De ce trag clopotele, Mac James !?!

RAITE prin U.E  (pagini de jurnal paranormal)

Locuitorii de pe malul Liffey-ului sunt asemănători, în multe privințe, cu cei de pe malurile Dâmboviței. Nu a existat vreun proiect al primăriei dublineze care să nu fie cârcotit pe toate fațetele. 

Dau un singur exemplu. Recentul Spire of Dublin (Monumentul Luminii), înalt de 121,2 m, plantat la Km 0 (pe locul fostei Coloane Nelson, distrusă în 1966 de bombele IRA), a fost ținta ironiilor, fiind poreclit în toate felurile: Spike - Cuiul, Stiletto in the Ghetto - Stiletul din ghetou, Nail in the Pale - Unghia în Pale ...

Este turnat din oțel inoxidabil și a devenit punct de referință. Nu vi se pare asemănător cu ce s-a întâmplat cu monumentul dedicat eroilor uciși la Revoluția și Contrarevoluția Română din 1989 zis și: țeapa revoluției, scobitoare cu maslină, monumentul cu penetrare, cuțitul din inima lui Iliescu, cartoful revoluției, ou pe băț ...

Nu întâmplător, termenul boicot provine de pe această insulă !

Alături, James Joyce (The Prick with the Stick - înţepatul cu băţ), stana de bronz pe lângă treceam de câteva ori pe zi, hotelul fiind în apropiere, suportă în fiecare zi apucăturile unora și altora. Vezi statuia lui C. A. Rosetti !

Cu siguranță, despre Republica Irlanda (Irlanda de Sud) știți multe. De fapt, 5/6 din Irlanda Mare (!), care nu a vrut să fie incluse în Marea Britanie, în decembrie 1920, cînd insula a fost împărțită în două.

De reținut că sute de ani, Irlanda a susținut oponenții regilor englezi, ca apoi, în secolul al XVII să se unească cu regaliștii împotriva lui Cromwell. Și tot așa ! La noi, când cu nemții, când împotriva lor !

Un paradox, este și faptul că mai mulți irlandezi trăiesc în afara granițelor decât în interior. Unii vorbesc chiar de peste 80 de milioane, față de 4,5 milioane în Irlanda și 1,8 milioane în Irlanda de Nord. 3 milioane dintre emigranți dețin cetățenia irlandeză. La americani (SUA) irlandezii sunt cel mai mare grup etnic, cca 40 de milioane, după americanii de origine germană, iar jumătate din actualii australieni susțin că au strămoși irlandezi. Noi, nu am ajuns la acest record !

Membră a Uniunii Europene, R. Irlanda a avut, până la criza din 2009, cel mai mare venit pe cap de locuitor, al patrulea indice de dezvoltare umană din lume și al treilea nivel mondial al libertății economice. Acum s-ar afla pe locurile 5, 7 respectiv 9. Salariul minim 1.461,85 euro/lună. Trifoiul (shamrock) este simbolul Irlandei. Cel cu patru foi ? Nu, cel cu trei foi, care a servit Sfântului Patrick pentru a explica irlandezilor cum e cu Sfânta Treime !

În ceea ce privește numele lor, se aseamănă cu ale moldovenilor de peste Milcov. „Mac'” (fiul lui) și „O'” (nepotul lui) în galeza ... irlandeză. Moldovenii au dat-o, însă, pe matriarhat: Ailincăi, Avarvarei, Amariei ...

Deși 1,6 milioane pretind că vorbesc irlandeza, doar 380.000 sunt vorbitori fluenți. Spun statisticile. Oricum, e o continuă păsărească, oriunde te duci. Pe stradă, prin crâșme, magazine, mai puțin în biserici, autohtonii sunt extrem de comunicativi, petrecăreți, pontoși, plini de politețuri ...

Să trecem la călătoria noastră în Dublinul cu peste 500.000 de locuitori. O zicală locală ne comunica sec că în Irlanda plouă și între două uragane. Deși prognoza meteo de acasă ne avertizase că va ploua continuu, realitatea a fost cu totul alta. Paranormalul a făcut să avem parte de o vreme mult însorită, ceva anormal pentru cei din partea locului. Nu întâmplător, celții de prin partea locului venerau soarele !

Cred că e capitala europeană, văzută până acum, cu cele mai înguste străzi. Stai și te minunezi cum circulă autobuzele etajate și mai ales cum se descurcă șoferii la sensurile giratorii care au un diametru de numai 3-5 metri !

Marcarea trecerilor de pietoni mi-a demonstrat ce înseamnă pragmatismul și economisirea banului public. Două dungi albe laterale, un Look Left sau Look Right și asta e tot !

Trecerea străzii se face, în general, ca la ... București. Fiecare pe unde apucă. În schimb, au multe străzi pietonale, pline cu o puzderie de magazine. Uriașe și liliputane.

Exemplu: Henry Street are peste 200 de magazine, dominate de Jervis Shopping (12.000 m2), ce-i drept, catic pe lângă Mega Mall-ul (72.000 m2) dâmbovițean din apropierea Arenei Naționale. Grafton Street a fost, în 2010, a cincea cea mai scumpă stradă comercială din lume, având chirii de la 5.621 euro/m2/an. Magazine sofisticate / de fițe, restaurante, cafenele, cântăreţi ambulanţi, magicieni, stand-up comedy ... 

Am întâlnit și un grup de români cu un număr de senzație, precum și un mic magazin cu pate Ardealul și De acasă + alte produse românești !

Orașul ar avea peste o mie de baruri (unul la 500 de locuitori). Unele sunt adevărate mini muzee.

Cartierul Temple Bar este zona în care nu știi cum trece noaptea. Brazen Head (Capul de bronz) este cel mai vechi pub din oraş, dar impunătorul Temple Bar, din fostul cartier hughenot, rămâne punctul de atracție și cel mai frecventat. Formații de toate genurile au fanii lor, care se leagănă pe picioare cu uriașe halbe la purtător. Aveam senzația că toți se sprijineau unii de alții într-o dulce frăție !

Cu rom, berea e o nebunie ! Sau rom cu bere ! Ceva de genul ăsta ! Cert e faptul că berea este consumată în cantități pantagruelice, 131,2 l de bere/ loc./an, irlandezii aflându-se pe locul doi în lume, după Republica Cehă.

Istorie. În anul 1759, Arthur Guiness a închiriat o berărie în centrul oraşului pentru o rentă anuală de 45 de lire sterline şi a semnat contractul pentru 9.000 de ani ! Statistici. În lume s-ar vinde zilnic 10 milioane de pahare de bere Guinness. Locuitorii din Dublin ar bea        9. 800 de halbe pe oră, începând de vineri de la ora 17:59 şi până luni la ora 3:00.

Mărcile lor preferate nu au ajuns, încă, prin Centrul Vechi al Bucureștiului.

Sau or fi deja ?!? Voi verifica !

De ziua naşterii poți bea câtă bere dorești ! Gratis ! În Irlanda. Slainte !

Aflu că Halloween-ul îşi are originile în sărbătoarea galică Samhain (31 octombrie), când este marcat sfârşitul toamnei. Americanii, de sorginte irlandeză (!?)i-au dat amploarea de azi. Oare copiii Chițocului de azi știu ce sărbătoresc cu bostanii aprinși prin grădinile cu popușoi ? Eu nu știam !

Dublin este un oraș plin de tinerețe (50% din locuitori fiind sub 25 de ani): Școlile, de toate tipurile, fiind întâlnite la tot pasul. Trinity College (1592) ocupă locul central nu numai la nivel național, fiind căutat de tineri din lumea întreagă. Am nimerit exact în zilele în care se făceau înscrieri pentru anul școlar următor. Vizita costa 13 euro !

Am amintit de marele James Joyce cu al său Ulise. Alți patru scriitori au primit, de-a lungul timpului, râvnitul premiu Nobel: Yeats, Shaw, Beckett și ultimul Heaney în 1995, însă cel mai cunoscut râmâne, fără îndoială, preotul Swift. Vă amintiți, desigur, Călătoriile lui Gulliver  ?

Muzee la tot pasul. Nu prea le-am vizitat, documentarea neîndemnându-ne la asemenea gesturi. Am văzut colecțiile de la National Gallery. Chiar dacă sunt menționate nume celebre de pictori, nu același lucru se poate spune despre tablourile expuse. Era mare tam-tam și cu o expoziție itinerantă - 10 schițe ale lui Leonardo da Vinci. Înscriere prealabilă, securitate maximă, no photo, no ... etc. Cum nu puteam pierde ocazia free, ne-am înscris și am revenit a doua zi !... Pentru specialiști, cu siguranță, prezentau interes schițele acestui civilizator trimis special. Poate prea devreme !  

Tot Dublinul e plin de istorie. Ușor naționalistă. La loc vizibil, peste tot, se amintea de Revoluția glorioasă din 1916, care a dus în 1920 la ... separare !

 

Catedralele domină orașul. Au intuit înaintașii lor cum să pună bazele turismului de masă din zilele noastre ! Mai peste tot în Europa.

Avem și noi ceva cetăți  dacice, medievale, biserici străvechi, palate de prea mult timp lăsate de izbeliște. Avem un centru vechi al Bucureștiului, care ar  fi putut asigura procente bune din veniturile oprimăriei, dacă ar fi fost amenajat la timp. Profesionist.

Sf. Patrick (381-460), un Petrache Lupu autohton, a auzit și el vocea lui Dumnezeu și s-a conformat, răspândind credința creștină timp de 30 de ani până a fost chemat la ceruri. Din secolul al XVI-lea, an de an, la 3 martie are loc celebra paradă dedicată lui. Uneori, generatoare de mari tensiuni stradale !

 

Catedrala St. Patrick, cea mai mare între catedralele din Dublin, datează din 1192. În anul 1220 exista, deja, edificiul actual. Fiind duminică, clopotele susțin un adevărat concert ce acoperă o mare arie. Aici se află înmormântat Jonathan Swift, creatorul călătoriilor sf ale lui Gulliver prin țările liliputanilor și a altor seminții.

Dupa „divorţul” Bisericii Angliei de Roma, Catedrala St. Patrick a devenit anglicană, utilizată ca atare chiar şi după ce Oliver Cromwell şi-a adăpostit aici caii în timpul cuceririi Irlandei. Cum a murit Cromwell se știe !

E o adevărată plăcere să te plimbi prin parcurile dublineze. Nimic strident, nimic artificial ! Natura e la ea acasă. În parcul St. Stephen's Green (din 1664), rațele sunt rațe, lebedele- lebede, copacii-copaci, florile-flori ... aleile fiind trasate după mersul omului și nu în unghiuri drepte și fără Nu călcați iarba ! Din păcate, noaptea parcurile sunt închise.

Dar poți colinda, fără nicio grijă, străzile.

Arhitectura clădirilor este valorificată prin luminile perfect puse. Cele mai reprezentative clădiri din Dublin sunt iluminate în verde.

 O iei agale de la Cui pe O'Connell Street, singura arteră lată din Dublin (49 m l şi 500 m L), și ajungi la statuia lui Daniel O'Connell (Anghinarea, cum o alintă localnicii), liderul naționalist care a câştigat, în 1829, dreptul catolicilor de a fi reprezentaţi în Parlamentul Irlandei.

Traversezi O’Connell Bridge, unicul pod din lume care are lungimea egală cu lăţimea. Ce înseamnă marketingul turistic !?

N-am măsurat ! S-ar fi putut să-mi iasă câțiva centimetri în plus !

Înaintea lui, aici exista doar un podeţ din frânghii pe care putea trece doar o singura persoană. 
Mai sunt și alte cîteva poduri, fiecare cu istorioara lui, unul fiind altădată cu plată, Podul Ha'penny, până în 1919.

 

Intrăm în centrul vechi. Jos crâșmele din Temple Bar, sus vestigiile istorice. Încet-încet ajungem la Molly Malone, poreclită   ironic şi destul de acid, de miticii dublinezi, Curva cu căruciorul, Bucăţica cu pește, Păpuşica cu căruciorul, Buleandra cu Scoică Flirt în fustă ... care rămâne, totuși, cea mai populară statuie din Dublin. Molly ar fi fost ziua negustor ambulant de peşte și noaptea prostituată, ziua ei fiind sărbătorită cu tot fastul pe 13 iunie. Prilej de o nouă petrecere !

Vedem și Bank of Ireland (1729), prima clădire din lume construită cu scopul de a găzdui un parlament bicameral. N-a fost să fie !

Leinster House (1745), care a reprezentat modelul pentru Casa Albă din Washington, este acum sediul Senatului, al Camerei Deputaților şi al Președintelui Irlandei. O clădire cu aer de templu neogrec, printre coloane, văzându-se eroii Irlandei e sediul Primăriei, Dublin City Hall (1769). Inițial clădirea a fost destinată drept sediu al Bursei regale.

Castelul Dublin (sec. XIII) a fost construit pe locul unui vechi fort al vikingilor. A fost de toate: cetate, tribunal, reşedinţă a coroanei britanice, închisoare, trezorerie, iar în Evul Mediu, primărie.

La ora vizitei, era baza de plecare pentru un mare concurs de ciclism.

Interesantă mi s-a părut statuia Justiției nelegată la ochi, cu talerele balanţei oscilând în bătaia vântului și așezată cu spatele la oraş !

Ceva nu era în regulă cu împărțirea dreptății ! Pe timpuri ! La noi, probleme mari sunt acum !

Pe măsură ce urcăm delușorul vedem Christ Church, mama catedralelor şi bisericilor din Irlanda, fondată de vikingi în 1030 și reconstruită ca o catedrală neogotică. Odinioară era locul de întâlnire al Parlamentului. Impresionante sunt și alte catedrale / biserici: St Mary's Church (sec. XIV) ... 

 

Orașul e brăzdat de vehicule pentru transportul turiștilor. Unele oferă obiecte ale vechilor cavaleri, distracția fiind maximă. 

Pentru a face dovada trecerii și pe lângă teatre (deși Carmen e supărată pe mine pe chestiuni de opinii politice liber exprimate), postez câteva imagini cu stelele celebrităților trecute pe aici și puse în fața Teatrului Gaiety. Bineînțeles, nu puteam rata vizita la barul Parlamentului, situat în spatele clădirii în care se iau deciziile importante, pe care am traversat-o prin interior (sic!) fără nicio opreliște. Doar doi polițiști se uitau ciudat la pantalonii mei scurți. În rest, morgă de senator !...

Cum ardeleanca mea voia shopping, am profitat să ajung, după o cursă nebună cu autobuzul etajat unde am fost singurul călător la etaj, în Portul Dublin de la Marea Irlandei. Portul este pur comercial, fără niciun element de atracție turistică. Dar dacă nu-l vedeam ?!?

 

În ultima seară, ajungem și prin cartierul Georgian, care te derutează prin faţadele identice ale clădirilor. Doar culoarea uşilor de la intrare diferă. Totul a pornit de la doi scriitori care încurcau destul de des uşile la întoarcerea de la ... pub !

Ingenios ! Tipic irlandez.

Mai revedem partea centrală a orașului. Ne luăm rămas bun de la sir O'Connell, de la gazde și de la cana fierbător din cameră, care ne-a asigurat superceaiurile de seară cu Captain Grant.

Dimineața, în drum spre stația de autobuz ce-mi aud urechile într-o românească neaoșă „- Fa, tu ai pește ?” „- Da, am !”, fu răspunsul mândru al tinerei agățate de un tuciuriu. Rămân mască ! Și aici, indienii noștri ?!?

Apropo, Irlanda este o insulă fără șerpi, iar primarul Capitalei se alege în fiecare an !

Autobuzul, cu o taxare specifică, ne duce la aeroport, unde low-coast-ul tradițional ne poartă spre dulcea casă aerisită de deasupra Bucureștilor.

O să ne fie dor de Dublin !?! Ne ducem prin Centrul Vechi.

Pub-uri avem și noi ! Aproape ca ale lor. Cu prețurile e o problemă. Mult mai mari ca la Dublin.

Slán ! / La revedere !