Wikipedia

Rezultatele căutării

joi, 25 mai 2017

LUNA BUCUREȘTILOR de ALTĂDATĂ



LUNA BUCUREȘTILOR de ALTĂDATĂ

Orice îi putem reproșa regelui Carol al II-lea, numai rolul său benefic pentru cultura și știința românească nu.
După cum a declarat la 15 august 1930, la scurt timp după reînscăunare, Regele Carol al II-lea dorea să fie  „un Brâncoveanu al culturii româneşti”, preocupat fiind de accesul la cultură al tuturor românilor.
   Astfel, Regele Carol al II-lea a conceput și pus în practică prin Fundaţiile Culturale Regale şi prin cele peste 2.000 de atenee și cămine culturale, cea mai amplă şi coerentă strategie de dezvoltare culturală pe care a cunoscut-o România până la acea dată. 
În vara anului 1940, la Editura Cartea Românească apare o culegere de texte Zece ani de domnie ai M. S. Regelui Carol al II-lea, care cuprinde texte ale unor oameni din lumea culturală, ştiinţifică şi politică românească. Între ele, mari personalități ale timpului, Grigore Antipa, Dimitrie Gusti, Constantin C. Giurescu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, George Enescu prezintă realizările concrete în domeniul culturii în această perioadă.
Sunt amintite susținerea financiară a ridicării, în 1933, a crucii la mormântul lui Nicolae Bălcescu de la Palermo, așezarea bustului lui Mihai Eminescu, creat de Oscar Han, la Constanța în august 1934, apoi în iunie 1937, inaugurarea noii aripi a Bibliotecii Academiei. La câteva zile, este instituit Fondul Cultural Regele Carol al II-lea (1,3 miliarde de lei, din care 200 de milioane erau alocate direct Academiei. Regele Carol al II-lea devine tutorele Fundaţiei Culturale de Literatură şi Artă Regele Carol II, organizaţie care a derulat importante proiecte culturale între ele numărându-se editarea prestigioasei Reviste a Fundaţiilor Regale (ianuarie 1934-decembrie 1947). 
Literatura română cunoaște, de asemenea, în această perioadă o adevărată explozie de opere de referință. În 1931, apare volumul de poezii Flori de mucegai al lui Tudor Arghezi, Eonul dogmatic de Lucian Blaga; în 1932, Răscoala de Liviu Rebreanu, Viaţa lui Mihai Eminescu de George Călinescu; în 1933, are loc premiera piesei ... Escu a lui Tudor Muşatescu, romanele Maityrey (Mircea Eliade), Patul lui Procust (Camil Petrescu), Cartea nunţii (G. Călinescu), Rusoaica (Gib. Mihăescu), Adela (G. Ibrăileanu), Creanga de aur (M. Sadoveanu). În 1934 apar volumul Poezii al lui G. Bacovia și romanul De două mii de ani al lui Mihai Sebastian. Tot în acel an, Editura Fundaţia Regală premiază două eseuri semnate de doi tineri cu un viitor aparte: Nu de Eugen Ionescu şi Mathesis sau bucuriile simple semnat de Constantin Noica, la care adaug trilogia Fraţii Jderi a lui Sadoveanu (deschisă în 1935), ediţia definitivă a poemelor argheziene (1936) sau primul volum al Operelor eminesciene (ediţia Perpessicius, 1939). Nici celelalte arte nu au fost neglijate.
În 1932, are loc prima Expoziție Filatelică Internațională în România EFIRO, Carol al II-lea fiind îndrăgostit și de regina pasiunilor – Filatelia !
De numele Regelui Carol al II-lea sunt legate Arcul de Triumf, statuia ecvestră a Regelui Carol I din Piața Palatului, Muzeul Satului, amenajarea lacurilor Herăstrău și Băneasa, Gara Regală Băneasa, Gara Regală Sinaia, Universitatea Națională de Apărare, primării, universități, colegii și licee, catedrale, biserici și monastiri, ridicate în toate provinciile, inclusiv în Basarabia și Bucovina.
De unde bani ? În intervalul 1923-1938, industria românească s-a dezvoltat într-un ritm de 5,5%, anul 1938 fiind momentul de vârf al al creșterii economice românești în perioada interbelică.
Dar nu despre asta voiam să scriu în această tabletă, ci despre Luna Bucureștilor  (9 mai-9 iunie), care a numărat șase ediții începând cu anul 1935. Scopul declarat al festivalului era acela de a atrage atenția turiștilor asupra Capitalei României.
La 9 mai 1935, a avut loc deschiderea primei ediții cu o ceremonie solemnă în Parcul Carol, punctul de atracție fiind expoziția urbanistică apreciată ca o adevărată „istorie vie a orașului”. Cu acest prilej a fost inaugurată și Grădina Botanică. A existat și o machetă a orașului București pentru anul 2000 !
Din 1936, Luna Bucureștilor a devenit manifestare cu caracter internațional, prin participarea țărilor din Mica Înțelegere (Cehoslovacia și Iugoslavia). Festivalul a avut loc în Parcul Herăstrău, când a fost deschis pentru marele public  Muzeul Satului, precum și Fântâna Miorița.
Luna Cărții, parte a festivalului, a reprezentat de asemenea, un punct central al ediției din acel an. Festivalul a continuat cu regularitate până în 1940, războiul punând capăt acestui proiect deosebit.
În timpul Republicilor I și a II-a, nu s-a amintit nimic despre acele timpuri și nici nu s-a organizat ceva permanent pentru promovarea imaginii Capitalei României, cu câteva excepții.
Încercări timide de resuscitare a Lunii Bucureștilor au fost după 2010, Fundația Calea Victoriei nereușind să aducă proiectul la amploarea celor organizate în primele șase ediții.
Care va fi primarul care să redea strălucirea Lunii Bucureștilor de altădată e greu de spus. Bucureștiul este unul dintre orașele frumoase ale lumii. Există zone întregi, care pot atrage turiștii, cartiere cu o arhitectură deosebită, numai că frumoasele și cochetele clădiri trebuie văruite, străzile aduse la nivel european, evenimentele culturale și sportive să fie promovate inteligent …    
Deocamdată, de la ultimele alegeri locale, Bucureștiul se află în plină stagnare, marile proiecte nefiind în atenția noii garnituri aflate la Primăria Generală a Capitalei. 
Accentul se pune mai mult pe claxon ! Vom face, vom drege !...
Centrul istoric, care în orice capitală europeană aduce importante venituri la buget, nu este finalizat nici după 27 de ani. Mirosurile grele îți taie cheful să mai treci pe acolo.
Orașul este dat peste cap. Reforma în domeniul transportului așteaptă de ani buni, construcția marilor parcări nu a demarat, spațiile verzi de pe unele bulevarde sunt într-o totală paragină de ani de zile, arborii maltratați, „publicitatea” acoperă stâlpi, ziduri, clădiri monumente istorice, stații dând Capitalei aspect de favelă.
Presa antebelică descria Luna Bucureștilor ca fiind „una din cele mai rodnice idei care a avut darul să ne lege mai puternic de Capitală prin cunoașterea trecutului, atragerea atenției asupra prezentului și larga viziune a viitorului.
Hăulitele cu zgomote tribale, care au loc uneori prin Piața Constituției și alte piețe nu au cum da strălucire vieții culturale a Capitalei.
P.S. Văd că a început nebunia „logo pentru promovarea localității”. Să fie o altă formă de sifonare a banului public ?!? La București, după prima gafă monumentală tip „plagiatul se întoarce”, s-a trecut la un logo cu puternice conotații sexuale. Capuri de penis cu dotările aferente în diverse poziții. 
Adevărul e că nu  mă pricep la artă, Doreeeele ! 


Toate bune !




Sergiu Găbureac 

gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39



joi, 11 mai 2017

MUTĂRI SINUCIGAȘE !


MUTĂRI SINUCIGAȘE !

 Unii lideri ai Partidului Național Liberal se joacă cu inteligența celor care au convingeri liberale. Multe decizii din ultimul an s-au dovedit perdante. Indivizi, care au obținut „insuccesuri” de răsunet dâmbovițean și national la alegeri, și-au depus acum candidatura pentru șefia partidului. Chiar dacă nu vor fi votați de delegații la Congresul din iunie, gestul lor dă prilejul unor noi discuții ce aruncă alte umbre negative asupra imaginii partidului.
Am crezut că acești „lideri” au înțeles ceva din înfrângerile usturătoare și se vor retrage din structurile de conducere ale partidului. Da de unde ! Se înfig, din nou, în fruntea bucatelor ! Repet, dacă vor fi aleși, partidul va avea enorm de pierdut. Poate fi chiar trecerea în eternitate ! Să fi primit acești candidați chiar această misiune ?
Ei nefiind, de fapt, liberali, ci conserve ale feseniștilor !…
De multe ori mi-am exprimat îndoiala privind loialitatea unor „liberali” în momente cheie ale perioadei postdecembriste. Care au rupt partidul, când ți-era lumea mai dragă ! Și nu odată. Vă amintiți aripioarele crescute din neant (PNL-AT, PL ’93, ULB, PLS), ultima creație fiind așa-zisul Partid Liberal Reformator, devenit peste noapte ALDE – alde cine ?) ! În trei din ele întâlnim aceleași lider manechin ! Am asistat la alianțe contra naturii, păguboase atât pentru liberali cât și și pentru țară ! S-a ajuns să se facă alianțe, chiar cu cei care au distrus România după 1990 !
Singurul care s-a opus proiectului USL a fost Ludovic Orban.
Nu știu cum se face, dar până acum, în ultimii 80 de ani, doctrina liberală, cea care a făcut România modernă, România Mare și România interbelică, nu a avut acces deplin la putere. În timpul dictaturilor (carlistă, antonesciană, dejistă, ceaușistă) e de înțeles de ce, dar în timpul Republicii România a III-a e de neconceput cum nu a putut să existe măcar un mandat în care să fie la Putere liberalii. Concomitent la Președinție și în Parlament. Prin programul de mimare a democrației, impus de contrarevoluționarii Frontului Salvării Naționale, s-au dat ceva ciolane liberalilor, dar niciodată puterea deplină. Li s-a dat partial puterea, doar pentru a-i compromite ! Ceea ce s-a și realizat pe fondul controlării totale a scenei politice de către FSN. De la Stânga la Dreapta, prin infiltrările masive în partidele istorice (confiscarea PSDR – Cunescu, decimarea PNȚ-CD – Coposu sau sabotarea permanentă a PNL – Câmpeanu ș.u.) cu cadre de nădejde. Feseniste. Rezerva de cadre a PCR cu componenta sa securistă a fost folosită din plin în toate structurile.
Istoria distrugerii țării am trăit-o cu toții. Cu sacoșe, fără sacoșe, cu mititei și zvonuri apocaliptice privind pericolul țăranist și liberal. Țărăniștii au fost distruși de trimisul special pe Dreapta, Traian Băsescu. Cu liberalii, mult mai puternici, șobolanii roșii au făcut diverse alianțe, cu promisiuni colective de salvare a nației (USL). Permanent ei au urmărit, însă,  lovitura decisivă pe la spate.
Vă amintiți ? S-au creat partide peste partide. Niciodată de Stânga ! Permanent pe Dreapta, cu obiective distructive mai mult decât transparente.
Pe fondul decăderii morale a boborului (educația publică fiind premeditat neglijată, ca și cea sanitară) și a promisiunilor fără număr, printr-o prezență minimală la vot, șobolanii pun anul trecut mâna pe Putere prin „voința” a doar 18% din alegătorii țării !?! 
Când să treacă la aplicarea programului electoral, superpopulist, prima lor grijă a fost salvarea penalilor. Într-o noapte, ca hoții ! Cum bine au punctat piețele României. Propaganda s-a întețit și pe fondul îndatorării pe ascuns a țării tot mai mult, se aplică așa-zisa „umplere ai buzunarelor românilor”. Care a început cu tărăgănări. Ba azi, ba mâine, ba săptămâna viitoare, ba de la jumătatea anului, ba prin 2023 (când e posibil să fie altă guvernare !?) ! Deși anunțaseră că totul e pregătit la virgulă ! În mai, ziua în amiaza mare, senatorul Nicolae iese, din nou, la rampă cu amendamentele salvatoare pentru penali. Noroc că piața a reacționat instantaneu. Liderul suprem a sesizat pericolul și s-a disociat, după ieșirea țugulanilor în piață, dându-le capul slugii.
În timpul ăsta, liberalii continuă să-și dea cu stângul. După ce anul trecut au făcut gafe peste gafe, acum, tot cei care au fost autorii greșelilor au tupeul să candideze la conducerea partidului. Păi, fraților, șobolanii roșii și presa lor abia așteaptă asemenea „lideri”, pe care îi vor murseca fără nicio problemă !
Unde sunt seniorii partidului, care să îi sfătuiască, să le arate unde vor duce gesturile lor sinucigașe ! Sau aceștia nu mai există, fiind trimiși la odihnă veșnică, punându-se trompeta pe tineretul  !?!
E adevărat tineretul reprezintă viitorul, însă seniorii reprezintă competența și experiența ! Vai de cei care ignoră bătrânii ! Să fi uitat liderii PNL sfatul ?!?
Că acești candidați de mucava vor pierde și drept recompensă, feseneii le vor acorda ceva ciolane n-ar fi nimic nou. Vezi CAPT, care a ajuns pe căi obscure în capul Senatului.
Grav e că PNL se va pulveriza și cei care stau după colț, se vor instala pe deplin, mimând o politică de Dreapta. Așa cum a mimat PDL.
Sau chiar asta se și urmărește ?
Oare nu-i normal ca liderii, locali și naționali, care au scufundat PNL-ul la alegerile de anul trecut să stea o tură pe margine. 
Ce-i așa greu de înțeles ?
Vă amintiți ? Ludovic Orban e unul dintre puținii care și-au dat demisia din funcțiile deținute, imediat ce a fost acuzat de corupție. A revenit, normal, după ce s-a dovedit că totul a fost o înscenare.
Câți politruci români postdecembriști au făcut un asemenea gest, Coty ?

ULTIMA ORĂ !

Dacian Cioloș a lansat, miercuri, portalul on line al noii asociații Platforma România 100. Fostul premier anunță că se va implica activ și constant în viața politică românească, alături de majoritatea membrilor fostului său guvern, dar și de persoane care vor susține ong-ul său
„Guvernul condus de Dacian Cioloș a oferit partidelor un răgaz pentru a răspunde aşteptărilor românilor de a avea o guvernare onestă, deschisă, orientată spre societate. Mai mult, în octombrie 2016, am lansat 10 principii pentru o Românie nouă și un plan de acţiuni. Intenţia noastră a fost să oferim un liant forţelor politice pregătite să susțină un proces de modernizare a societății românești, dincolo de interesul imediat al unor politicieni sau partide politice. Această transformare nu a avut loc.” (Dacian Cioloș)
Partidele nu au vrut să se reformeze ! Țineți minte ce-a spus lelea Safta: „Vor plăti scump ignorarea răgazului acordat.” Deja, liberalii au plătit scump ! Nici PSD nu se simte prea bine ! Cine urmează ?
*
Jean-Claude Junker, tătuca de la Bruxelles, aflat într-o vizită oficială, de curtoazie (!), la poale de Carpați, ne amintește din start că suntem francofoni ! De fapt, franceza este limba diplomației mondiale. Văd că i-a mângâiat pe toți ai noștri pe creștet, îndemnându-i la muncă, rațiune și unitate europeană !
Televiziunile noastre (!?) private „de știri”, după primele minute de direct, l-au ignorat. Cu siguranță, redactorii aveau de pregătit noi informații senzaționale despre crime, accidente, violuri, hoții și alte delicatese apocaliptice cu care sunt dopați non stop românii. 
Ce rost are ca boborul să știe ce spune Junker ? Jurnaliștii mercenari vor avea grijă să prezinte, în interpretare proprie, mesajele sale.
După cum e comanda păpușarilor din spate.

P.S. ROMANIA D’ale statisticii !

1. România este printre țările cu cei mai multi absolvenți de universitate din lume ! Are, însă, doar 2 universitati în top 1000: Universitatea din București (986) și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (987) (clasament Center for World University Rankings în 2015.
2. România este singura țară din U.E. unde școala este gratuită până la sfârşitul liceului, dar este pe locul 1 in Europa la şcolari analfabeți (30%). La nivelul nației sunt 42% analfabeți funcțional, care cred, printre altele, că Soarele se învârte în jurul Pământului !
3. România este țara cu cea mai mare corupție din Europa – 40%. Curtea de Conturi: din 15 miliarde de euro pe an achiziții publice – 6.2 miliarde se fură.
4. România este țara cu cea mai mică absorbție a fondurilor gratuite europene, dar este țara cu cel mai mare procent de bani europeni furați (din puținul folosit), motiv pentru care Uniunea Europeana a retras multe fonduri.
5. România este țara cu cel mai mare procent de insatisfacție la adresa clasei politice. Românii se plâng continuu de corupția și incompetența politicienilor. Însă este singura țară unde nu a avut loc nici un miting anti-corupție în ultimii 27 de ani, participarea publicului fiind minimă.
6. România este țara cu cel mai mic șomaj oficial din ultimii 25 de ani, în medie, dar este singura țară unde 50% din familii declară că nu au niciun membru angajat, trăind din pomana statului (400 lei/lună), iar 25% din familii au doar un membru angajat.
7. România este printre puținele țări care interzic prostituția (pe motive de moralitate), dar este cel mai mare exportator de prostituate din Uniunea Europeană, conform EU Observer.
8. România este cea mai înapoiată ţară europeană (45% dintre români n-au WC în casă, față de 2% in Europa).
9. Românii au jumătate din puterea de cumpărare a europeanului mediu, dar îşi petrec timpul liber în mall-uri și hypermarket-uri !
10. România este cea mai bisericoasă țară din Uniunea Europeană.
Se pare că lanțul energetic spiritual este cel care îi salvează, de fapt, pe români !

Vreau o Românie europeană !




Sergiu Găbureac 

gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39






joi, 4 mai 2017

MAI SUNT JUDECĂTORI LA BERLIN


MAI SUNT JUDECĂTORI LA BERLIN

 Atmosferă de atmosferă în Aula Bibliotecii Centrale Universitare cu prilejul lansării volumului de însemnări politice al „unchiului” Dan-Radu Rușanu trecut, nu de mult timp, prin furcile caudine ale Justiției românești.
Lume multă, densitate mare de politicieni și politruci în frunte cu trei foști prim miniștri și un viitor prim ministru, la balcon, care a urmărit cu un vădit interes această adevărată seară a mărturisirilor. Nu știu dacă toate au fost sincere sau doar rafinate manipulări ale maselor lăcrimânde.
Mulți din cei invitați sunt personaje reale ale episoadelor, de thriller politic, incluse în carte. Cred că unii au și tremurat puțin gândindu-se numai la faptul că cineva de la tribună le va pronunța numele. Numai că, singurul asupra căruia s-a aruncat anatema public nu a fost prezent în sală. S-au schimbat amabilități între socialiști și liberali, înțepături fine, s-au adresat multe felicitări autorului pentru dezvăluirile făcute. În mod curajos.
Liberalul Dan-Radu Rușanu, un remarcabil finanțist, este unul dintre puținii acuzați de corupție achitat după doi ani de procese, 4 luni de arest preventiv și 3 luni de arest la domiciliu. Coșmarul rămâne !
 „Frica de pușcărie, mai ales când te știi nevinovat, îți dă idei și-ți ascute mintea ... E riscant și să scrii despre toate astea, pe care le știi sau le-ai trăit în politică, pentru că DNA se poate autosesiza când vrea și pentru fapte petrecute cu 10 ani în urmă.", declară autorul. De ce e riscant, înțeleg. Sistemul mafiot român te poate căuta cu vreun camion sau cu alte mijloace, mult mai rafinate, pentru a te „transporta” pe cealaltă lume. Dar nu văd de ce e în neregulă faptul că DNA te poate găbji și peste 10-20-30 de ani în urmă !?! Mai ales când e vorba de corupției și crime financiare. Pe care „aleșii” actuali caută zi și noapte să șteargă din legi ! Să vedem dacă vor și reuși, deoarece piața veghează !
Curajul de a scrie despre viața politică românească (dacă asta se poate chema politică !) este demn de toată lauda. Degeaba îți scrii memoriile pe la 80-90 de ani, când nu se mai poate îndrepta nimic ! Așa, poate-poate se mai întâmplă câte ceva !  Autorul a gândit pragmatic: „scriind măcar despre o parte dintre ele, devoalând fața nevăzută a unor adevăruri atât de evidente, în mass-media aș putea publica o carte, care mi-ar aduce reducere de 30 de zile de închisoare. Doamne-ajută ! Am conchis. Și așa, deși la ultimul termen - spre cinstea judecătorului ! - am fost achitat, mi-am continuat gândul de-a scrie această carte..." și a continuat eroic. Pentru asta, felicitări autorului !
Desigur nu voi deconspira cele scrise în cele 19 capitole ale cărții, repet, cu date și nume din România reală. Multe în premieră absolută, altele intuite de unii și de alții. Citez doar câteva momente din timpul arestării, absolut epocale:
„- Puteți să vă scoateți paltonul și să vi-l puneți peste cătușe, să nu se vadă la televizor.
- Ieșim tot prin față ? îl întreb eu după ce maschez cătușele cu paltonul.
- De ce, vreți să mai dați o declarație la presă ? mă întreabă civilul rânjind.
/… / Pe drum, unul dintre civili mă întreabă dacă sufăr de vreo boală. Puțin mirat, îi răspund un „NU“ categoric.
- Luați ceva medicamente ? insistă civilul.
- Iau pastile pentru inimă de vreo patru-cinci ani, răspund eu.
- Trebuie să-l ducem la policlinică pentru control, își dă cu părerea celălalt civil.
- La ora asta nu mai găsim pe nimeni la policlinică.
- Nu contează. Este cardiac și are peste 60 de ani. Vrei să dăm de belea ? Să-i scrie doctorul în fișă că i-a făcut controlul și gata; îl depunem la Arestul Central și plecăm liniștiți acasă.
La Policlinica MAI, fiind deja târziu, nu mai este decât medicul de gardă, care este ortoped. /... /
- Sunteți în dosar cu Carabulea ? mă întreabă primul polițist.
- Cred că da - răspund eu destul de nesigur.
- Grup infracțional organizat, citește polițistul dintr-o hârtie.
- Nu putem să-l ducem la 3, că acolo e Carabulea, spune celălalt.
- Mai e un loc liber la 17; du-l acolo - hotărăște primul.”
Autorul moral al arestării „cucul de la Cotroceni”, ca și în multe alte cazuri de răzbunare politică.  Unii vorbesc de o atmosferă „ca-n Kafka”, eu cred mai mult în Buzura, cu atmosfera din închisorile românești ale anilor ‘50. 
Mai nimic nu s-a schimbat. 
Ca unul care am făcut parte din clasa politică timp de 24 de ani, am încercat să relatez în paginile acestei cărţi acţiuni și fapte reale ale unor lideri politici care au influenţat scena politică din România la un moment dat, cu bune și cu rele, cu plusuri și cu minusuri. În unele cazuri, acţiunile și influenţa acestora se resimt și astăzi.” Însă, cele relatate, deși par scrise pe înțelesul tuturor, nu pot fi înțelese la dimensiunea lor reală decât de cei inițiați în ale mușuroiului politic românesc. Postdecembrist.
N.B. Nu sunt chiar atât de simplu de decodificat anumite mesaje, chiar dacă autorul le spune, de multe ori pe nume. Spre exemplu în citatul de mai sus, cred că „unchiul” Dan a vrut să spună „lideri politici care au manipulat scena politică”.
O persoană importantă, ajunsă azi, prin influențe politice, decident de frunte al țării, întreabă indignat de la microfon „Cine răspunde pentru cele patru luni de pușcărie ale lui Dan ?” Total de acord. 
Cine ?
Dar nu pot să nu întreb la rându-mi:
- Cine răspunde pentru jefuirea și distrugerea României în cei 27 de ani ? Cine răspunde pentru milioanele de români alungate din țară, sărăcirea și umilirea altor milioane de români rămase în țară ? Cine a modificat legislația României ca să o poată distruge „legal” ? Cine a fost complice, dacă nu autor, la toate acestea ? Cine ?...
Când scăpăm de ciumeți ? Mai sunt judecători la București ?

* Rușanu, Dan Radu. Mai sunt judecători la Berlin.  București, RAO, 2017.

ULTIMA ORĂ !

Scandal de plagiat la Primăria Generală a Capitalei. Se împlinește anul de când niciun proiect major nu a fost demarat pe malurile Dâmboviței bucureștene, în schimb, Fire-a lui Pandele a copiat de la chinezii albi logoul orașului Taipei ! 
Mai sunt ceva zile până la Înălțare când va fi adus Ghiță din voiajul sub acoperire prin Serbia. Se dă cu var la Arestul Central !
Franța se pregătește de decisive. Duminică, va fi Penexit ! Francezii nu acceptă mitocăniile de tip extremist. În lipsă de idei, tovarășa francezilor și-a însușit, fără nicio jenă, hălci din discursul altui contracadidat. Picat în preliminarii. Să fi învățat asta într-un schimb de experiență cu „doctorul minune” dâmbovițean fost francofil, acum turcofil
Viorel a preluat, mai nou, rolul de Gică-contra pe canalele ce-l mai iau în seamă, la concurență cu coabitantul său, care nu mai știe cum să-și apere pielea și rubedeniile năimite de-a lungul celor două cincinale, prinse acum în malaxorul Justiției.
Inconștienții și aroganții Nicolae & Nicolicea au pus, din nou, țara pe jar ! Demisia, ciumeților din viața politică a Republicii România a III-a !
Șobolanii roșii o caută cu lumânarea cu siluirea legilor și sfidarea prezidentului ! Acum, ziua în amiaza mare ! 
Lelea Safta prevede un weekend fierbinte !

Vreau o Românie europeană !





Sergiu Găbureac 


gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39

marți, 2 mai 2017

PORTUGAL, PORTUGAL ! (II). PORTO

PORTUGAL, PORTUGAL ! (II). PORTO
Raite prin U.E. (pagini de jurnal paranormal)

 Vă amintiți povestea cu biletele de tren ! Iată, ne aflăm în trenul ce aleargă printre iepurării. Străbatem jumătate din țară cu o viteză de basm. Pentru plaiurile mioritice. Calcul de filolog: 313 km cu 0,04 euro per kilometru cu cca 170 km/h ! Să tot călătorești !
Gara Campanha confirmă faptul că ne aflăm în orașul care muncește (237.000 loc.) ! Nu știu de ce mi-amintește de piața gării din Bârlad. „Lisabona cheltuiește, Braga se roagă, Coimbra învață, iar Porto muncește”, spun gurile rele.



    Luăm autobuzul. După urcușuri și coborâșuri ajungem în centrul istoric. Piața Mare, mare cu adevărat, îți lasă libertatea de deplasare spre ce vrei tu. 
Poate de aceea e numită Praça de Liberdade !?! Glumesc.

 De jur-împrejur, în clădiri impozante, se află sedii de firme importante pentru viața economică a orașului.

 
Primăria e undeva sus. Mai bine tăiem piața și lăsăm pașii să ne poarte pe străduțe vechi. Ce-i mai plăcut, într-un loc nou, decât să te plimbi hai-hui pe străzi, să vezi oameni, case, clădiri, piețe, parcuri, să simți pulsul vieții !?! 




După un scurt urcuș suntem la biserica (sec. XVIII) cu turnul baroc Torre de ClerigosPoți urca cele peste 200 de trepte pentru a avea sub ochi panorama orașului. Mă învârt în neștire un jurul acestei capodopere arhitectonice pentru a găsi unghiurile secrete pentru fotografiile minune. 


Lângă Palatul Bursei, primesc un plan al orașului de la o tânără extrem de surâzătoare. Avea rolul de a atrage clienți pentru autocarele-platformă ce fac turul obiectivelor turistice ale orașului. No, obrigado !




 O luăm mai prin jos, pe lângă Palacio da Bolsa, locul unde se creau sau dispăreau averi. Trecem pe lângă Biserica Santa Vittoria și ajungem la o mică terasă total neîngrijită, care oferă, în schimb, o priveliște superbă către Catedrala Sé do Porto și cartierul petrecerilor, Gaia, de peste Duoro. 
Malul, pe care ne aflăm, e cartierul Ribeira, cu cele mai ieftine restaurante din toată Europa. De fapt, este cea mai frumoasă parte a orașului, centrul vechi intrând, în 1996, în Patrimoniul UNESCO.
Zărim în stânga podul cu două etaje Dom Luis I, realizare a unui elev al inginerului Gustave Eiffel, cel cu turnul din Paris, construit cu ajutorul inginerului român Gh. Pănculescu. Grinzile de la Paris fiind livrate de la Reșița !  
Treci podul și ești în Vila Nova de Gaia cu cele mai sofisticate crame-muzeu.
Se spune „în Portugalia nu bei bere” ! Mai ales la Porto ! Cred că e unul din puținele locuri din Europa, unde am văzut bere comună mai scumpă decât vinul. 
Să vină de aici vorba „te mănâncă gaia dacă nu ... ” !?!
De vrei să te plimbi cu telefericul, parcurgi o distanță de 600 de metri în cca 5 minute, ca la final să deguști, gratuit, vinuri alese. Costul atracției / distracției - 5 euro ! Curaj să ai, să amesteci vinurile provenite de pe valea râului Douro. 
Râu șerpuitor printre dealuri, pe care sunt plantate mii de hectare de viță de vie furnizoare de vinul brand al Portugaliei.
Există și o plajă unde poți vizita Fort of Leça da Palmeira sau te poți plimba pe meterezele Castelului do Queijo
Lângă plajă, la Waterfront Plaza of Matosinhos se află o plasă enormă de prins pește She Changes, sculptură realizată de americanul Janet Echelman. 
Noaptea arată splendid. De aceea, mi-am permis să iau o imagine nocturnă postată pe internet. Ziua, stil american !?! 
Cine dorește, poate intra la Sea Life Porto cu sute de specii marine. 




Facem un mic ocol pe străduțe cu nelipsitele rufe la uscat, casele, bineînțeles, placate cu azuleos. Gata, ajunge cu privitul ! 
Ne pregătim să intrăm în atmosfera romanelor 
cu Harry Potter, personaj paranormal.













Traversăm un parc cu studenți / tineri tolăniți pe iarbă. Unii chiar citeau printre măslinii seculari ! Pe telefon.

 Zăresc Librăria Lello e Irmao, cea care a inspirat-o pe scriitoarea Joanne K. Rowling în descrierea misterioasei bibiloteci de la Castelul Hogwarts
















 Interiorul te lasă fără cuvinte. Vitralii, lemn sculptat, picturi, obiecte vechi, scări, plafoane ... Este un loc plin de energii, datorate, în special, numărului mare de vizitatori, care mișună continuu printre rafturi. La parter și la etaj. 

Nimeni nu pleacă fără să ia ceva, biletul de intrare având și rol de voucher. Cărți, jocuri, diferite suveniruri, majoritatea pe tema romanelor scrise de autoarea, devenită celebră, care a locuit în Porto în anii scrierii frumoaselor povești.
Luăm cutia cu magii, cartea vrăjilor, bagheta și alte accesorii pentru toți nepoții, cu care am trăit din plin citindu-le aventurile și apoi vizionând filmele ce te duc cu gândurile departe, departe ...
 
La ieșire, aud sonurile melodiei spatariene Drumurile noastre toate ! Nu-mi cred urechilor ! O fi umblat ardeleanca la cutia magică, însă sacoșa era la mine ! Și mai ciudat era faptul că melodia era cântată la fligorn. Vasluienii mei știu mai multe despre acest instrument-solist al lăutarilor de la Valea Mare. 
Caut, cu privirea, zona de unde proveneau sunetele. 
Și dau peste el. Nu era Jănel, cel de la Paris cu acordeonul, ci vărul său !  
Suntem peste tot ! Paranormal !?!



Biserica carmelitelor ne atrage ca un magnet cu pereții exteriori plini de imense scene religioase realizate cu plăcuțe azuleos


Dar, ceea ce avea să ne lase interziși au fost interioarele bisericii Ordinului Franciscanilor Igrecia de Sao Francisco în stil gotic. Aurul, adus din colonii, a îmbrăcat tot interiorul, lăcașul fiind o adevărată rezervă strategică a Portugaliei.

O luăm pe Avenida dos Aliados, unde se află clădirea Primăriei, pe care o admirasem dimineață de la statuia ecvestră  
Dom Pedro IV al Portugaliei și Dom Pedro I al Braziliei. 
Este cel care a acordat independența marii țări sud-americane. 
Fiica lui, Dona Maria II, a fost bunica regelui Ferdinand al României !

E timpul să mergem spre cea mai mare și impunătoare catedrală a orașului. 
Însă, cum să nu intri în gara Sao Bento cu cele 20.000 de azuleos ce recreează scene din marile lor bătălii istorice.






Spre Catedrala  do Porto. În preajmă, există și Mercado de Bolhado, o piață din 1851, plină de cașcaravete (cuvânt inexistent, similar cu tarabe), amplasate pe cele două etaje, cu super ofertă de cadouri „tradiționale”.


 După un urcuș ușor pe o largă arteră, mărginită în stânga de un superb deal stâncos, zid natural de apărare a orașului, ajungem la Catedrala Sé do Porto










Început în secolul al XII-lea, edificiul conceput în stil baroc cunoaște multe influențe, cu zone în stil romanic sau gotic. În interior, găsim un stâlp al infamiei - pelourinho. Citesc că nimeni nu a fost pedepsit ! Aici.



De pe terasa catedralei avem parte de o altă panoramă a orașului. 
Casele parcă se cațără unele pe altele, orașul învârtindu-se în jurul celebrului turn al clericilor, înalt de cca 75 de metri.   


Porto oferă iubitorilor de artă multe locuri interesante. 
Fundația Serralves așteaptă iubitorii de artă contemporană, cu o vilă și un imens parc de 18 ha. Casa de Serrvales este un edificiu Art Deco, proiectat de José Marques da Silva iar parcul a fost proiectat în anii ’30 de către Jacques Greber. Muzeul de Artă Contemporană a fost proiectat de arhitectul Álvaro Siza Vieira și găzduiește colecții temporare ale unor mari artiști. Pasionații de muzică pot merge la Casa de Musica, o frumoasă sală de concerte, simbol modern al orașului. Pliantele recomandă și alte muzee care pot fi vizitate: Muzeul Romantic din Quinta da Macieirinha, aflat în Grădinile Palatului de Cristal, cel mai vechi muzeu din Porto Muzeul Național Soares dos Reis, înființat în 1883, Centrul Portghez de Fotografie sau Muzeul Vinului de Porto. Ultimul aproape că nu mai are rost să-l vizitezi după o seară de neuitat în cartierul Gaia !


Biserica Ingreja de Sao Nicolau domină strada pe care urcăm, atât prin cele două turle, cât mai ales prin faptul că e placată în întregime cu ceramică albastră, după un puternic incendiu din 1758.
Cele mai populare străzi de shopping sunt Rua de Cedofeita și Rua Santa Catarina. Alte zone comerciale găsești pe  Rua do Almada sau pe Rua do Miguel Bombarda cu Centro Comercial Bombarda
unde găsești diverse creații ale designerilor locali.
Pe Rua Santa Catarina, plină de magazine de firmă (aproape le știu pe de rost), se află Capella de Santa Catarina / Capela das Almas placată și ea cu tradiționalele ajulezos, asemănătoare cu biserica carmelitelor.


Tot aici, se află splendida cafenea belle epoque Cafe Majestic (1921), concepută de arhitectul João Queiró. Cam golașă, seara fiind arhiplină.


Se apropie ora plecării țugului. Părăsim zona comercială, luăm autobuzul și urcăm într-un tren cu de toate, inclusiv cu serviciu la bord. Nu, nu eram într-un avion, ci într-un tren din Portugalia ! Tragem și un pui de somn până la destinație.


Duș și ieșim să mai dăm o raită prin centrul Lisabonei. Picioarele rezistă ! Era păcat, mai ales că începeau luminile să se aprindă. Revedem Catedrala Sé, unul dintre cele mai vechi monumente din Lisabona, aflat în inima cartierului Alfama, cel cu străduțele de pomină. Sus-jos, jos-sus ! 
Catedrala seamănă, după unii, cu Notre Dame de Paris. Nu comentez !
E noapte, s-a dus și ziua a doua ! Somn ușor ! 



Sergiu Găbureac 

gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39