DE CE AU ROMÂNII FEŢE CRIMINALE ÎN ACTELE DE IDENTITATE

DE CE AU ROMÂNII FEŢE CRIMINALE

ÎN ACTELE DE IDENTITATE

- Bună ziua !

- Mda !

- Tot aici se fac buletinele ?... Ce acte trebuie pentru preschimbare ?

- Cartea de identitate. Vedeţi pe perete.

Intru în camera cu pricina. Constat că nimic nu s-a schimbat în cei zece ani de când n-am mai călcat pe aici. Cred că nici afişajul. Dau peste avizierul cu pricina şi peste ce trebuie pentru cei care îşi fac prima carte de identitate, pentru cei care au pierdut actul de identitate sau l-au deteriorat (foc, inundaţii, cutremure etc. etc.). Nu găsesc varianta cu preschimbarea în urma expirării termenului de valabilitate. Mă lămureşte, o doamnă durdulie, că sunt necesare aceleaşi acte ca la pierdere, deteriorare. Speram ca procedurile să fie mai simple. Asta e !

Acasă, găsesc toate actele, mai puţin pe cele ale casei. Pusesem dosarul undeva într-un loc special, la indicaţii preţioase ale ardelencei mele !?

Seară mi-am petrecut-o căutând prin locuri demult necercetate. De două-trei-patru ori, prin fiecare colţişor. Neam de dosar. Mă las bătut şi, spre miezul nopţii, fac o baie fierbinte. În cadă, recapitulez locurile posibile ale depozitării dosarului. Dacă ar fi fost un pistol, îl îngropam în zid şi precis ţineam minte unde, dar aşa !... Ies din baie şi, ca în neuitatul serial Twin Pix, îmi plec ochii spre partea de jos a minibibliotecii din spatele uşii biroului-dormitor semipersonal şi ce văd ? Dosarul. Bine legat.

Cum aparţin de Secţia 9 (!) Poliţie, mă prezint dimineaţă, nedormit, cu toate actele menţionate. Erau, deja, vreo şapte persoane. Până la ora deschiderii se mai adună vreo zece. ... Intru.

- Dumneavoastră ? mă întreabă, din priviri, o tânără comisar, de credeam că retrăiesc Tânăra gardă.

- Am venit să preschimb cartea de identitate.

- De ce ? Văd că expiră abia în septembrie ?

- Plec într-o excursie şi procedurile ...

- Mda ! Actele ... bun, bun, bun ... actul casei ? Şi-mi aruncă o privire triumfătoare.

- Uitaţi, am luat tot dosarul. N-am ştiut care vă trebuie.

Scot dosarul din geantă. Se lasă o linişte adâncă. Simt, brusc, cum neuronul se încarcă cu  energie negativă. ... Sunt fulgerat şi mi se arată actul cu pricina.

- Ăsta e !

- Mulţumesc. Am să ţin minte.

- Trebuie copii după acte.

- Păi, nu aveţi originalele ?

Încerc timid să-i explic că e vorba de o banală preschimbare şi nu pierdere, foc, inundaţie, neglijenţă. Că dosarul e deja constituit. Poate e deja scanat în baza de date. Alte fulgere.

- Da, aici, nu aveţi un scaner, un copiator ?...

Cod roşu ! Iau frumuşel actele şi zbor afară. Îmi rotesc ochii prin curte. În zadar. Cineva mi-arată direcţia peste drum. Circulaţie ca la balamuc. Trec, neregulamentar, şoseaua. Doar e pe Pantelimon ! Intru într-un minimarket. Întreb. Primesc o altă direcţie.

- Vă trebuie pe ambele feţe ?...

Inspirat, zic, da. Parcă era vorbit cu d-ra comisar. Revin. Intru fără să mai stau la coadă.

- V-am spus EU să intraţi ?

- Da ! Aşa aţi spus când am plecat să copiez actele solicitate. Să nu mai stau la coadă.

- Aşteptaţi afară ! Trebuie să-l pozez pe domnul.

Iese domnul. Cam verde la faţă.

- Hai, intraţi ! îmi spune o doamnă.

- Păi, nu mi-a spus d-ra comisar  !?! ... Nu trebuie să aştept să-mi spună ?...

Intru. Verifică atent copiile. Şi pe faţă, şi pe verso. Să nu fi greşit, cumva, copiatorul. Nu te joci cu tehnologia asta  ! Una-două îţi modifică datele !

- Staţi jos !... Nu acolo ! Aici ! În faţa mea. Aşa ! Ţineţi ochii deschişi ! Nu respiraţi ! Acum facem poza. Spatele lipt de scaun ! Drepţi !

Mă ridic.

- Nu, staţi jos, spatele drept ! Nu clipiţi ! Încăodată. Bine ! Puteţi pleca. Veniţi pe ....

N-am mai auzit restul. Deja, mintea-mi lucra febril la o metodă sofisticată de eliminare a frumoasei d-re Comisar. „Ce tâmpit ai fost că ai dat Kalajnikovul înapoi după Revoluţie !” îmi şoptea celălalt. Vă dezvălui un mic secret. Am mai auzit vocea asta de câteva ori în ultimele decenii !

Concluzie. Ce se holbau la mine până acum, pe la graniţe, şi-mi băgau cartea de identitate / paşaportul prin tot felul de scanere ! Şi ai lor, dar mai ales ai noştri ! Să vezi de-acum înainte ! Numai părul alb, apărut după luarea noului act, cu 666, ar putea să le dea de gândit ...