Wikipedia

Rezultatele căutării

duminică, 24 noiembrie 2013

LONDRA, VENIM (V)




LONDRA, VENIM (V)

După prânzul bine meritat, facem ordine în bucătăria hotelului, în care cele mici s-au simțit ca acasă, și plecăm spre obiectivele prevăzute în 
programul după amiezii.













Revenim în Piața Trafalgar, sub privirile țanțoșului cocoș (galic !?!), spre marea mirare a porumbelului autohton, și intrăm la National Gallery
cel mai mare muzeu de artă britanic.


Donațiile și achizițiile, făcute de-a lungul timpului, au făcut ca sălile sale să găzduiască tablouri semnate celebrități ca Rembrandt, Tiziano, Vincent Van Gogh, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rubens, El Greco, Goya ... fiind reprezentate multe școli de pictură. 
Din Evul Mediu până în prima jumătate a secolului al XX-lea.


Ultima mare achiziție a fost cea din 2004. În schimbul a 22 milioane de sterline, sumă oferită de un duce, National Gallery a intrat în posesia de drept a tabloului Madonna dei garofani a lui Raffaello. 


O altă achiziție de marcă este opera lui Leonardo da Vinci, Madonna col Bambino, sant’Anna e san Giovannino pentru care a achitat 800.000. Tot sterline.


De reținut ! Numeroși parlamentari au contribuit consistent la creșterea colecțiilor pinacotecii naționale londoneze.


Muzeul a trecut prin multe momente potrivinice, cel din primul război mondial fiind unul major. Clădirea a fost grav afectată. 
Noroc că întreaga colecție fusese evacuată în ... galeriile muntelui Galles, dotate cu aer condiționat.
Astfel, integritatea tablourilor, a altor piese a fost menținută și expuse ulterior publicului în spațiul refăcut și modernizat.


Un criteriu ciudat a făcut ca toate operele cuprinse cronologic între Hogarth și Turner să fie expuse aici. Celelalte revenind Galeriei Tate.
Sunt suficiente cele rămase, peste 2.300 de tablouri,
pentru încântarea ochiului și încălzirea inimii vizitatorului.

 Pășim pe Golden Jubilee Bridges, o construcție grațioasă finalizată în 2002, în cinstea semicentenarului domniei reginei Elisabeta. Cele două artere se află pe lateralele podului central Hungerford Bridge, pentru trenurile 
care pleacă din gara Charing Cross,
considerată de mulți Kilometrul 0 londonez.
Revedem statuile vii, cărora le facem, discret, semne de salut.
Trupa feminină intră la marele acvariu.


Organizat pe trei niveluri, dotat cu peste 3.000 de specii marine, 
care înoată din toate părțile, în toate direcțiile.



Shark 1, Shark 2 ... Shark 10 studiază cu mare interes făpturile care-și lipesc năsucurile de geamul tancurilor uriașe.


Deși London Aquarium are doar 16 ani de existență, reprezintă atracția number one pentru copii, dar și pentru mulți maturi.

*
Profit de libertatea acordată, temporar, și vizitez marea sală de jocuri din vecinătate. O nebunie de zgomote. Clinchetul monezilor dădeau naștere la accese de isterie din partea norocoșilor. Aveai impresia că toată lumea câștigă ! Adevărul e că, cei mai mulți, câștigau doar ... experiență !

 Ne așteaptă Roata Mileniului, numită oficial British Airways London Eye.
O structură gigant ridicată cu multe peripeții și controverse, care atrage anual milioane de amatori de senzații tari spre înălțimea celor 135 de metri.
Inițial, record modial, acum european. Lumea evoluează !


Șase țări au contribuit cu diverse componente la ridicarea colosului ce învârte, cu 24 cm pe secundă, cele 32 de capsule în care încap, leger,
cele 25 de persoane admise.


Absolut întâmplător am călătorit în capsula Coronation
numită în onoarea Reginei la a șaizecea aniversare a domniei.


De aici până la modulul lunar sau un mic OZN nu-i decât un pas !

Ca și Turnul Eifell, London Eye te urmărește oriunde te-ai afla prin 
centrul istoric al Londrei. Și nu numai.


Străbatem Londra, în drumul spre hotel, la etajul unuia dintre sutele de autobuze de acest, care circulă nonstop.  La acea oră, capitala regatului, aproape pustie, părea a fi un oraș de provincie. Doar vitrinile strălucitoare ale marilor magazine și reclamele arătau că te aflai într-un mare oraș. 
A fost ultimul spectacol, nocturn, oferit de municipalitatea londoneză nepoatelor. Privirile scanează, neîncetat, lateralele bulevardelor și străzile pe care le strabatem în viteză.
Am observat că și aici, ca în multe capitale civilizate ale Europei, se circulă intens cu metroul, londonezii fiind reținuți în a-și folosi mașinile personale în fluxul cotidian.
Doar la părăsirea Londrei apelează la telecomanda pentru garaj.
*
Ora plecării spre casa noastră, cea de toate zilele, sună prin telefoane.
Ne îmbrăcăm rapid cu gândul revederii copiilor noștri, azi părinți.


Oboseala zilelor petrecute, la intensitate maximă, pe malurile Tamisei, își spune cuvântul încă din autocarul ce ne duce lin spre aeroport.

 Bine am revenit acasă !

Toate bune !

Sergiu Gābureac
VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,
Tel. 0731 936.615 - 0752 975.130
Bucureşti - 39

Informatia, o problemă ?
O rezolvăm împreună.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu