O FUGĂ LA IAȘI
O fugă la Iași e, întotdeauna, binevenită. Nu poți ajunge acolo, pe drumul de fier, fără a
trece prin Bârnova, unde șeful de gară are deja un înlocuitor.
Privești, condescendent, „palatele” de la Grajduri,
aruncate pe o coastă de deal și intri în gara dulcelui Iași.
Admir, fugitiv, clădirea Vămii și chem un taxi, ce ne duce la hotelul rezervat on line. Booking. Suntem în Evropa ! Eram cu inima strânsă, fiind,
de data asta și cu nepoata mijlocie-mare pentru a vedea pe unde au studiat
bunicii. Acum un secol sau aproape un secol ! Știam doar că hotelul e între Biblioteca
Universitară și Universitate. Trec cu brio examenul ardelencei, alegerea făcută fiind o locație nouă, cu toate dotările europene la prețuri românești.
Al doilea motiv al revenirii pe cele șapte coline este atracția number one a orașului. Noua înfățișare a
Palatului Culturii trecut printr-un amplu proces de consolidare-restaurare-renovare timp de mai mulți ani. Eram copil, când
tata mă purta pe marile holuri spunându-mi lucruri pe care le-am
uitat odată cu timpul. Însă o imagine mi-a rămas întipărită în minte. Cele câteva rotunduri acoperite cu var din sala Voievozilor.
Însă, primul loc, pe care trebuie să-l vezi la Iași e Teiul lui Eminescu.
Tot
mai bătrân și fără speranța unor urmași de soi.
Coborâm la Universitate. Sala Pașilor pierduți, Aula Universității (și
ea restaurată), Secretariatul Facultății de Litere (pentru a vedea dacă am
terminat Facutatea de ... Filologie), statuile ...
Nu mai știai unde i-ai dat
întâlnire iubitei (sic!), veneai aici, la statui. Paranormalul funcționa perfect.
La Casa Pogor, sediul Junimii de
altădată, liniște.
Pe alee citim un avertisment.
O luăm pe drumul lui Eminescu
spre casa Veronicăi Micle.
Parcă o zărești, o clipă, după perdele !
Privim Biblioteca Universitară cu
sălile ei reci (atunci) și nu pot trece fără să-i salut pe marii domnitori ai
Moldovei de odinioară. Moldova sfâșiată de ani buni, a câta oară, de către „democrații”
Europei. La un 23 august 1938.
Cum am aflat târziu, unii mimând
prietenia pe veci cu sovromurile duduind !
Pașii pe Lăpușneanu ne duc la amicul Grumăzescu, dotat cu gărzi non stop.
Canine și pisicești. Palatul Telefoanelor, Corso, Cinema Tineretului, Muzeul Unirii (Mici), Cinema Republica I (!), Piața Unirii. Îl salut reverențios pe domnitorul
Cuza și o luăm pe elegantul bulevard Ștefan cel Mare.
La Mitropolie, liniște ! Unde o fi puhoiul de lume la moaștele Sfintei Parascheva
? La Teatrul Național Vasile Alecsandri,
liniște ! La Trei Ierahi nimeni nu tulbură somnul de veci al ctitorului, Vasile
Lupu, și al lui Al. I. Cuza. La Primărie, liniște ! Pe lângă ea, veghează firmele
unor partide dispărute. Prin absorbție !?! La Consiliul Județean, liniște !
Dosoftei ne privește calm, știind unde mergem, Gheorghe Asachi, de peste drum, confirmându-i intuiția.
Da, la Palat ! Ca un făcut, din turnul cu ceas, răsună
Hora Unirii !
Exteriorul nu mai are schelele, care l-au îmbrățișat atâția ani !
E liber și ne întâmpină plin de lumină. Însuși Ștefan ce Mare ne dă liberă trecere pentru a pătrunde în lumea culturii prinsă în cele cinci muzee și arhitectura clădii.
Interiorul te face să crezi că ești în orice
loc similar al Europei civilizate.
Ajungem în Sala Voievozilor. Minune ! Varul
a dispărut de pe chipurile regilor României. Nu și din suflete multor români
otrăviți de propaganda comunistă, azi social-democrată ! Chipurile a zeci de
domnitori moldoveni ne ceartă pentru că nu am păstrat întreagă moștenirea
lăsată, pentru care au purtat bătălii crâncene cu hulpavii vecini.
Și capul
de bour mă privește dojenitor. Până când ?
Muzeele, organizate la standardele timpului, trebuie vizitate nu comentate.
Întreaga zonă a fost regândită. Mall-ul din preajmă se integrează perfect
în peisaj datorită zonei verzi-verzi, prin care copii zburdă în voie.
De fapt, întreg Iașul vechi e sub schele, pregătindu-se intens pentru marele
centenar al României reîntregite.
Capitala Moldovei arată din ce în ce mai bine, în ciuda a
tot felul de penali, care s-au succedat pe la Primăria ei.
Au existat și vor exista și la Iași oameni dăruiți meseriei lor, resuscitând un
oraș aflat în colaps în anii '90.
Renașterea, deloc
ușoară, se simte tot mai mult.
Pașii ne poartă, în noapte, spre casa temporară. Luminile dau și mai multă
frumusețe urbei, reliefând detaliile monumentelor istorice și de arhitectură.
Parcă nu-ți vine să te duci la culcare ! Noapte bună !
Toate bune !
Sergiu Găbureac
VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,
gsm_as@yahoo.com, Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39
Informația, o problemă ? O rezolvăm împreună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu