OBICEIURI STRĂMOȘEȘTI. PAIANTIȚELE de la CHIȚOC

PAIANTIȚELE de la CHIȚOC

Mi-aduc aminte cum se desfășurau obiceiurile de iarnă în copilăria mea la Chițoc – satul dintre dealurile molcome ale Moldovei. 

Prin anii ‘50 ai ultimului secol al mileniului trecut. Parcă a fost ieri ! Un sat ce tocmai a împlinit 400 de ani de atestare documentare. Câți or fi în realitate doar Dumnezeu știe ! Vezi: https://issuu.com/sergiugabureac/docs/17.10_gsm_mono_chitoc_a5
Repetițiile începeau imediat după Sf. Nicolae. Spectacolul propriu-zis, cunoscut și sub numele de Vălăret este un vechi obicei pentru satele Moldovei, compus din scenete religioase și laice (istorice, umoristice, sportive): Nașterea lui Iisus Hristos, cearta dintre Anul Vechi și Anul Nou, nunta, lupta dintre turci și armata română, jocul caprei, al ursului, trântele mascaților ș.a.

Toți copiii, flăcăii și fetele satului se pregăteau intens pentru zilele de sărbătoare ce începeau în ajunul Crăciunului și se terminau după Sf. Ioan Botezătorul. Chiar dacă erau sau nu cooptați în echipa specială a Paiantițelor. Acolo selecția era dură. Vârstă, popularitate, rezistență fizică, memorie ...  

Părinții și bunicii tăiau porcul de Ignat și pregăteau cele necesare lungului șir de sărbători. În Ajun, se dădea cep la butoiul cu vinul din acel an.

Primul moment de vârf, mai ales pentru copiii satului era colindatul din seara de ajun. Urma slujba la Biserică din prima zi a Crăciunului și a Nașterii Domnului Iisus Hristos. După slujbă, tata, pr. Dimitrie, invita în jurul mesei bogate, după postul cel lung și greu de ținut, pregătită de mama Aurelia, pe consilierii parohiali. Bătrâni octogenari coborâți din filmele cu dacii: moș Ghiță Dominte, Dumitrache Matei, Ștefan Mocanu, Simion Toma, mai tânărul epitrop Aurel Nițoi, dascălii cu decanul de vârstă, moș Nică, și juniorul Mitică Dominte. 
Pe cei mai în vârstă îi consideram bunicii mei. Mă alintau și multe am învățat și de la ei. Câte povești și întâmplări din viața lor zbuciumată nu am mai ascultat ! Da, cine să le mai țină minte !?!... 
După amiază, întreaga suflare a satului ieșea la hora din centrul satului. 
Lăutarii, tocmiți din timp, aduși de la Valea Mare sau Cozmești pentru cele trei zile ale Crăciunului și pentru Anul Nou, așezați în jurul unui foc mare, cântau din ce în ce mai mai cu foc, alimentați cu jin de diverși gospodari. 
Ehei, ce vinuri erau pe atunci, nu gin-urile de acum !...

După Sf. Ștefan urma un moment de liniște, tot satul așteptând Paiantițele din ajunul Anului Nou. Alaiul începea să meargă, de pe la prânz, din casă în casă, începând cu cea a preotului, care le dădea binecuvântarea și-i omenea cu prăjituri, cu câte un pahar cu vin și bani pentru organizarea zilelor de sărbătoare ce urmau.

Paiantițele erau conduse de un cămăraș / comoraș, care se ocupa cu administrarea produselor primate și a banilor acumulați pentru plata muzicii și a taxelor timpului. Nu lipseau Anul Nou, Anul Vechi, mireasa (un flăcău deghizat) și mirele, ofițerul român (Atenție ! era cel din Războiul de Independență), arnăuții turci cu coifurile pline de oglinzi, vânătorul, harapul, negustorul în jurul cărora roiau mascați de tot soiul (capră, urs, draci, moșnegi și babe și câte le mai trecea prin cap acelor flăcăi).

La festivalul obiceiurilor de iarnă de la Vaslui - 2017

După noaptea obositoare de umblat cu uratul din casă în casă, copiii, cu buhaiul, clopoței și bice, ocolind de frică traseul alaiului Paianțițelor, ieșeam a doua zi pe la prânz pe median. 

Anul Vechi, purtat pe o năsălie improvizată, era aruncat în râpă în sunetul tălăngilor purtate la brâu de mascați și a sunetelor scoase de cei care suflau în coarne de bou, moștenite de la bunici și pocnet de bice confecționate toamna la păzitul viilor. Era o veselie și gălăgie de nedescris. 

În jur, mascații speriau copii și fetele, așteptând nerăbdători să-și dovedească priceperea și puterea la trântă. Se organizau în perechi, după prietenii, și încercau să-și scoată adversarii din lupta colectivă care se încingea tot mai mult. Noi, copiii, ne băgam în față și mai luam din când în când câte o scatoalcă. Tații priveau cu interes să vadă cum se descurcă feciorii lor. „Tensiunile” erau aplanate imediat de cei mai în vârstă, când acestea depășeau limitele.

Întreg satul participa la horele care se organizau la diverse sărbători, dar acestea și cele de la Sf. Paști erau marele prilej de prezentare a hainelor noi. Iar femeile Chițocului erau în pas cu moda, Vasluiul fiind foarte aproape.

Horele se făceau pe categorii de vârstă, noi copiii mai pe la margine. Pe măsură ce creșteam intram în hora tinerilor, apoi a însurățeilor sau a adulților. La lăsatul întunericului, nimeni nu se îndura să plece, mai ales când era lună plină care lumina ca-n basme satul. Încet-încet, lumea pleca să petreacă pe la casele lor urmând ca a doua zi după amiază să se strângă din nou la hora satului. Abia a treia zi, se încheia sărbătorirea noul an și începeau pregătirile pentru Botezul Domnului și Sf. Ion, ultimele mari sărbători ale iernii. Pe la sfârșitul lui ianuarie, de Sf. Vasile, Grigore și Ioan, cei cu numele de Vasile mai erau odată urați.

Noi, cei mici, reîncepeam școala primară cu domnul învățător Marcu sau dl Teodoru, care se străduiau să ne pregătească cât mai bine pentru anii ce aveau să vină. Așa au început să apară primele generații de copii, care au depășit granițele satului, urmând diverse școli, mulți răspândiți, azi, prin țară și chiar prin lume.

Mă bucur că aceste obiceiuri au reînviat la Chițoc, datorită bravului consilier local, Aurel Mocanu, mare animator al horelor din tinerețea sa și-a mea. Ajutat îndeaproape de inimoasa Vica Buta (Lazăr) și susținuți de Primăria Comunei Lipovăț. Mulțumiri !

În multe sate obiceiurile se păstrează sau renasc, sub diverse forme, datorită acestor fermenți (preoți, cadre didactice, primari, consilieri locali, bătrâni ai satului), care se implică pentru păstrarea tradițiilor strămoșești.

P.S. Imagini primite de la dl primar Maricel Rusu. Mulțumiri !

La Mulți Ani, dragilor mei chițoceni și tuturor românilor !

Un nou an cât mai bun !

Sergiu Găbureac 

VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,

http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3,

gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615

București

Jenant, domnule ministru al Comunicațiilor !

N.B. Cum am distribuit această știre am și fost restricționat pe facebook. 
În ultimul timp, am tot fost blocat. Câte o săptămână, câte două !

Chiar în halul ăsta a ajuns cenzura antidemocrației din România ?

La mai bine de 8 ore, pentru prima oară de când tot sunt blocat, sunt anunțat de tov. FB că am fost deblocat ! Cine să fi dat ordinul ? Că m-am adresat președintelui Iohannis, premierului Tudose, ministrului Comunicațiilor, Parlamentului ... însă doar un anonim mi-a cerut să fac dovada blocării !

Acum, nici pe acela nu-l mai găsesc ! 

Jenant, domnule ministru al Comunicațiilor !

Ce înseamnă fariseismul la conducătorii români actuali !

După lacrimile de crocodil din Parlament, col. Cristina, rândunica șefă de la firma căpușă Romfilatelia, scoate un timbru în amintirea regelui Mihai I al României. Foarte bine, vor zice cei mai mulți, dar în ce constă parșivenia, vă veți întreba !?!

În loc ca nominalul mărcii poștale să fie la tariful cel mai utilizat în România pentru scrisorile simple, 1,30 L, a fost scos la un tarif cu o utilizare extrem de redusă la C.N. Poșta Română S.A. La care se adaugă veșnicele cearșafuri (blocuri, blocurele, plicușoare etc.) speculative.
Niciun oficiu poștal nu acceptă un astfel de timbru, deoarece la astfel de tarife folosesc etichete barcodate.
Precis Poșta Moldovei va da din nou lecții Poștei Române în această privință.

Mi-aduc aminte că pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej, Poșta Română a scos un timbru de 55 de bani în cinci milioane de exemplare, care a circulat intens până la epuizare, și o coliță.

Dra Cristinuca, titulatura completă este Regele Mihai I al României ! Altă gafă sau intenționat ? Asta înseamnă respect, nu textul lacrimogen din prezentarea emisiunii.

Dar, ce să știe tot românul că a avut un rege ? Alungat de comuniști din propria lui țară !

Nu în 1947, atunci a fost ordinul sovieticilor, ci acum după Contrarevoluția Română a echipei Iliescu&Roman.

Să vedem sâmbătă, scoate PSD un milion de susținători în stradă sau Majestatea Sa, Regele Mihai I al României ?

Toate bune ?

Cele mai folosite tarife poștale de C.N. Poșta Română S.A.:

Corespondenţă internă standard 1,30 lei

Corespondenţă internă cu ramburs 4,30 lei

Corespondenţă internă cu confirmare de primire 6,30 lei

Corespondenţă internațională prioritar/neprioritar 

Corespondenţă internaţională standard 3,50 lei

Corespondenţă internaţională cu ramburs 19,20 lei

Corespondenţă internaţională cu conf. de primire 27,20 lei

Sergiu Găbureac 

VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,

http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3,

gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615

București

O ALTĂ ȘANSĂ RATATĂ

O ȘANSĂ ISTORICĂ RATATĂ

A plecat spre cele veșnice Regele Mihai I al României. Unul din puținii români care au făcut istorie planetară. A făcut acest lucru la o vârstă la care alții se joacă cu visele tinereții. Pentru România, Regele Mihai a luat o decizie capitală. A trebuit să sacrifice un militar de carieră, care prin cuvântul dat era nevoit să stea lângă aliatul său până în ultima clipă. Onoarea de militar îl obliga la acest lucru. Câți militari, nu doar români, nu și-ar fi trădat aliatul în acele clipe, declarând că o fac pentru țară și ale bla-bla-uri, când totul se prăbușea ? Antonescu nu a făcut-o, deși ar fi fost, cu siguranță, iertat pentru trădarea lui Hitler. Pentru asta merită toată aprecierea celor care știu ce înseamnă onoarea și cuvântul dat.

Sigur, multe din deciziile generalului-dictator, bune sau controversate, pot fi dezbătute la nesfârșit. Nu aici e locul unei analize. Au făcut-o alții cu documentele pe masă. Mai îndrăznesc să am convingerea că Ion Antonescu era conștient că nu exista o altă soluție pentru salvarea României decât sacrificarea sa. De aceea, s-a și dus la întâlnirea fatală de la Palat.

A făcut-o pentru țară !

Gestul regelui de a-l aresta (atenție, nu el l-a predat rușilor) a fost bine cântărit iar efectul său a fost benefic nu doar pentru România, care ar fi fost efectiv rasă în lunile următoare, ci și pentru întreaga planetă. Nu exagerez cu nimic. Regele Mihai I al României a schimbat efectiv cursul războiului la nivel planetar. Prin scurtarea măcelului mondial, milioane de vieți au fost salvate prin decizia surprinzătoare a regelui Romîniei.

Ceea ce s-a întâmplat, după ce am devenit colonie sovietică (29 august 1944), mai ales după falsificarea alegerilor din 1946, nu mai ține în niciun fel de voința regelui Mihai. El a fost total izolat de clica comunistă adusă pe tancurile răsăritene. La care a aderat grupul intern de câteva zeci de comuniști. Ilegali.

Abdicarea, prezentată, în mod fals, ca un act unilateral al regelui Mihai, a dus la declanșarea fără limite a propagandei moscovite. Cei o mie de studenți anticomuniști închiși, care-ar fi urmat să fie împușcați dacă nu abdica, au fost trimiși, ulterior, în lagăre și închisori. De așa zișii salvatori ai României !

Ciolănarii timpului, asemeni celor postdecembriști, au îngroșat imediat rândurile nomenclaturii comunistoide. A început, după model sovietic, masacrarea inteligenței românești, sute de mii de români înfundând pușcăriile și lagărele politice, zeci de mii pierind în condiții de neimaginat. Totul fiind ascuns „maselor populare” sub fardul gros al propagandei dirijată de Ana Pauker, cureaua de transmisie a Moscovei pentru România.

Abia după retragerea armatei sovietice în 1958, în urma unei strategii de poveste, comuniștii autohtoni pot gândi un program pentru țară. Program pus în aplicare în perioada 1960-1974 de primul ministru Ion-Gheorghe Maurer, sursele financiare venind din Occident și nu de la sovietici.

Urmează planul catastrofal al lui Ceaușescu (1975-1990), crizele economică și politică, „epoca de aur” prăbușindu-se odată cu expirarea pactului de la Yalta. Înlocuit cu cel de la Malta.

În 1989, am pierdut primul tren spre civilizația europeană, fiind ultima țară din lagăr care a încercat să se trezească. Nici nu a reușit bine, deoarece gruparea Iliescu a confiscat Revoluția română printr-o lovitură de stat abil mascată în apărarea „valorilor comuniste”.

Procesul Revoluției și Contrarevoluției se află în curs de desfășurare. Cine știe dacă voi mai apuca sentința ! Adevărul, însă, îl știu în mare parte.

În timpul ăsta, regele Mihai, exilat în Elveția, unde a dus o viață modestă (sic!) a susținut imaginea României peste tot unde a avut prilejul să ajungă prin lume. Mesajele sale de Anul Nou erau ascultate în toate casele celor care trăiseră și fuseseră educați în perioada regalistă. Tot mai puțini trăiau cu speranța că-l vor mai vedea vreodată pe rege.

Interesant e faptul că regimurile din perioada republicilor I și a II-a nu au dus o campanie susținută împotriva regelui Mihai. Campania furibundă s-a declanșat abia după instalarea la putere a regimului trădătorului Iliescu !

Curentul monarhic adie vizibil odată cu interzicerea venirii regelui Mihai în propria țară. Un million de oameni îl aclamă, când, în sfârșit, a primit „avizul” liderului FSN. Văzând în asta un real pericol, propaganda fesenistă lansează valuri de minciuni sfruntate privind activitatea, abdicarea și alungarea regelui din țară. Pe fondul decăderii morale și educaționale, tot mai accentuate, a poporului român, „masele feseniste” înghit pe nemestecate toate aberațiile lansate despre Casa Regală a României. Pe acest fond, câteva milioane de români, cei mai mulți profesioniști, părăsesc țara. Acum, vin tot mai rar acasă ! De ce ? Știm cu toții răspunsul.

După 1995, guvernanții încep să-și dea seama de influența regelui în țările europene și se folosesc din plin de serviciile sale în demersurile de aderare la NATO și Uniunea Europeană.

Iar Regele și-a servit, ca întodeauna, Patria !

Se vor spune multe în aceste zile. Analfabeții României vor exploda în mediile virtuale. Greu se va recunoaște imensa oportunitate pe care am ratat-o prin propunerea, ce a fost taxată drept nebunească la acea vreme, a seniorului liberal Radu Câmpeanu, ca regele să candideze la funcția de președinte !... La câte inovații s-au experimentat în România postdecembristă cu a treia cale, nu ar mai fi mirat pe nimeni !

Cu siguranță, cu regele Mihai președinte, România ar fi evoluat cu totul și cu totul altfel ! Cu siguranță, Basarabia ar fi fost acasă !

Așa nu ne rămâne decât să cântăm încă mulți ani Deșteaptă-te române !

Pios omagiu, maiestate !

P.S. Nu-i înțeleg pe republicanii feseniști de ce sunt atât de isterizați ? Brusc își manifestă compasiunea și îngrijorarea pe toate canalele. Ce contează pentru ei cine va fi succesorul regelui ? Nu-i mai bine să-și vadă de „valorile” lor republicane, care au băgat Republica a III-a din în criză, și să-i lase pe monarhiști cu ale lor ?

Sergiu Găbureac 

VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,

http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3,

gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615

București

ZIUA NAȚIONALĂ

ZIUA NAȚIONALĂ !

De 27 de ani, când se apropie ziua de 1 Decembrie mi se strange inima. Fără îndoială, 1 Decembrie 1918 este o dată importantă pentru toți românii.

Așa cum este, și ar trebui sărbătorite la același nivel, zilele de 27 martie și 15 noiembrie, când provinciile Basarabia, respectiv Bucovina au cerut reunirea cu patria mamă.

Am sărbătorit această zi - 1 decembrie - în toți acești ani cu mai mult sau mai puțin fast, dar, mai de fiecare data, cu tensiuni generate fie de extremiștii noștri, fie de cei care o consideră o zi de doliu.

De ce se încrâncenează ai noștri nu am să înțeleg niciodată !

Strămoșii noștrii, dacii și romanii, au fost pe aceste plaiuri cu cel puțin o mie de ani înaintea migratorilor de tot felul (gohungeaslav bulung pecumtătu). 

Nu e loc din cele zece provincii românești, unde să sapi și să nu dai peste asemenea dovezi. Chiar nu înțeleg de ce arheologii noștri nu fac acest lucru, așa cum fac vecinii noștri Bulgari, care prin descoperirile făcute în ultimii ani au uimit lumea. La noi, noroc că se mai duce câte un sătean după câte o roabă de pământ pentru grădină și vine cu ditamai tezaurul după el ! Sau arheologii-pirați care, practic, devalizează țara de vestigii dacice ! Vezi răsunătorul caz al brățărilor dacice. În toți acești ani, nu am auzit vreo oficialitate românească să revendice tezaurele, găsite în pământul străbun, expuse prin muzee străine fără nicio jenă de către cei care și le-au însușit în urmă cu zeci și zeci de ani.

Nu înțeleg, de asemenea, nici supărarea extremiștilor unguri / maghiari și a celor 535 de secui care cred că un teritoriu ocupat prin invazie sau simpla mutare a trbului poate fi a lor pe principiul „cel mai tare din parcare”. Cum e să fii stăpân pe teritoriul altora, după modelul imperiilor otoman, țarist sau austriac. S-au  dus acele vremuri, când ne tot ciopârțeau după bunul lor plac când unul, când altul, când toate trei la un loc.

Orice altă discuție pe acest subiect, pe la colțuri sau prin piețe, este inutilă. Nu-și are niciun rost. Noi am fost și suntem aici pe veci stâpâni ! Punctum.

Am înțeles de ce tovarășul Iliescu&echipa lui de contrarevoluționari a ales ziua de 1 Decembrie ca zi națională, deși au fost voci raționale și la acea vreme, însă cei care făceau legea prin piețele României erau minierii susținuți aprig de țațele feseniste. Așa s-a încheiat Revoluția Română. Prin confiscare și impunerea „voinței populare”. Exact ca la alegerile din noiembrie 1946, când tot într-o noapte s-au inversat voturile. Nu știați ?!? „Noaptea, ca hoții” nu-i din ianuarie anul trecut ! A fost practică comunistă, la români, de peste 70 de ani !

Adevarată zi națională a unui popor este data obținerii independenței. Ceea  ce noi, românii, am făcut-o cu un important tribut de sânge în Războiul de Independență. Pe 9 mai 1877 s-a declarat în Parlament independența României, pe 10 mai s-a dat Legea, semnată de regele Carol I. 

10 MAI este adevărata zi națională a Republicii România (III) !

Ce-ar fi ca SUA să-și fixeze ziua națională la data unificării statului al 37-lea din uniune ? N-ar fi de râsul curcilor ? Nu zic curcanilor, că tot au fost grațiați recent doi la Casa Albă și s-ar simți ofensați ! Toți trei.

Stabilirea zilei de 1 decembrie, ca zi națională, nu a făcut decât să creeze o serie întreagă de discriminări și tensiuni fără rost.

În primul rând, nu pe 1 decembrie 1918 s-au dat Legile de unificare a teritoriilor românești revenite la patria mamă.

Procesul de integrare constituțională a provinciilor și teritoriilor reunite a început prin promulgarea decretelor regale: la 27 noiembrie 1918 a fost promulgat Decretul pentru Basarabia, la 18 decembrie 1918 Decretul pentru Bucovina, iar la 24 decembrie Decretul pentru Trasilvania, Banat, Crișana și Maramureș. La 29 decembrie 1919 Parlamentul a votat legile prin care se ratifica unirea acestor teritorii cu România.

Ca să fim corecți, Legile au devenit operaționale abia după încheierea Conferinței de Pace de la Paris la 21 iunie 1920.

Iliescu și ai lui au considerat, însă, că întoarcerea la adevarata zi națională a României, 10 Mai, ar încuraja firava mișcare regalistă. Se știe în ce condiții a abdicat Mihai și câte i s-au pus în spate bietului rege de tot felul de nătărăi îndoctrinați de extremiștii noștri.

Apropo, știți că nu există vreun act legal de constituire a Republicii Populare Române, ai noștri comuniști uitând, de bucurie, să-l mai treacă oficial prin noua Mare Adunare Națională ? Suntem singura țară, dintre țările devenite colonii ale Uniunii Sovietice, care nu are un astfel de act oficial ! Așa cum nu există vreun act oficial de ocupare a ținutului Herța sau a insulei Șerpilor !

Nu am auzit vreodată ca Parlamentul României să lupte pentru denunțarea pactului Ribenntrop-Molotov și a efectelor sale, care produce de decenii multă tristețe și amărăciune românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Prin fixarea ca zi națională a datei 1 decembrie s-au creat mari discriminări față de celelalte provincii care au revenit la țara mamă: Basarabia, Bucovina, Banat, Crișana, Maramureș.

În plus, Iliescu a dat apă la moară extremiștilor de tot soiul, care nu pierd prilejul să transforme această zi în circ politic. Cui prodest ?

Nici acum, Parlamentul României nu este în stare să recunoască o stare de fapt și să facă pasul corect către adevărata Zi națională a României – 10 MAI – cea mai importantă dată din istoria României moderne, zi de primăvară, când natura învie și crează o atmosferă de autentică sărbătoare a tuturor românilor, indiferent de etnie.

Sigur, lupta pentru reîntregirea neamului românesc rămâne o sărbătoare esențială, la care și bunicii mei moldoveni au contribuit din plin, ca mulți alți români, dar fără independență eram nimic !

Omagiu luptătorilor pentru România Mare !

Trăiască nația !

Sergiu Găbureac 

VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,

http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3,

gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615

București