Wikipedia

Rezultatele căutării

vineri, 29 decembrie 2017

ASALTUL BALCANILOR DE VEST (VI). Buzestina !

ASALTUL BALCANILOR DE VEST (VI). Buzestina !
(RAITE prin U.E. - pagini de jurnal paranormal)

Orașul Buzet (peste 6.000 de locuitori) datează dinaintea sosirii romanilor, pe atunci cunoscut sub denumirea de Pinguentum
Localnicii vorbesc limba veche venețiană. Regiunea Buzestina (cca 15.000 de locuitori) cuprinde atât dealuri cât și văi înverzite, străbatute de râul Mirna.

 Partea mai nouă a orașului, numită Fontana, s-a dezvoltat la poalele dealului. Lângă hotelul cu același nume, un magazin cochet de prezentare a trufelor, al unei celebre firme organizatoare unui festival al trufelor. 
E o întreagă isterie în jurul acestor tuberculi, cărora unii le spun ciuperci. 
Anul acesta, pentru omleta „tradițională” cu trufe s-au spart 2017 ouă ! 
Povești gastronomice de domeniul fantasticului, extazul consumatorilor, 
câini dresați special, noroc, NASA etc. 
 Am încercat, la insistența simpaticii vânzătoare, câteva din mostrele oferite, dar spre regretul meu de moldovean-asin nu am simțit acea savoare descrisă de unii și alții. Când mi s-a spus că valoarea este greutatea lor în aur, am avut senzația că mănânc acel metal galben după care se omoară mulți pământeni. Snobism sau eu sunt în afara finețurilor gastronomice ?

Am renunțat la plaja și baia în Adriatica de la Opatija și am mers, cu mașina superghidului amator Vlado, în două localități din categoria „dincolo de hartă”. Adevărate portaluri spre spațiu și timp !


 Prima, Roč, oraș istoric, a fost așa și așa ! 
Fostul Ruz este un mic oraș fortificat cu o populație de 17 oameni, renumit în istorie ca centru al scrierii glagolitice. El se alătură siturilor arheologice vechi de milenii cu vile romane și biserici decorate cu fresce. 
Are un zid medieval bine conservat, două intrări, un lapidarium roman, o bombarda (tun) venețiană și un turn de observare funcțional. 



    Mai mult, are o biserică romană Sf. Anthony din secolul al XI-lea, o mică     biserică Sf. Roch, cu mai multe fresce notabile din secolul al XIV-lea, precum 
          și biserica parohiei Sf. Bartolomeu ridicată cu un turn înalt de 26 m.

La Roč se află una dintre puținele cărți scrisă în alfabetul glagolitic (cu 41 de semne, multe grecești), având o vechime de peste 800 de ani.
În schimb Hum, peste drum de Roč, mi-a produs o impresie deosebită. 
După ce traversăm drumul național o luăm pe Aleea Glagolitică (7 km), un drum flancat de descoperiri arheologice, sculpturi în piatră ce duc către poarta Humului, unde alfabetul glagolitic a fost folosit până în secolul XX.







Descopăr, uimit, la unele din aceste relicve, elemente folosite de marele Brâncuși în opere devenite celebre. 
Coloana infinitului, Masa tăcerii, Poarta sărutului
Doar că sunt cu câteva secole mai vechi !?!


Mi s-a părut că văd și un OZN și chiar o rachetă !
Poate, nu întâmplător se vorbește despre niscai piramide 
pe la vecinii din Bosnia-Herțegovina, 
unde există și o regiune numită Romanija, locuită de ... români !
Gândul îmi zboară la cei doi călugări greci, Chiril și Metodiu, trimiși în Moravia. Oare Chiril să fi inventat celebru alfabet în anul 862 
sau l-a preluat creator de la Cineva !?!



Ulterior, din spirit de secretizare, specific oricărui popor, alfabetul chirilic a fost preluat de mai toți migratorii slavi. 
Dorința de secretizare a informației și individualizare a triburilor a dus la apariția, de-a lungul vremurilor, a peste 2.000 de limbi, din care azi abia vreo 20 mai sunt de o oarecare circulație planetară, Efectul inexorabil al globalizării.
Găsim asemenea tendințe și la elevii sau pușcăriașii de ieri sau de azi.







Hum, cocoțat pe vârful dealului de deasupra izvoarelor râului Mirna, este un portal către vremuri de demult cu oameni mândri și verticali. Dacă unul din ei, îmi spune Vlado, te prinde cu o minciună cât de mică, te elimină pe vecie din viața lui. Aici „balcanismul” nu a pătruns, ca în multe alte locuri din această parte a Europei. De aceea, nu mă mai miră rezultatele acestor țări. 
Mai ales în competițiile sportive, unde sunt de o dăruire totală. 
Fără teatralisme becaliene.
Cu străzile sale înguste și bisericile tăcute, cu zidurile sale, graffiti-urile glagolitice vechi de 600 de ani și tradiția, încă în vigoare, 
de a alege primarul pe o masă de piatră, 
Hum este cel mai mic oraș (o sută de metri lungime și doar 30 lățime) 
de pe planetă, cu o populație de 8 (opt) locuitori. 








Din care unul cu tractor !
Am vrut să dau mâna cu fiecare, însă Vlado nu anunțase, oficial, venirea mea !
Eram incognito ! Iar ei la muncă !




Există un muzeu de la care poți achiziționa … coniacul local Biska, Hum fiind locul de origine al vâscului grappa medicinal, al carei secret a fost adus de misterioșii druizi. Acum 2000 de ani.



Aici e unul din locurile mici ale planetei care naște întrebări 
și te pune pe gânduri !
A fi sau a nu fi ?
Revenim „acasă” la Buzet. 
Nu stăm mult în camera, deoarece ardeleanca mă saltă în plină zi toridă pe meterezele cetății din vârful dealului ce se află în fața hotelului.
E un obicei vechi, pe care nu mai am cum să-l mai modific. 
Vroiam să văd cetatea la căderea serii, luminată doar de Lună. 
Pesemne vroia să vadă cum evoluez la bară ! 
Nu am ce face și mă conformez. 
După ce mă frig efectiv, sub privirile scrutătoare ale consoartei, de bara scărilor ce urcă spre orașul vechi (oare de ce nu pune apă în interiorul țevii, patronul restaurantul la baza scării ?), ajungem la una din cele două porți. 
Vela sau Mala ?



Găsim clădiri medievale de secol XV foarte bine conservate, vechea reședință a căpitanului, un siloz plus o cisternă cu embleme și decorații baroce 
(sec. XVII).




Biserica parohială cu hramul Intrarea Fecioarei Maria în Biserică datează din sec. al XVII-lea, o strană gotică din secolul XV, orga din 1787, precum și o bogată colecție de servicii de masă din argint.
Sf. Gheorghe, de secol XVII, cu alt are venețiene și baroce, picturi de sfinți din secolul al XVII-lea, strane ale corului și un clopot, ambele în stil baroc.
Biserica Sf. Vid - secol XVII, cu o statuie din sec. al XV-lea a sfântului.


Atelierul pictorului Ivanici apare ca pată de culoare modernistă 
în peisajul frust al cetății medievale.
Coborâm în ritm încet-încetișor-mai pe loc scările pe o căldură 
cu numai două grade mai mici.




Abia la plimbarea de seară reușesc să iau o imagine cu Luna sferelor înalte.
O zi de neuitat prin vremuri ancestrale !
















Sergiu Găbureac 
gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
București



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu