joi, 16 mai 2013

VEST ... DE VEST ... SPRE VEST … (I)











VEST ... DE VEST ... SPRE VEST … (I)


- Ai luat biletele ?
Bună întrebare ! Eram, deja, în metrou. Urcăm în interregio de Timişoara. Se aşterne la drum cu 32 de minute întârziere. Pregătirea pentru lunga noapte este scurtă. Totul fiind gândit de acasă. Completat cu antrenamente intense de acomodare în spaţii mici. Urc scara şi poposesc în cuşeta destinată. Rezervare specială. Stabilită de ardeleanca mea. În lipsa televizorului, atac Magazinul. Cu ştiri proaspete de secole. Repetitio mater studiorum !
- Da, pe uşă de ce scrie 41 - 43 - 45 ?
- Trebuie să fie locul însoţitoarei !...
Chiar de ce o fi trecut şi 43 ? Nu termin bine gândul şi aud bătăi hotărâte. În prag, o namilă de vreo doi metri. Cu un asemenea gabarit, greu de pătruns în interior.
- Biletele !?!
Am răsuflat uşurat. Nu era el ... însoţitoarea ! Le ia şi dispare.
- L-ai văzut ?, întreb. Era de la CFR ?!?
Stingem lumina. Cea verde, de veghe, mi se fixează în ochi. Hodoronc-tronc, tranca-tranca, târâş-grăpiş, după nouă ore, trenul acoperă cei 462 de km de cale ferată. Românească. În nouă ore eram dus-întors la / de la Londra. Cu avionul. Dar, ce să caut la Londra ?!? Să iau un suc. În tren nu erau asemenea servicii. Corect. Doar aici, vii să dormi.
Am ajuns cu două minute mai devreme. Măi, să fie !?! Plecat-am cu jumate de oră mai târziu şi ajungem cu 120 de secunde mai devreme ! Să vezi, iar primesc felicitări de la NASA pentru noua performanţă ! După cea, de 1 mai muncitoresc, pe ruta Bucureşti-Constanţa. Realizată de CFR&Jandarmeria Română !
Sau să se fi schimbat fusul orar şi nu ne-a anunţat nimeni ?
Coborâm în milenara Timişoară, cucerită de avari pe la anul 553. Locuitorii sunt mândri cu priorităţile lor pe teritoriul românesc: cea mai veche fabrică de bere (1718); Bega, cel mai vechi canal navigabil (1728); primul oraş cu străzi iluminate cu lămpi (1760), apoi cu gaz (1855); primul serviciu telegrafic (1854); prima reţea de telefonie (1881); primul oraş din Europa continentală cu străzi iluminate electric (1884); prima staţie de salvare din Ungaria şi România (1886);  primul meci de fotbal european din România (1889), acum aflat în mare suferinţă; prima stradă asfaltată (1895); primele proiecţii cinematografice (1897); al doilea tramvai electric după cel, din 1894, din Bucureşti (1899). Desigur, şi cu declanşarea  Revoluţiei Române împotriva regimului ceauşist (16 Decembrie 1989).
E 10 Mai. Zi cu mari semnificaţii atât pentru noi, românii, cât şi pentru întreaga omenire. Independenţa, regalitatea, Europa …  Se anunţă o zi plină. Taximetristul ne face le buzunare cu pe de trei preţul normal. Clar ! Suntem în România ! La Timişoara.
Cazare, duş, şpaţir !
Dacă tot am bătut atâta cale, hai o fugă până la Arad ! Să vedem minunile lui Falcă (primar) ! În microbuz, noi şi câţiva concetăţeni. De-ai locului.
Telefonul mă anunţă: Bun venit în Serbia ! Îmi vine alt gând. Întreb cât facem până la Belgrad. Două ore. Las pe data viitoare. Nu am la mine paşaportul.
Trecem prin Vinga, cu celebrele bomboane-bombă de altădată. La Şagu, poliţia ! Mi-l purică pe tânărul şofer cum scrie la carte. Toate procedurile. Oare, pentru a fi siguri, că viaţa noastră e pe mâini bune !?! 
- Aia, ai ? ... Autorizaţia !... Carnetul ... foaia de parcurs ... Nu-i bună asta, alta ! ... diagrama ... Aprinde semnalizarea din dreapta, farul din stânga ... Trage frâna de mână ! ...
Ne cercetează fugar şi pe noi. Călătorii. Eu şi soţia. Oameni de încredere. Eu, cu părul alb. Da, mă gândesc, câţi nu sunt cu părul alb. Mafioţi. Au dreptate oamenii ! Să ne controleze ! Şi pe aici, nu numai prin Cipru. Până la urmă dau liber la decolare, vădit nemulţumiţi.
Nici puştiul n-a vrut să le dea dreptul. Bravo, se schimbă mentalităţile !


Coborâm la noua catedrală şi parcurgem La Rambla arădeană plină de verdele intens al primăverii nebune. Într-o oră, maximum două, fără magazine, am îndeplinit obiectivul.

La Primărie o amenajare de prost cu gust. Pe bani publici. Grei, am înţeles. De la un arădean. Mi-a amintit de Crăciun. Cam pustiu, deşi era o vreme superbă. De weekend.


Revenim la casa temporară. Din cochetul şi aerisitul campus universitar. De vest. Cred că e unic în Republica România. A treia. Se asemănă cu cel din Viena, plasat într-o pădure uriaşă. Parcă, aici, cu mult mai multe terase, baruri, restaurante, şhaormerii, fast-food-uri ... unde se pot sparge, accidental, tot felul de colocvii ! Amintirile mă copleşesc. Atâta tinereţe ! Peste 21.000 de studenţi. Sunt şi magazine diverse cu preţuri mici, mici ! Fără concurenţă ! Pentru studii şi aplicaţii practice la economie ?!? Răutăcisme !
Duş, prânz şi şpaţir !

Catedrala Mitropoliei Banatului ne întâmpină cu multiplele ei turle acoperite cu ceramică colorată smălţuită. Credeam că sunt prin Piatra Moldovei !


  Un amănunt. Catedrala a fost inaugurată în anul 1946 în prezenţa Regelui Mihai și a primului-ministru Petru Groza !?!
  În muzeul de la subsol se află, între cele trei mii de cărţi bisericeşti, Cazania lui Varlaam (1643) şi Noul Testament de la Bălgrad (1648).

    Are 5.000 de locuri, iar Biserica Patriarhiei Române cca 300 de locuri ! Sunt nemernici, proveniţi din moluscă, care comentează în fel şi chip intenţia seculară de a avea şi poporul român o catedrală a neamului, pe măsura istoriei milenare, dacă nu a prezentului !
Străzile din jur amintesc de evenimentele din Decembrie 89. Nici astăzi nu se ştie cine a dus cei peste 40 de morţi (Operaţiunea Trandafirul) la crematoriul din Bucureşti. S-a tot vorbit de diverse scenarii ale Revoluţiei.
Acum, lucrurile sunt clare. Perestroika, glasnosti !… Igen !
Cu noi sau fără noi, revoluţionarii, căderea comunismului din Europa de Est tot s-ar fi petrecut. O ştiau, deja, unii „disidenţi” de după 1985 ! Dar, atunci, mulţi au fost victime ale grupurilor româneşti de interese dornice să acceadă la putere. Şi nu numai la Timişoara. Omagiu !

Obsedant, se manifestă în denumirile instituţiilor bănăţene, cuvântul vest. După cum au mers lucrurile, în ultimele decenii, pare de înţeles.


Sună telefonul. Urmează o seară cu prietenii. Ne întâlnim, normal, într-o bibliotecă din campus, unde citim volume de Heineken, Peroni sau de autori locali Timişoreana, Ursus ... Fiecare, după ce limbă a mai învăţat ! Pe ecrane, rula un remake între foste glorii ale fotbalului românesc. De astă dată, doar multe artificii ! Prin tribunele încinse de oamenii cavernelor contemporani. A doua zi am aflat rezultatul.
Previzibil !...

Al dumneavoastră,












Sergiu Gãbureac
Tel.  0731 936.615 - 0752 975.130  
Bucuresti - 39
 Ai nevoie de o informatie ?
Micã, micã ? O rezolvãm împreunã.











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu