CAPODOPERELE
BELETRISTICEI MONDIALE
O întrebare pe care am întâlnit-o de câteva ori în viața mea.
Recent pe Strasse Facebook, iar acum
câteva zile, revenită în memorie datorită pertinentului critic literar Dan C.
Mihăilescu, pe care-l revăd cu plăcere de fiecare dată cu recomandările sale de
nerefuzat.
Îmi amintesc, de anii studiilor universitare, în orașul
celor șapte coline din Moldova strămoșească, când îl pisam pe îndrumătorul de an, cu
aceeași întrebare. A evitat, câțiva ani, să ne răspundă, timp în care ne-a format / formatat prin tot felul de biblioteci. Corpul
R, din Copou, de lângă Teiul lui Eminescu, fiind renumită. În acele vremuri.
Prin anul patru, pe înserat, eram, cred, la străvechiul centru cultural Bolta Rece ori la Bolțile Moldovei, ce fuseseră recent puse în valoare. Grupul de bază, care se
ținea scai de mentorul său, Dan Ilie, primește invitația-ordin. După tatonările de rigoare cu ce-ați făcut la seminare (deși știa totul), cum vi se par cursurile ș.a.md., aud. Citez aproximativ:
„Ochi albaștri, ia o foaie de hârtie și notează. 1 ... 2 ... 3 ... 4 ... 5 ...
6 ... 7 ... 8 ... 9 ... 10 ... Ai scris ? ... Bine ! Dar să știți că mi-au
trebuit vreo 40 de ani de lecturi că să ajung la concluzia că acestea ar fi
principalele capodopere ale beletristicii universale. Iar, mie știți ce-mi
place cel mai mult !?! ”, „Ah, voi sănii, sănii ! Și
voi cai, voi cai !...” am izbucnit cu
toții, ca la Cenaclul Flacăra, ce abia se născuse sub bagheta viguroasă a
autorului Istoriei unei secunde ! „..
/ De la ce până la ce, / de la râu până la râu ?! / Amintirea dusă mi-e / în
vagoanele cu grâu /ce plecau spre nu știu ce, / prin gări de câmpie, mici, / podidite
cu urzici. / Hoții însă azi sunt mari, / au idei, au lăutari, / trec în sus
si-n jos prin lume, / ca zăcând, ca fără turme. / ...”
Librăria Cartea rusă își trăia ultimele zile, prin Piața Unirii. La vedere.
Din păcate, fila pe care notasem, deși o pusesem cu grijă în mapa de care nu mă despărțeam niciodată, nu am mai găsit-o.
Din păcate, fila pe care notasem, deși o pusesem cu grijă în mapa de care nu mă despărțeam niciodată, nu am mai găsit-o.
Uite așa, am făcut praf, în acea seară, 400 de lei pe
care tocmai îi primise dragul nostru profesor, poet de rară sensibilitate, pentru
câteva creații publicate. Așa curgeau lucrurile prin acele timpuri. Niciodată
nu rămânea cineva dator cuiva. Și școala, era școală ! Mi-amintesc că în anul
doi am promovat în anul trei doar vreo 80. Din peste 200 de studenți. De
treceai de prof. univ. Dimitriu, la LRC, sau Raveica la Filosofie, erai, aproape, sigur
că ajungi și la examenul de licență. N-am să uit cât voi trăi analiza la „O
pisică trece albă gardul” sau „Monada lui Leibnitz”. Ei, acele vremuri, au
zburat ! Au năvălit altele, la fel de interesante.
Peste doar câțiva ani și dau peste Papini cu al său GOG, roman al secolului XX. Cu celebrul motto „Satana va ieși din temnița lui, ca
să înșele neamurile, pe Gog și pe Magog ...” din Apocalips, XX, 7. Ajung, din
nou, la subiectul tabletei de azi. Nu
vreau să vă stric plăcerea de a lectura opinia causticului scriitor Giovanni, fără a-l mai comenta în stilul meu personal, ci am să-i citez opinia-i rafinată.
„Turme
de oi, numiți eroi, care se măcelăresc timp de zece ani neîntrerupt, sub
zidurile unui târgușor, pentru o femeie bătrână, sedusă; călătoria unui om viu în pâlnia morților, pretext pentru a vorbi de
rău pe morți și pe cei vii; un nebun slab și un nebun gras, care pleacă în lume, să se
aleagă cu ciomăgeli; un războinic ce-și
pierde mintea pentru o femeie și se distrează smulgând din rădăcină stejarii
din pădure; un laș, care,
pentru a răzbuna pe tatăl său asasinat, face pe o tânără fată, care-l iubește,
să moară și alte diverse personaje; un
diavol șchiop, care desface acoperișurile oamenilor, ca să de la iveală lucruri
rușinoase; aventurile unui om
mediocru, care face pe uriașul între pigmei și pe piticul între uriași,
inoportun și ridicol întotdeauna; odiseea
unui idiot, care după un șir de nenorociri burlești susține că lumea aceasta e
cea mai bună din toate lumile posibile; peripețiile unui profesor demonic, servit de un demon profesoral; plictisitoarea poveste a unei adultere de provincie, care
se plictisește și la sfârșit se otrăvește; ieșirile oratorice și neînțelese ale unui profet însoțit de un vultur și
un șarpe; un tânăr sărac și înflăcărat, care
asasinează o bătrână și apoi, imbecilul, nici nu știe să se bucure de prada
sa și sfârșește prin a se preda în mâinile poliției.”
Sunt sigur că ați intuit despre ce capodopere este vorba !
Mai
e, în Gog, o pagină memorabilă.
Și biblioteca mea personală e burdușită cu texte frumoase, scrise sau traduse
în limba română. Tot pe același principu le-am achiziționat. Să le am la îndemână ! Degeaba, când caut ceva atunci nu găsesc ! Doar sunt bibliotecar. Dar, se pare, numai la locul de muncă.
Periodic, se tot publică asemenea topuri de profil. Cu
mici variații, s-au păstrat cam aceleași titluri, ordinea fiind în funcție
de personalitatea celui care dădea sentința. Numai că, vorba prietenului Dan Ilie, pentru a înțelege toate subtilitățile, mai trebuie citite câteva sute de cărți și, în primul rând, cartea cărților.
ULTIMA ORĂ !
Cutremur la Giurgiu. Pi buni ! 3,9 grade pe scara binecunoscută, la intrarea în țară. După sejurul la Nisipuri. „- Pregătiți actele pentru control !” Actele ! Constat că toate rămăseseră la recepția Hotelului Sunrise. Cod roșu de precipitații ! Caută vinovatul și scoate-i ochii ! Recepționerilor, că nu ni le-au dat. Ardelencei, că nu le-a cerut. Mie că nu mi-am întrebat clar consoarta, rezumându-mă doar la:
„- Ai luat tot ?” „- Da !”
Am ajuns, să ne înțelegem, după patru decenii, doar din priviri. Ceea ce am și realizat. Instant. În vama românească. „- Da, sunteți tare de inimă !” îmi comunică, după, pișicher colegul de scaun. Român din Basarabia. După trecerea autocarului prin furcile caudine. Sau pe deasupra !?!
N-am văzut picior de vameș. Intrasem în Schengen ! Pentru cinci minute.
Autocarul intră în București. Sună un telefon. „Da, tată, sunt la Bellu ! Abia aștept să ne vedem !” Acel turist, fost mare fotbalist, nu înțelegea de ce se cutremura mașina de hohote. Doar treceam pe lângă domiciliul corpului fizic al celebrităților trecute în eternitate !
Paginile de jurnal paranormal, despre concediile la bulgari, cât de curând. Merită !
Pentru eliminarea presiunii asupra neuronului
LA FARMACIE
- Doamnă, la ce vă trebuie arsenicul ?
- Vreau să-l omor pe soţul meu !
- Îmi pare rău,dar nu
pot să vând arsenic pentru acest motiv criminal, spune farmacistul.
Doamna, furioasă, îi arată o fotografie cu soţul, care făcea
dragoste cu soţia farmacistului.
- Ah, scuzaţi-mă, dar n-am ştiut că aveţi reţetă !...
LA TRIBUNAL
- Inculpat, recunoști cuțitul ?
- Da.
- Înseamnă că recunoști crima făcută !
- Nu recunosc nimic, dar e a cincea oară când îmi arătați cuțitul
...
LA STOMATOLOG
- Cum ? 300 de lei pentru extracția unei măsele ? Doar pentru
5 minute de muncă ?
- Dacă doriți, la cererea clientului, o extrag într-o oră !
Toate bune,
Sergiu Gābureac
VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,
Tel. 0731 936.615 - 0752 975.130
Bucureşti - 39
Informația, o problemă ?
O rezolvăm împreună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu