Sofia, câteva imagini sugestive.
Mai multă mediatizare nu strică !
Deocamdată, din câte știu, singurul vector de imagine al orașului, la nivel național, este echipa de fotbal Gaz Metan Mediaș.
Antonela-Sofia, câteva imagini sugestive.
Mai multă mediatizare nu strică !
Deocamdată, din câte știu, singurul vector de imagine al orașului, la nivel național, este echipa de fotbal Gaz Metan Mediaș.
Zărim și Catedrala ortodoxă Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, construită între anii 1929 şi 1935, fiind una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe din Transilvania, în condiţiile în care în această parte a ţării, la orașe, domină bisericile şi catedralele greco-catolice, efect al stăpânirii habsburgice, când s-au demolat toate bisericile ortodoxe. Acțiune continuată și în timpul singurei împărătease din cei 650 de ani de istorie a Habsburgilor,
Maria Tereza (1740-1780).
Astfel, generalul Bukow a distrus cu tunurile peste 150 de biserici și monastiri, ortodocșii fiind persecutați, amendați, judecați, executați. Aproape toate bisericile lor au fost demolate sau confiscate, continuându-se maghiarizarea în masă a românilor. „Mănăstirile de lemn să fie arse pretutindeni, cele de piatră să se distrugă şi să se facă raport Excelenţei sale guvernatorului atât despre restituirea bisericilor, cât şi despre demolarea mănăstirilor. Iar dacă cineva s-ar opune în mod temerar prea înaltei porunci regale dată de mărita comisie să fie pedepsit negreşit cu moarte prin spânzurare sau prin pierderea capului, ca unii care dispreţuiesc poruncile regeşti şi tulbură pacea şi ordinea publică.” (3, II, p.240 din ordinul dat de căpitanul catolic Bethlen, în 13 iunie 1761).
Sunt pagini de istorie reală care nu au cum să fie date uitării !
Maria Tereza (1740-1780).
Astfel, generalul Bukow a distrus cu tunurile peste 150 de biserici și monastiri, ortodocșii fiind persecutați, amendați, judecați, executați. Aproape toate bisericile lor au fost demolate sau confiscate, continuându-se maghiarizarea în masă a românilor. „Mănăstirile de lemn să fie arse pretutindeni, cele de piatră să se distrugă şi să se facă raport Excelenţei sale guvernatorului atât despre restituirea bisericilor, cât şi despre demolarea mănăstirilor. Iar dacă cineva s-ar opune în mod temerar prea înaltei porunci regale dată de mărita comisie să fie pedepsit negreşit cu moarte prin spânzurare sau prin pierderea capului, ca unii care dispreţuiesc poruncile regeşti şi tulbură pacea şi ordinea publică.” (3, II, p.240 din ordinul dat de căpitanul catolic Bethlen, în 13 iunie 1761).
Sunt pagini de istorie reală care nu au cum să fie date uitării !
Nu am am putut vedea
nici Casa Memorială Hermann N. Oberth,
a celebrului fizician german de origine romană (1894-1980), unul din
intemeietorii astronauticii modern. Cel care l-a inspirat pe Wernher Magnus
Maximilian, Freiherr von Braun, în construcția rachetelor V-2 și, apoi, a rachetei
Saturn V, purtătoarea modulelor programului Apollo
pe Lună.
Aici a primit în 1967, Cupa Olimpiadei la Limba Română.
Pe coridoarele liceului sunt amplasate copii in mărime naturală după Hera şi Zeus, Venus din Milo, Laocoon, Sofocle, Orfeu, Euridice, și Demostene.
Valul de emoție se transferă
și asupra celorlați. Întâmplare ?!?
Plecăm spre
Sighișoara cu o bucurie în suflet de nestăvilit.
Ajungem la pensiune. Scriitorul, poetul, jurnalistul și psihologul Laurențiu Oprea ne dăruiește câteva din cărțile sale, ziare și o sticlă cu picături.
Pălincă 150% !
Mulțumim îngerașului
!
Toate bune !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu