marți, 2 mai 2017

PORTUGAL, PORTUGAL ! (II). PORTO

PORTUGAL, PORTUGAL ! (II). PORTO
Raite prin U.E. (pagini de jurnal paranormal)

 Vă amintiți povestea cu biletele de tren ! Iată, ne aflăm în trenul ce aleargă printre iepurării. Străbatem jumătate din țară cu o viteză de basm. Pentru plaiurile mioritice. Calcul de filolog: 313 km cu 0,04 euro per kilometru cu cca 170 km/h ! Să tot călătorești !
Gara Campanha confirmă faptul că ne aflăm în orașul care muncește (237.000 loc.) ! Nu știu de ce mi-amintește de piața gării din Bârlad. „Lisabona cheltuiește, Braga se roagă, Coimbra învață, iar Porto muncește”, spun gurile rele.



    Luăm autobuzul. După urcușuri și coborâșuri ajungem în centrul istoric. Piața Mare, mare cu adevărat, îți lasă libertatea de deplasare spre ce vrei tu. 
Poate de aceea e numită Praça de Liberdade !?! Glumesc.

 De jur-împrejur, în clădiri impozante, se află sedii de firme importante pentru viața economică a orașului.

 
Primăria e undeva sus. Mai bine tăiem piața și lăsăm pașii să ne poarte pe străduțe vechi. Ce-i mai plăcut, într-un loc nou, decât să te plimbi hai-hui pe străzi, să vezi oameni, case, clădiri, piețe, parcuri, să simți pulsul vieții !?! 




După un scurt urcuș suntem la biserica (sec. XVIII) cu turnul baroc Torre de ClerigosPoți urca cele peste 200 de trepte pentru a avea sub ochi panorama orașului. Mă învârt în neștire un jurul acestei capodopere arhitectonice pentru a găsi unghiurile secrete pentru fotografiile minune. 


Lângă Palatul Bursei, primesc un plan al orașului de la o tânără extrem de surâzătoare. Avea rolul de a atrage clienți pentru autocarele-platformă ce fac turul obiectivelor turistice ale orașului. No, obrigado !




 O luăm mai prin jos, pe lângă Palacio da Bolsa, locul unde se creau sau dispăreau averi. Trecem pe lângă Biserica Santa Vittoria și ajungem la o mică terasă total neîngrijită, care oferă, în schimb, o priveliște superbă către Catedrala Sé do Porto și cartierul petrecerilor, Gaia, de peste Duoro. 
Malul, pe care ne aflăm, e cartierul Ribeira, cu cele mai ieftine restaurante din toată Europa. De fapt, este cea mai frumoasă parte a orașului, centrul vechi intrând, în 1996, în Patrimoniul UNESCO.
Zărim în stânga podul cu două etaje Dom Luis I, realizare a unui elev al inginerului Gustave Eiffel, cel cu turnul din Paris, construit cu ajutorul inginerului român Gh. Pănculescu. Grinzile de la Paris fiind livrate de la Reșița !  
Treci podul și ești în Vila Nova de Gaia cu cele mai sofisticate crame-muzeu.
Se spune „în Portugalia nu bei bere” ! Mai ales la Porto ! Cred că e unul din puținele locuri din Europa, unde am văzut bere comună mai scumpă decât vinul. 
Să vină de aici vorba „te mănâncă gaia dacă nu ... ” !?!
De vrei să te plimbi cu telefericul, parcurgi o distanță de 600 de metri în cca 5 minute, ca la final să deguști, gratuit, vinuri alese. Costul atracției / distracției - 5 euro ! Curaj să ai, să amesteci vinurile provenite de pe valea râului Douro. 
Râu șerpuitor printre dealuri, pe care sunt plantate mii de hectare de viță de vie furnizoare de vinul brand al Portugaliei.
Există și o plajă unde poți vizita Fort of Leça da Palmeira sau te poți plimba pe meterezele Castelului do Queijo
Lângă plajă, la Waterfront Plaza of Matosinhos se află o plasă enormă de prins pește She Changes, sculptură realizată de americanul Janet Echelman. 
Noaptea arată splendid. De aceea, mi-am permis să iau o imagine nocturnă postată pe internet. Ziua, stil american !?! 
Cine dorește, poate intra la Sea Life Porto cu sute de specii marine. 




Facem un mic ocol pe străduțe cu nelipsitele rufe la uscat, casele, bineînțeles, placate cu azuleos. Gata, ajunge cu privitul ! 
Ne pregătim să intrăm în atmosfera romanelor 
cu Harry Potter, personaj paranormal.













Traversăm un parc cu studenți / tineri tolăniți pe iarbă. Unii chiar citeau printre măslinii seculari ! Pe telefon.

 Zăresc Librăria Lello e Irmao, cea care a inspirat-o pe scriitoarea Joanne K. Rowling în descrierea misterioasei bibiloteci de la Castelul Hogwarts
















 Interiorul te lasă fără cuvinte. Vitralii, lemn sculptat, picturi, obiecte vechi, scări, plafoane ... Este un loc plin de energii, datorate, în special, numărului mare de vizitatori, care mișună continuu printre rafturi. La parter și la etaj. 

Nimeni nu pleacă fără să ia ceva, biletul de intrare având și rol de voucher. Cărți, jocuri, diferite suveniruri, majoritatea pe tema romanelor scrise de autoarea, devenită celebră, care a locuit în Porto în anii scrierii frumoaselor povești.
Luăm cutia cu magii, cartea vrăjilor, bagheta și alte accesorii pentru toți nepoții, cu care am trăit din plin citindu-le aventurile și apoi vizionând filmele ce te duc cu gândurile departe, departe ...
 
La ieșire, aud sonurile melodiei spatariene Drumurile noastre toate ! Nu-mi cred urechilor ! O fi umblat ardeleanca la cutia magică, însă sacoșa era la mine ! Și mai ciudat era faptul că melodia era cântată la fligorn. Vasluienii mei știu mai multe despre acest instrument-solist al lăutarilor de la Valea Mare. 
Caut, cu privirea, zona de unde proveneau sunetele. 
Și dau peste el. Nu era Jănel, cel de la Paris cu acordeonul, ci vărul său !  
Suntem peste tot ! Paranormal !?!



Biserica carmelitelor ne atrage ca un magnet cu pereții exteriori plini de imense scene religioase realizate cu plăcuțe azuleos


Dar, ceea ce avea să ne lase interziși au fost interioarele bisericii Ordinului Franciscanilor Igrecia de Sao Francisco în stil gotic. Aurul, adus din colonii, a îmbrăcat tot interiorul, lăcașul fiind o adevărată rezervă strategică a Portugaliei.

O luăm pe Avenida dos Aliados, unde se află clădirea Primăriei, pe care o admirasem dimineață de la statuia ecvestră  
Dom Pedro IV al Portugaliei și Dom Pedro I al Braziliei. 
Este cel care a acordat independența marii țări sud-americane. 
Fiica lui, Dona Maria II, a fost bunica regelui Ferdinand al României !

E timpul să mergem spre cea mai mare și impunătoare catedrală a orașului. 
Însă, cum să nu intri în gara Sao Bento cu cele 20.000 de azuleos ce recreează scene din marile lor bătălii istorice.






Spre Catedrala  do Porto. În preajmă, există și Mercado de Bolhado, o piață din 1851, plină de cașcaravete (cuvânt inexistent, similar cu tarabe), amplasate pe cele două etaje, cu super ofertă de cadouri „tradiționale”.


 După un urcuș ușor pe o largă arteră, mărginită în stânga de un superb deal stâncos, zid natural de apărare a orașului, ajungem la Catedrala Sé do Porto










Început în secolul al XII-lea, edificiul conceput în stil baroc cunoaște multe influențe, cu zone în stil romanic sau gotic. În interior, găsim un stâlp al infamiei - pelourinho. Citesc că nimeni nu a fost pedepsit ! Aici.



De pe terasa catedralei avem parte de o altă panoramă a orașului. 
Casele parcă se cațără unele pe altele, orașul învârtindu-se în jurul celebrului turn al clericilor, înalt de cca 75 de metri.   


Porto oferă iubitorilor de artă multe locuri interesante. 
Fundația Serralves așteaptă iubitorii de artă contemporană, cu o vilă și un imens parc de 18 ha. Casa de Serrvales este un edificiu Art Deco, proiectat de José Marques da Silva iar parcul a fost proiectat în anii ’30 de către Jacques Greber. Muzeul de Artă Contemporană a fost proiectat de arhitectul Álvaro Siza Vieira și găzduiește colecții temporare ale unor mari artiști. Pasionații de muzică pot merge la Casa de Musica, o frumoasă sală de concerte, simbol modern al orașului. Pliantele recomandă și alte muzee care pot fi vizitate: Muzeul Romantic din Quinta da Macieirinha, aflat în Grădinile Palatului de Cristal, cel mai vechi muzeu din Porto Muzeul Național Soares dos Reis, înființat în 1883, Centrul Portghez de Fotografie sau Muzeul Vinului de Porto. Ultimul aproape că nu mai are rost să-l vizitezi după o seară de neuitat în cartierul Gaia !


Biserica Ingreja de Sao Nicolau domină strada pe care urcăm, atât prin cele două turle, cât mai ales prin faptul că e placată în întregime cu ceramică albastră, după un puternic incendiu din 1758.
Cele mai populare străzi de shopping sunt Rua de Cedofeita și Rua Santa Catarina. Alte zone comerciale găsești pe  Rua do Almada sau pe Rua do Miguel Bombarda cu Centro Comercial Bombarda
unde găsești diverse creații ale designerilor locali.
Pe Rua Santa Catarina, plină de magazine de firmă (aproape le știu pe de rost), se află Capella de Santa Catarina / Capela das Almas placată și ea cu tradiționalele ajulezos, asemănătoare cu biserica carmelitelor.


Tot aici, se află splendida cafenea belle epoque Cafe Majestic (1921), concepută de arhitectul João Queiró. Cam golașă, seara fiind arhiplină.


Se apropie ora plecării țugului. Părăsim zona comercială, luăm autobuzul și urcăm într-un tren cu de toate, inclusiv cu serviciu la bord. Nu, nu eram într-un avion, ci într-un tren din Portugalia ! Tragem și un pui de somn până la destinație.


Duș și ieșim să mai dăm o raită prin centrul Lisabonei. Picioarele rezistă ! Era păcat, mai ales că începeau luminile să se aprindă. Revedem Catedrala Sé, unul dintre cele mai vechi monumente din Lisabona, aflat în inima cartierului Alfama, cel cu străduțele de pomină. Sus-jos, jos-sus ! 
Catedrala seamănă, după unii, cu Notre Dame de Paris. Nu comentez !
E noapte, s-a dus și ziua a doua ! Somn ușor ! 



Sergiu Găbureac 

gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu