Hai-hui
prin Țara Mioriței
Mă trezesc, aproape ca de fiecare dată când plec la drum lung, cu cinci minute înainte de a suna ceasul. Echiparea, cele 16 luni de armată își spun cuvântul și acum, și în 15 minute îmi iau rămas bun de la ardeleanca mea.
Cobor de deasupra Bucureștiului. Jos, constat lipsa gentuței care servește cauza de peste 25 de ani. Nu aveam cum să o las acasă !
Ajung în stație și drept recompensă apare imediat 335, apoi metroul. La Gara de Nord primul paranormal al zilei. Nu o iau pe traseul obișnuit de ieșire, ci și pe un culoar zicându-mi că voi ieși la Muzeul CFR, locul obișnuit al întâlnirii cu ceilalți. Aiurea ! Am ieșit undeva în fața gării, în stânga. Zic ceva mărunt în gând și întorc trollerul spre direcția programată. Ajung, nimeni ! Stau două minute și dau telefon. „- Unde sunteți ?” Capo di tutti capi: „– Cum unde, în fața gării, în stânga !” Era suficient, la traversare, să privesc în stânga și vedeam microbuzul lui Eugen. Concluzia, îngerașul a avut grijă să mă îndrume, dar cine să înțeleagă !?! Nimic nu este întâmplător ! Cât de bine explică Paolo Coelho asemenea mici sau mari „întâmplări” din viața pâmântenilor.
Reîntâlnirea cu grupul dur al Clubului Numismatic Mihai Eminescu de la Cercului Național Militar București este de fiecare dată prilej de bucurie.
Reîntâlnirea cu grupul dur al Clubului Numismatic Mihai Eminescu de la Cercului Național Militar București este de fiecare dată prilej de bucurie.
Mai stăm cinci minute și o luăm cu viteza melcului pentru a ieși din București spre Valea Prahovei. La Ploiești, pe vechea bretea, oprim pentru micul dejun, augmentat cu trei cutii de jumări, saleuri și palinca de rigoare.
Plini de curaj străbatem cu voie bună celebra arteră, nici azi trecută la autostradă de talie europeană, vedetă tv în zilele de weekend mioritic.
Tg. Secuiesc, un orășel cu circa 16.000 de locuitori, al doilea centru urban al județului Covasna, după reședința Sfântu Gheorghe (50.000 loc.), apare menționat documentar în 1407. În 1427, regele Sighismund declară localitatea ca loc de târguri sau târguieli (n.m.), pe atunci cu numele Târgul Turiei. În evul mediu aici are loc o dezvoltare masivă a breslelor, de aceea este numit și orașul breslelor, cizmarilor și al curțiilor.
După secuiul Orbán Balázs, scriitor, etnograf, istoric și om politic, urbea este cunoscută ca Parisul ținutului Trei Scaune. Apropo, de grupul din satul meu natal Chițocul mai frumos decât Parisul ! Suntem francofoni, ce naiba !
Centrul orașului este încremenit la nivelul anilor interbelici, existând promisiuni, la fiecare campanie electorală, că totul se va schimba radical. Nu știu cum se spune radical în ungurește. Fiind prea de dimineață, unii dintre noi nu am fost convinși în totalitate de angajamentele aleșilor locali.
Tg. Secuiesc a fost un oraș de soldaţi, cele șapte triburi de secui avâd misiunea istorică de a apăra granița de est a noului teritoriu cucerit de maghiari, Transilvania, în 1150. Să nu uităm că peste 5.000 de secui, mercenari de elită ai timpului, au luptat și în celebra bătălie de la Podul Înalt, condusă tactic de Ștefan cel mare.!
Controversele istoriei sunt astăzi mult atenuate de modul rapid de evoluție a Europei civilizate. De băgat bățul prin gard o fac indivizi din toate etniile. Chestie de educație, capitol la care stăm tot mai prost !
Un ultim obiectiv important este, bineînțeles, Sala Polivalentă, secuii fiind mari iubitori de practicare a sportului.
I-am promis dlui Ernő că vom reveni să le vedem pe îndelete.
Coborâm din elegantul microbuz al moldoveanului Eugen. Pe trotuarul de vizavi, ne aștepta dl Ernő Beke pentru a ne conduce la cunoscuta sa casă muzeu, inaugurată la 29 august 2010.
Talentul de povestitor și întrebările capcană, care fac parte din regia prezentării, încântă asistența. Dl Beke este și autorul volumului Felicitări din Trei scaune, vol. 1. În cele 236 de pagini ne dă informații exhaustive despre zona Covasnei, locurile natale și ale ardelencei mele de la polul frigului !
Centrul orașului este încremenit la nivelul anilor interbelici, existând promisiuni, la fiecare campanie electorală, că totul se va schimba radical. Nu știu cum se spune radical în ungurește. Fiind prea de dimineață, unii dintre noi nu am fost convinși în totalitate de angajamentele aleșilor locali.
Tg. Secuiesc a fost un oraș de soldaţi, cele șapte triburi de secui avâd misiunea istorică de a apăra granița de est a noului teritoriu cucerit de maghiari, Transilvania, în 1150. Să nu uităm că peste 5.000 de secui, mercenari de elită ai timpului, au luptat și în celebra bătălie de la Podul Înalt, condusă tactic de Ștefan cel mare.!
Controversele istoriei sunt astăzi mult atenuate de modul rapid de evoluție a Europei civilizate. De băgat bățul prin gard o fac indivizi din toate etniile. Chestie de educație, capitol la care stăm tot mai prost !Un ultim obiectiv important este, bineînțeles, Sala Polivalentă, secuii fiind mari iubitori de practicare a sportului.
I-am promis dlui Ernő că vom reveni să le vedem pe îndelete.
Coborâm din elegantul microbuz al moldoveanului Eugen. Pe trotuarul de vizavi, ne aștepta dl Ernő Beke pentru a ne conduce la cunoscuta sa casă muzeu, inaugurată la 29 august 2010.
Casa Colecțiilor se află chiar în centru, în Curtea 20. Nu vă puteți închipui ce veți vedea în acele camere de la subsol și de la etaj.
Nu mi-a trecut vreodată să privesc minute în șir o colecție de figurine Kinder cu peste 10.000 de piese. Numai unicate !
La fel, mii de sticle de parfum, de bere, mai nou și de lapte (a zis maestrul Păstorel că el n-a văzut oameni beți lapte !), degetare, biluțe de sticlă, calendare de buzunar, pahare, lacăte, ascuțitoare, pixuri, insigne, sculpturi,centuri de castitate, lingurițe, cupe sportive, diplome și multe, multe altele ... în total aproape 200.000 de piese, deși pliantele vorbesc doar de 50.000.
Să las imaginile, puține e drept, să vorbească !
Talentul de povestitor și întrebările capcană, care fac parte din regia prezentării, încântă asistența. Dl Beke este și autorul volumului Felicitări din Trei scaune, vol. 1. În cele 236 de pagini ne dă informații exhaustive despre zona Covasnei, locurile natale și ale ardelencei mele de la polul frigului !
Cum a început totul. Ne spune, calm, autorul: „Eram bolnav și mama a adus o vedere cu o cloșcă cu pui și mi-a povestit despre ea. Atât de tare mi-a plăcut că atunci când m-am însănătoșit am început să merg la vecini să întreb dacă au asemenea vederi. Nu au avut. În schimb, au avut altele. Așa că astăzi am peste 60 de mii de astfel de vederi din toată lumea”.
Absolut normal, dacă oamenii au avut și alte lucruri
nu era păcat să nu le adauge colecției ?
Întrebare cheie. Știți care e păhărelul care nu are ce căuta în această vitrină ?
Fiindcă tot am vorbit de păhărele de pălincă, am folosit câteva pentru momentul darurilor, cu schimburi și achiziții de noi piese, însoțite de dezbateri și discuții privind vechimea, starea fizică, raritatea ...
Doar una din întrebările capcanaă ale domnului Ernő Beke.
După câteva ore, ne desprindem cu greu de mirajul sălilor vizitate, pentru a continua drumul spre Alba.
După câteva ore, ne desprindem cu greu de mirajul sălilor vizitate, pentru a continua drumul spre Alba.
Köszönöm mindent, Beke Ernő úr !
Nu am părăsit orașul înainte de un prânz secuiesc de neuitat !
Da, se poate ajunge la Alba Iulia și prin Tg. Secuiesc !
La drum !
