duminică, 9 iulie 2017

HAI-HUI PRIN ROMÂNIA. Mogoșoaia

HAI-HUI PRIN ROMÂNIA. Mogoșoaia via Parcul Bazilescu

În jurul Bucureștiului sunt nenumărate locuri unde poți petrece o zi de neuitat. Mai ales în luna lui Cuptor, când televiziunile isteroide anunță zile toride. Așadar, mi-am luat nepoatele cu metroul până la Parcul Basilescu și de aici cu microbuzul la obiectivul zilei - Palatul Mogoșoia
Ne-am pregătit de picnic cum se cuvine. 
Pătură, de-ale gurii, mingi, rachete, nelipsitele telefoane super inteligente …  

Ajungem la Parcul Bazilescu. Cum să nu intri cinci minute ! Mai ales că știam bine zona, aici fiind prima filială a Bibliotecii Metropolitane intrată în programul de modernizare la începutul anilor 2000, la care am participat activ până la finalizarea lucrărilor celor 23 de filiale pentru adulți de pe întinsul Bucureștilor. Tot în acei ani a intrat și parcul într-o amplă reamenajare, primar fiind un moldovean. 
A făcut o treabă bună ! Cu o excepție !
În momentul donării către statul român, terenul avea 120 de hectare. Astăzi, parcul are puțin peste 13 hectare ! 
Au venit unii, au venit alții și suprafața s-a tot redus. Ghinion ! 
Chiar e de mirare că în parc mai există câțiva arbori seculari, rămășițe ale Codrilor Vlăsiei, care se întindeau, odinioară, din dreptul satului Coțofenești (jud. Prahova) și până la apa Neajlovului din dreptul com. Călugăreni (jud. Giurgiu).

Revăd Teatrul de Vară (2.000 de locuri), inaugurat în 1953 cu prilejul Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, aflat în administrarea Ministerului Culturii, acum într-o stare avansată de degradare. Trecem și pe la frumoasa filială Dimitrie Bolintineanu a Bibliotecii Metropilitane București, aflată vizavi de Clubul Copiilor Sector 1 - Bazilescu cu cercuri de muzică, teatru, gimnastică ritmică, limba engleză, educație civică, rugby. 


De asemenea, în parc sunt terenuri de joacă pentru copii și aparatură pentru exerciții fizice, puțin utilizate de bucureștenii tot mai obezi.




În semn de omagiu sunt amplasate busturile lui Nicolae Basilescu, donatorul, și Nicolae Bălcescu, care a dat, vremelnic, în anii proletcultismului, 
numele parcului.

În fața parcului se înalță o frumoasă biserică ridicată în anul 1898, pe moșia Măicănești - Grefoaicele a decanului Facultății de Drept, prof Nicolae Basilescu, care a pus bazele noii așezări Bucureștii Noi, primul cartier sistematizat din punct de vedere urbanistic. 
Din anul 1943, lăcașul a devenit biserică de obște.
Biserica Sf. Nicolae a fost construită de arhitectul George Mandrea și arhitectul constructor E. Kaparovski. La pictura interioară, executată de danezul Age Exner (1899 - 1900), s-a folosint aceeași tehnică și stil ca la Monastirea Curtea de Argeș, Sfinții Trei Ierarhi (Iași) și Biserica Monastirii Sinaia. 
Unul dintre vitraliile realizate de Traian Parvu a fost donat de familia IPS Bartolomeu Anania (laicul Valeriu Anania).

După mai bine de o oră de plimbare și joacă prin parc, ne îndreptăm spre stația de autobuz, de unde, după cca 10-15 minute, ajungem la intrarea în parcul din frumoasa comună  Mogoșoia, condusă din 2008 de un primar liberal. Localitatea se află pe pe malul stâng al râului Colentina, care formează, în dreptul comunei, lacurile Chitila și Mogoșoaia.
Este incredibil, a trebuit să văd mai întâi, tot cu nepoatele, Palatul Mogoșoaia în celebrul parc Mini Europa din Bruxelles ! Acum pășim ferm pe superba alee care duce spre complexul feudal ridicat de marele domnitor al culturii Țării Românești, Constantin Brâncoveanu.



Străbatem aleea, splendid amenajată, ce duce spre complexul feudal.
Spații de joacă, biciclete, chioșcuri ce fel de fel ...




 Facem stânga și intrăm pe o alee cu pietriș și peisaje de vis în jur. 
Suntem aproape !
Zona mustește de situri arheologice. În apropiere se află situl arheologic de la Chitila Fermă, ce cuprinde artefacte „ale culturilor Gumelnița și Boian, precum și așezări din Epoca Bronzului (cultura Tei, fazele II–III), perioada Halstatt, epoca geto-dacică, secolele al II-lea–al III-lea e.n., secolele al V-lea–al VI-lea, secolele al IX-lea–al XI-lea și secolele al XVII-lea–al XIX-lea (ultima cuprinzând și o necropolă). Pe malul sudic al lacului Mogoșoaia, în punctul Livadă s-a descoperit o așezare geto-dacică, iar pe malul nordic, la sud de pădurea Moțoc, s-a descoperit o așezare din Epoca Bronzului. În punctul Administrația Fermei, se află urmele unei alte așezări geto-dacice, precum și ale uneia din secolele al IX-lea–al X-lea. La Luncă, pe malul estic al lacului Chitila s-au găsit urme ale unei așezări medievale.” Primesc toate aceste informații ca pe ceva normal și le redau ca atare. Să se vadă că avem un trecut și nu am venit acum câteva sute de ani de prin hăurile Asiei. Azi, cu fel de fel de pretenții !



Povestea palatului este plină de întâmplări. Multe tragice. Palatul Mogoşoaia a fost construit pe un teren ce a aparţinut soţiei boierului Mogoş, de la care vine şi numele zonei. A fost timp de 119 de ani (1702-1821) în posesia familiei Brâncoveanu trecând, apoi, în proprietatea familiei Bibescu, altă familie de răsunet românesc. „După 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreună cu întreaga sa familie, toată averea familiei a fost confiscată de otomani iar palatul a fost transformat în han. Răscumpărat de domnitorul Ștefan Cantacuzino, el a revenit apoi marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului, și a rămas în posesia familiei până la începutul secolului al XIX-lea.
Palatul a fost devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, deoarece marele ban Nicolae Brâncoveanu ținuse partea rușilor în conflict. O nouă distrugere a palatului a avut loc cu ocazia revoluției din 1821 când ultimul urmaș al Brâncovenilor, Grigore Brâncoveanu, a fugit la Brașov și clădirea a fost ocupată de panduri. După moartea lui Grigore în 1832, palatul a rămas moștenire fiicei sale adoptive, Zoe Mavrocordat și, prin căsătoria acesteia cu domnitorul Gheorghe Bibescu, a trecut în familia acestuia. A fost renovat între 1860–1880 de Nicolae Bibescu, care a construit cavoul familiei în parcul palatului și vila Elchingen din apropiere. În 1911, Maria-Nicole Darvari a vândut palatul vărului ei George-Valentin Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntă soției acestuia, Martha (sensibilă poetă, abilă politiciană și memorialistă - n.n).
Martha Bibescu s-a ocupat cu renovarea palatului începând cu anul 1912. În timpul Primului Război Mondial, lucrările de renovare au fost frânate distrugerile suferite în urma bombardamentelor germane. În perioada ocupației germane a sudului României, prințesa Martha Bibescu a rămas în capitală, ocupându-se de spitalul reginei Maria și locuind o vreme chiar în palat.
Revenită în țară, după ce plecase la Londra, acuzată fiind de colaborarea cu trupele germane, Martha Bibescu a reluat lucrările de renovare după 1920, cheltuind mare parte din averea adunată din cărțile pe care le-a scris. Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând, însă, până în 1935.
În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, palatul a fost loc de întâlnire al diplomaților aliați, fiind, pentru câteva luni, închiriat legației elvețiene din România. După 6 martie 1945, moșia a fost naționalizată de guvernul comunist, Martha Bibescu obținând de la autorități declararea ca monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea. Prințesa a plecat definitiv din țară în septembrie 1945, lăsând palatul fiicei sale Valentina și soțului ei, Dimitrie Ghika-Comănești.
În 1949, palatul a fost naționalizat, proptietarii fiind arestați. Până în 1957, clădirea a fost devastată și devalizată, colecțiile de artă fiind furate și dezmembrate. Abia în 1957 palatul a devenit sediul Secției feudale a Muzeului Național de Artă, fiind restaurat începând cu 1977.
În prezent, Palatul Mogoșoaia adăpostește Muzeul de Artă Brâncovenească și este un important punct de atracție turistică.”








Palatul este realizat în românesc renascentist (brâncovenesc) – un stil electic, ce îmbină elemente renascentiste, orientale şi baroce. Am început vizita complexului de la Mogoșoaia cu impresionantul subsol al  palatului, al cărui tavan este format din patru domuri. Sunt păstrate aici fragmente mari din pictura de odinioară. 





Tradițional și modern !



Fantomele de la Mogoșoaia !




Încet-încet parcurgem sălile amenajate pentru vizitatori, de la camerele servitorilor de la parter, până la apartamentele familiei princiare de la primul etaj, unde se ajunge direct din curte pe o scară exterioară ce dă într-un balcon amplasat pe fațadă.


Partea dinspre lac are o logie de inspirație venețiană, cu trei arcade.


Ieșim în curtea interioară în care se află, pe dreapta, Casa de oaspeţi ridicată de Gheorghe Bibescu în 1870, pe locul unui conac de secol XVII, refăcută între anii 1922-1930 de George Matei Cantacuzino, acum transformată într-un sofisticat restaurant.
O nuntă la Mogoșoaia, într-un cadru de neuitat ! Deh, plăcerile costă !



De la ieșirea din palat vedem în stânga, Cuhnia (bucătăria) cu cele patru turnuri de aerisire, ridicată între 1681 și 1702, astăzi spațiu expozițional. 




În față, Turnul porții ne așteaptă. 
Din el avem o frumoasă perspectivă asupra întregului complex. 
Trecem pe la Ghețărie, precum și la Serele Mogoșoaia construite după 1890, de arhitecți francezi, care sunt folosite și astăzi.




Imediat cum ieși pe superba poartă principală, noi am intrat pe o laterală, este Biserica Sfântul Gheorghe, ctitorită de Constantin Brâncoveanu (1688), cu puțin timp înainte de a devini domnitor. Ea adăpostește mormântul lui George-Valentin Bibescu, precum și tabloul votiv care reprezintă pe C-tin Brâncoveanu și pe cei patru fii ai săi.





 Mai tragem un tur și ieșim în vastul parc cu arbori seculari. Ajungem la capela, unde sunt mormintele familiei Bibescu, inclusiv ale prinților Mihai și George Basarab-Brâncoveanu, aviatori morți în timpul celui de-al doilea război mondial.









O luăm pe malul lacului și alegem cu greu locul de picnic. Era timpul să ușurăm rucsacurile. Apoi, mișcare, odihnă, mișcare, odihnă ... Păsărelele o țineau într-un concert la concurență cu repetițiile pentru un concert ce avea loc a doua zi în spațiul special amenajat, undeva în pădure.
Vine și timpul acela când trebuie să revii acasă ! 
În plan am avut și o plimbare cu bicicleta. 
Oboseala și-a spus cuvântul și nici patronul nu ne-a dat voie să fim trei pe una singură. Așa că ne luăm rămas bun de la frumosul parc, admirând încăodată nuferii și păsările de pe lac. Promitem că vom reveni.
Deși nu era în plan, ne oprim din nou la Parcul Bazilescu. 
Tragem un „măgărușul între oi” pe cinste cu admiratori de vârsta a III-a pe băncile învecinate. 
Poate se molipsesc și ei !

Ne îndreptăm agale spre stația de metrou, 
unde vine coloratul să ne ducă spre Iancului ! 
A fost o zi superbă ! Da, undeva lângă București !

Toate bune !



Sergiu Găbureac 

gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu