Cinci într-unul ! (III)
(file de jurnal paranormal)
4. ROMA ! ROMA ! (1)
Trenul ne duce glonţ şi ne lasă pe peronul Gării Termini. În 15 minute păşim pe Via Ottaviano ce duce direct la Sf. Scaun. O coadă uriaşă unduia în Piaţa Sf. Petru, sub soarele arzător al dimineţii, plin de vigoare. Noroc că făcusem exerciţiul, la o coadă mult mai mică, într-un sfârşit de toamnă târzie. Atunci am admirat Roma de pe acoperişul marii catedrale.
Vaticanul nu se comentează ! Se vizitează. Ceea ce am şi făcut.
Basilica, cele 13 muzee şi colecţii, pinacoteca, Capela Sixtina cu celebrul tavan pictat de Michelanagelo şi echipa sau stanzele lui Rafael, fără echipă, până la subsolul plin de mistere.
Nu poţi sări peste Biblioteca Vaticanului, secţiunea pentru toţi. Întrucât puţini au trecut de uşile ce interzic accesul la colecţiile speciale cu secrete doar bănuite. Parcă Nicolae Iorga a stârnit senzaţie cu acel copy-paste mental al unui document ce-l interesa în mod deosebit. Acasă !
După ce ne-am salutat discret cu garda elveţiană, am făcut paşi spre Poste Vaticano, pentru a lua ceea ce primisem sarcină de acasă. Conform listei.
Am luat-o perpendicular, într-o direcţie ulterioară. Planul făcut din timp ne provoacă la un tur de forţă, în mare parte per pedes apostolorum, pe un circuit de cca douăzeci de kilometri. Ţinta ? Centrul istoric.
La Bucureşti e simplu, aici puţin mai complicat !
Musai să vedem Tibrul, care ne scăpase din motive paranormale data trecută. La Castelul Sant’ Angelo am dat peste o mumie egipteană păzită, straşnic, de un pistolar texan, obişnuiţi, de la casele lor de baştină, cu temperaturile romane de iulie.
Mausoleul circular din tuf bazaltic, hărăzit iniţial împăratului Hadrian&Co, trece, la puţin timp, sub jurisdicţie papală. Aici îşi găsesc odihna (!) pe lângă cel pomenit cu soţia, Sabina, împăraţii Antoninus Pius cu a sa Faustina, Lucius Verus, Marc Aureliu, Commodus, Septimius Severus, Marcus Aurelius Antonius Bassianus numit Caracalla.
Tresar la ultimul !
Multe nume cunoscute din manualul de istorie de clasa a V-a.
Doar ne tragem din romani !? Mai nou, după unii istorici mioritici, romanii se trag din noi ! Măi, să fie !?!
Vestitul Passetto di Borgo, un coridor îngust ce face legătura cu Vaticanul este, acum, desecretizat. Servea drept cale de fugă din faţa inamicului. Construit pe la 1277 de Papa Nicolae al III-lea. Nu mai puţin de trei papi l-au folosit, cu succes, de-a lungul timpului. Nu se putea ca Dan Brown să nu-l menţioneze în romanul Îngeri şi Demoni, scriere fiction care a strânit reacţii aprinse, inclusiv pontificale, ca şi Codul Da Vinci. O luăm pe traseul brownian şi trecem în pas de deux elegantul pod, decorat cu statuile sfinţilor fondatori Petru şi Pavel, precum şi a altor zece îngeri civilizatori, spre a o lua la spre Piaţa Navona.
În jurul celor trei superbe fântâni, Fontana di Nettuno, Fontana del Moro ale lui Giacomo della Porta şi Fontana dei Quattro Fiumi realizată de Bernini, sunt şevaletele a zeci de artişi şi comercianţi care îşi expun creaţiile-oferte.
Biserica Sant’Agnese in Agone, concepută de Boromini, rivalul lui Bernini, domină piaţa. Impresionează stilul baroc al faţadei. Admir alt obelisc egiptean, osul de legătură dintre civilizaţii, plantat în toate capitalele imperiale ale lumii. Inclusiv Washington
Ne răcorim cu apa din fântâna celor patru râuri şi de aici până la Pantheon doar o azvârlitură de băţ. Totul e să nu greşeşti direcţia.
Întrăm în Piazza della Rotonda prin lateral-dreapta. Încet apar masivele coloane de câte 60 de tone, aduse tot din Egipt, ce susţin faţada construcţiei celui mai înalt dom în lume. Până la construirea Catedralei din Florenţa (1436). Lumina îşi face loc prin oculus, practicat în tavanul foarte greu ce se sprijină pe ziduri groase de şase metri. Aflăm că aici e îngropat Raphael împreună cu câţiva regi fără un CV concurent.
De reţinut ! La Pantheon e free !
În apropiere, Capitoliul, cu celebrele lui gâşte. Aflat pe colina omonimă, una din cele şapte (Quirinal, Viminal, Esquilin, Palatin, Aventin şi Celian), ce dau senzaţia de mare încremenită.
Nemaifiind cine să-l salveze, luăm azimut spre impozantul Altare della Patria, monument dedicat întâiului rege al Italiei Mari, Vittorio Emanuele.
Pe parcurs, mai vedem câteva dintre obiectivele menţionate pe planul oraşului. Tot planul ne sperie, crezând că drumul, până acolo, va fi foarte lung. Sub presiunea lui, luăm, la un moment dat, un autobuz ca la prima staţie să … coborâm.
Pe parcurs, mai vedem câteva dintre obiectivele menţionate pe planul oraşului. Tot planul ne sperie, crezând că drumul, până acolo, va fi foarte lung. Sub presiunea lui, luăm, la un moment dat, un autobuz ca la prima staţie să … coborâm.
Totul impresionează: de la coloanele cu capiteluri corintice, Victor Emmanuel însuşi, scări, fântâni, mormântul Ostaşului necunoscut, călare, până la cele două cvadrige, cu zeiţa Victoria la hăţuri, cocoţate pe extreme. S-a folosit, din plin, marmură albă de la Botticino (Brescia). Ai ce vizita şi admira pe o suprafaţă de 135 m lungime şi 70 m lăţime. Pe acoperiş ajungi cu liftul. Înălţimea în punctele maxime, aripile zeiţei nominalizate, fix 81 de metri. De pe acoperiş, deoarece nu te lasă pe aripi, cum au încercat unii, cuprinzi toată Roma aflată la picioarele măriei tale. Turistul.
Columna lui Traian, cuceritorul unor părţi mici din Dacia
Toate la timpul lor !
Pentru oarece păcate, puse în sarcina iberianului Traian de papalitate, statuia sa din vârful monumentului este înlocuită cu cea a Sf. Petru.
Trecem în revistă Via Imperiali cu tot ce ne mai poate oferi prezentul despre capitala primei Uniuni Europene. Nu-mi port reţineu constatarea că atât prima, cât şi actuala, ne-au dat mari bătăi de cap. Nouă, trăitorilor de la poale de Carpaţi ! Toţi vor să ne civilizeze ! E ceva în neregulă, la mijloc ! Toate astea mă fac să înclin spre teoriile abracadrabante ale acelor istorici.
Romanii replică, gătiţi de zile mari şi care te întâmpină la tot pasul, sunt daci de-ai noştri veritabili: Ion, Gigi, Bogdan, Cristi, Vasile … care ne-au salutat pe tot traseul. De la Columnă până la Circus Maximus.
Numai Cesar lipsea. Stegarul curajos din Piaţa Universităţii.
Erau şi câţiva cerşetori. Puţini ! Mult mai puţini ca acum câţiva ani ! Nu toţi erau din Carpaţi !
Unul, sigur de-al nostru, anunţa prin mobil că nu mai poate sta la serviciu, până la ora H, având în vedere canicula. Se pare că centrala nu era de acord !
De aici, o discuţie interminabilă, cu multe bip-uri şi pierderi, în euro, pe măsură ! Nu avem timp de interceptat convorbiri.
Continuăm cu aici a fost…, dincolo era … Ooo... ! Vai... !
Continuăm cu aici a fost…, dincolo era … Ooo... ! Vai... !
Poze la picioarele distinşilor conducători ai timpurilor antice.
Flanăm pe dreapta, apoi pe stânga, cu reluarea drumului spre Colloseum.
Măreţia ruinelor îţi creează o stare de respect şi gânduri amestecate despre civilizaţia acelor vremuri, sfârşită prin decăderea morală generalizată.
Nimic nou sub soare !
Hai, Colloseum ne aşteaptă !
