BLOGUL lui GĂBU': august 2025

Comana - între Pământ și Cer

Pornim spre Monastirea Comana (jud. Giurgiu) aflată în zona Parcului Natural Comana, arie protejată de interes național.

Ca în orice parc natural se află și balta omonimă, cea de aici fiind a treia zonă umedă a ţării după Balta Mică a Brăilei şi Delta Dunării.

Râul Neajlov creează mediu, sporind pitorescul locului, cu brațele sale domoale și vegetația abundentă, cu rațe, gâște ale sătenilor sau cormorani, lișiite, lebede.
În total, parcul adăpostește peste 140 de specii de păsări şi 13 specii de peşti, dintre care ţigănuşul şi cleanul de Comana pot fi găsite doar aici.

Începem vizita în Comana cu o raită prin Satul celor 7 meșteșugari, proiect al Asociației Morii de hârtie (https://moaradehartie.ro/), reconstituire a satului de odinioară. Acum era plin de grupuri de copii dornici să vadă pe viu practicarea meseriile de altădată (fierăritul, olăritul, modelarea ceramicii, țesutul la război, împletitul papurei, tâmplărie, morărit, prelucrarea legumelor, fructelor și a plantelor medicinale și, bineînțeles, atelierul de hârtie manuală)

cu demonstrații interactive și ateliere de lucru.

Instructiv pentru orice vizitator.

Îmi închipui sătucul peste câțiva ani, când vor crește copacii mari.

Ajungem la monastirea fortificată construită, pe ruinele unei monastiri legendare ctitorită de Vlad Țepeș. Nu-i de mirare că suntem întâmpinați chiar de măria sa Vlad Țepeș aflat pe soclu în dreapta intrării, pe care îl vom reîntâlni, apoi, în multe ipostaze pe toată suprafața așezământului religios.

Pe drum, Aurică, ca de fiecare dată în raitele noastre prin Țara Mioriței,

ne dăruise simbolul monastirii realizat în atelierul său.

A devenit, deja, tradiție ! Să fie cât mai multe creații !

Suntem așteptați de părintele Florian și colegul nostru de club,

părintele Galaction, episcopul Alexandriei și Telormanului.

Intrăm în biserica mare. La răcoare. Odinioară, monastirea se afla pe o insulă în mijlocul mlaştinilor, accesul făcându-se pe o poartă aflată în partea de nord, după traversarea unui pod de lemn, uşor de incendiat la vreme de primejdie.

Din acea perioadă, s-au găsit urmele unei biserici de cu fundaţia din cărămidă și partea superioară din bârne. Interiorul era tencuit şi pictat, găsindu-se urme de vopsea roşie şi albastru închis. În jurul bisericuţei erau chiliile.

Săpăturile arheologice întreprinse între 1971-1972 au descoperit parţial unele încăperi. Construcția a rezistat un secol şi jumătate pe insula dintre păduri şi ape.

În 1588 , boierul Radu Şerban din Coiani, satul Mironeşti de azi, începe zidirea noii monastiri pe pământurile moştenite de la mama sa, Maria din Coiani. Alegerea locului a fost determinat de zidurilor vechiului lăcaș, ruină la aceea dată, ziduri destul de puternice, refăcute ca să asigure protecţia noii construcţii.

Noua Monastire Comana arăta ca o adevărată cetate de câmpie. Un patrulater neregulat, măsurând 61,20 x 55,50 m pe laturile mari, cu ziduri şi cinci turnuri de apărare ieşite în afară, cu creneluri individuale de tragere şi chiar lăcaşuri pentru tunuri mici de cetate. Aici Radu Şerban clădeşte în interior o biserică cu hramul Sf. Nicolae. Pe zidul de la intrarea în pronaos, va apărea, conform tradiției, împreună cu soţia sa Elina. Din păcate, pisania nu s-a păstrat, fiind înlocuită la refacerea din 1699-1700 cu o alta a strănepotului său, Şerban Cantacuzino. Între 1653-1658, Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie de Antiohia în călătoria acestuia în Ţara Românească şi Rusia, lasă informații privitoare la lăcaşul din 1657: „În dimineaţa următoare am plecat (din Grădiştea) şi trecând pe nişte drumuri cu hârtoape şi printr-o strâmtoare mare, am ajuns la o monastire închinată Sf. Nicolae, numită Comana, ctitoria răposatului Şerban Voievod, tatăl domnului de acum. Ea este o monastire mare şi trainică, închisă cu ziduri mari de piatră. În cele patru colţuri sunt patru turnuri cu galerii boltite de jur împrejur pentru înfrumuseţarea aspectului şi pentru plimbare. Unul din ele seamănă cu unul din turnurile mănăstirei Sf. Treimi din Moscova. Clopotniţa este deasupra porţii. Ce m-a încântat cel mai mult a fost pajiştea cu iarbă verde care se întinde în întreaga curte a monastirii, cu fântâna sa de apă dulce, limpede şi curată, şi cu chiliile călugărilor aşezate de jur împrejur. Această monastire este aşezată ca într-o insulă, fiind înconjurată de lacuri şi de bălţi, de ape şi de mocirlă de nepătruns. Şi nu este nici un drum care să ducă spre ea, noi înşine trecând prin ele cu corăbiile. Ei spun că, dacă împăratul (adică sultanul) ar veni să poarte război împotriva ei cu întreaga lui armată, n-ar fi în stare să o biruie, lucru ce pare adevărat, căci poziţia este foarte puternică şi bine întărită, între locuri care nu îngheaţă niciodată, chiar în iarna cea mai aspră…”

Biserica Sfântul Nicolae adăposteşte mormintele domnitorilor Radu Şerban şi Nicolae Pătraşcu (fiul lui Mihai Viteazul), precum şi a unor membri ai familiei Cantacuzino. Serban Cantacuzino este cel care a introdus porumbul în țările române pe la jumatatea anilor 1600, ajuns și el domn al Țării Românești.

A fost înmormântat la Comana pe la 1700 și nu la Biserica Cotroceni, cea mai importantă monastirea a sa ! Unii istorici presupun că aici ar fi fost înmormântat însuși domnitorul Vlad Ţepeş şi nu la Monastirea Snagov. Tot aici va fi înmormântat mai târziu Constantin, fiul spătarului Drăghici, după cum reiese din inscripţia pusă pe mormânt la 1699 de Şerban a cărui nume se leagă de Cimitirului Șerban Vodă sau Bellu din București. Prin aceste înmormântări succesive se relevă trecerea Comanei în seama Cantacuzinilor din ramura lui Drăghici biserica devenind necropolă domnească.

În 1699, marele vornic Şerban Cantacuzino dăruieşte Monastirii Comana un chivot de argint „întru pomenirea părinţilor Drăghici şi Păuna şi a soţilor Maria şi Adriana”; informaţii ce denotă că ei sunt înmormântaţi la Comana. În acelaşi an, el începe restaurarea, lucrări care vor dura până în 1703, adaugând noi chilii celor existente, repară şi înalţă zidurile până la aproape 15 metri şi împodobeşte construcţia cu elegantul foişor brâncovenesc de pe latura de nord. Se simte din plin spiritul reînnoirilor aduse în tehnica construcţiilor de epoca lui Constantin Brâncoveanu, ca rezultat al deosebitei dezvoltări culturale de-a lungul a trei domnii anterioare: Matei Basarab (1632 – 1654), Şerban Cantacuzino (1678 – 1688) și Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714). În timpul lui Matei Basarab așezământul a fost unul dintre principalele centre religioase ale ţării. Aici îşi face ucenicia viitorul mitropolit al Ardealului şi partizan al luptei antiotomane, azi Sf. Ierarh şi Mărturisitor Sava Brancovici (1620 - †1683). Monastirea Comana s-a aflat în centrul atenţiei în timpul luptelor antiotomane între 1657 și 1662, precum şi în vremea războiului ruso-austro-turc dintre 1768 și 1774.

Afectată de războaie şi proastă gospodărire, așezământul s-a degradat treptat. În anul 1728, monastirea este închinată Patriarhiei Sfântului Mormânt din Ierusalim, de către Nicolae Mavrocordat și începe să-şi piardă din averi şi moşii. În 1854, monastirea cunoaște ample lucrări de refacere din temelii, de renovare şi restaurare. După secularizarea averilor din 1863, călugării greci părăsesc Comana monastirea devenind biserica parohială a satului.

La 1877, în timpul Războiului de Independenţă, Prefectura judeţului a fost găzduită aici. La sfârşitul secolului, într-o aripă funcţiona Şcoala satului.

Abia în 1908 ansamblul monahal a fost restaurat pe cheltuiala

Comisiei Monumentelor Istorice.

Suntem invitați să vizităm Mausoleul Eroilor construit, pe ruinile fostului Paraclis, în 1932 la indicaţiile istoricului Nicolae Iorga,

aflat în partea dreaptă, cum intri pe poarta monastirii.

Cei 564 de eroi au căzut în Primul Război Mondial

în luptele de pe Neajlov din 1919.

În baza săpăturile arheologice (1970-1971) s-au efectuat lucrări de restaurare a întregului complex. Biserica, grav afectată de cutremurele din 1977 şi 1986 a fost consolidată în întregime între 1988 și 1990.

Din 1992, prin grijă Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist,

Comana redevine monastire de călugări, cu viaţă monahală de obşte.

Între 2011 și 2016, la complexul monahal au fost lucrări de restaurare, cofinanţate de Uniunea Europeană, biserica fiind într-o fază avansată a repictării.

În spate, la câțiva pași de zidurile mănăstirii se află o zonă frumos amenajată pentru meditație și relaxare, pe malul râului Câlniștea, în Delta Neajlovului, spre care se coboară pe Scara Pocăinței.

În depărtare se poate observa podul de fier peste Neajlov al căii ferate București-Giurgiu, prima cale ferată a României moderne.

Vizităm și minimuzeul cu toate întrunul !

- Ai luat toate documentele de prezentat ? - Da, sunt în diplomat !

Intrăm și în bogata bibliotecă, cu documente vechi și mai noi.

Ajungem în fața sălii în care se va ține simpozionul.

După cuvintele - Bine ați venit ! și - Bine v-am găsit !,

primul susținător al unei comunicări bogat ilustrate cu imagini care de care mai interesante aparține sărbătoritului zilei, Doru Parfenie - 75 de ani de viață, cu realizări deosebite în domeniul colecționistic bibliofil și nu numai, inițiator și custode al Muzeului Societății de Transport București (fost RATB), revenită de curând la denumirea inițială din perioada interbelică.

Ștefan Dina, capo di tutti capi, ține un consistent laudațio

aplaudat frenetic de participanți.

Urmează un alt coleg, arheologul Dan Ionescu cu o comunicarea la fel de interesantă privind săpăturile efectuate de-a lungul anilor în acest areal.

La final se acordă bineritatele diplome și cadouri.

O diplomă aniversară primește și Ruxy, soția lui Doru, atât pentru vârstă, dar mai ales, pentru intervențiile pertinente pe parcusul simpozionului.

Se știe, în spatele unui bărbat de succes se află o femeie puternică !

Nu ne mai săturăm admirând lucrurile pline de rafinament din jurul nostru.

Poate, unii, își închipuie că la monastire e viață de huzur.

Nu, dragii mei, e multă ascultare, rugăciune, trudă și chibzuință. Nimic nu se realizează fără har și multă osteneală. Cât am stat acolo nu am văzut decât 2-3 călugări din zecile de viețuitori de aici. E vremea strângerii recoltelor, a pregătirii celor necesare pentru viața diurnă și nocturnă și a proviziilor pentru sezonul rece.

În apropierea monastirii se află Rezervaţia forestieră care conservă numeroase specii vegetale de origine sudică, printre care se remarcă gârniţa (Quercus frainetto), stejarul pufos (Quercus pubescens), cerul (Quercus cerris) – precis ăștia sunt neamuri !, mojdreanul (Fraxinus ornus), teiul (Tilia tomentosa), laleaua pestriţă (Fritillaria tenella), leurda (Allium ursinum), bujorul românesc (Paeonia peregrina var. romanica), declarat monument al naturii, rodul pământului (Arum orientale), gura-lupului (Scutellaria altissima), element pontic submediteranean, ghimpele (Ruscus aculeatus), alt monument al naturii etc. etc.

La Comana există și un Parc de Aventură, situat lângă Casa Comana, cu tot felul de trasee suspendate cu diferite grade de dificultate, atât pentru adulți cât și pentru copii, o tiroliană peste lac, un zid de cățărare. Poți trage cu arcul, poți face echitație, ai posibilitatea de a închiria o bicicletă, să dai o tură cu trenulețul sau te poți plimba pur și simplu pe aleile mărginite de spațiu verde.

Este un loc ideal pentru amatorii de mișcare și aventură în mijlocul naturii.

O altă atracție este Pasarela Dorințelor, podul peste lac cu nelipsitele lacăte ale dorințelor. Cheia să o arunci în Neajlov cu mâna dreaptă pentru îndeplinirea unei dorințe. Precizez asta pentru cei care nu prind peștișorul de aur !

Se poate ajunge și la Bordeiul cu Izvor și Fântâna cu Nuc unde se spune că a fost decapitat Vlad Țepeș, al cărui trup a fost dus, apoi, la Monastirea Comana. Urma să se ridice Memorialul Vlad Țepeș. Urma !

În schimb, în cadrul unui proiect cu fonduri europene de reconstrucție ecologică (mamă, ce frumos sună !) a Bălții Comana a fost amenajat și Observatorul Ornitologic. Pe toate le știe dl Google !?

Mulțumim gazdelor pentru ospitalitate și superba zi petrecută într-o atmosferă de lucru și vacanță toridă. Gata, la drum, spre Călugăreni.

Poate îl vedem pe Sinan Pașa cu trei dinți, din față, lipsă ! Cine a făcut gimnaziul ca lumea știe despre ce este vorba. Mergem pentru a vedea statuia întregitorului de neam și țară, Mihai Viteazul, precum și faimoasele cruci ridicate în cinstea primei părți a bătăliei cu turcii prin smârcurile Neajlovului.

Ei, bine, la Călugăreni există trei cruci istorice.

Prima mai mică, dar cea mai veche, a fost ridicată de domnitorul Serban Cantacuzino la sfârșitul anilor 1600.

Este protejată într-o capelă, undeva pe dreapta drumului cum mergi spre Giurgiu.

Unii zic că zona este neîngrijită ! Nu este exclus !

La Primărie vedem a doua cruce cea ridicată în 1913, în timpul regelui Carol I, sculptată de Oscar Spathe. Crucea monumentală era amplasată pe dealul cu comandamentul marelui voievod. La cutremurul din 1977 blocurile s-au desprins.