Wikipedia

Rezultatele căutării

joi, 27 aprilie 2017

RIDICAREA și DECĂDEREA CIUMEȚILOR !



RIDICAREA și DECĂDEREA CIUMEȚILOR !
 
Un complet de cinci judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție l-a confirmat, defintiv, pe Liviu Dragnea ca infractor național. Degeaba s-a zbătut ca peștele pe uscat să dea lovituri pe sub centură Justiției române, în cele patru luni de guvernare, prin uneltele sale fidele Nicolai și Nicolicea.
Acum, cu noul dosar pe rol, în care „vătaful de Teleorman” este acuzat de instigare la abuz în serviciu ce a condus la angajarea fictivă a două pesediste la DGASPC Teleorman. Fapte arhicunoscute, dar nesancționate.
Credeți că va avea bunul simț să-și dea demisia din funcțiile de partid și din demnități ale Statului român ? Să fim serioși, doar nu-i Ludovic Orban !?!
Nici celălalt mare „conducător” al Parlamentului României nu stă prea bine cu Justiția fiind prins cu mâța-n sac. Este audiat de bună vreme în legătură cu multe fapte rămase neelucidate de Justiție. Încă. Călin-Anton Popescu-Tăriceanu, ajuns cu traffic de influență președintele Senatului,  este judecat pentru mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului în dosarul vizând retrocedarea nelegală a unei importante suprafețe din Pădurea Snagov și a Fermei Băneasa, unui fals membru al Curții Regale a României.
În mod normal, și manechinul național ar trebui să facă gestul demisiei de onoare. Să fim serioși, de unde onoare, la cei doi „mari lideri” români. De paie. Izolați total pe plan internațional, ei vor continua să facă de râs România.
Iată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție anunță deschiderea dosarului cu privire la alegerile prezidențiale, truncate (!), din 2009, urmare a basmelor (!?!) lansate de jurnalistul Dan Andronic. Ca în orice basm, există și un sâmbure de adevăr. Cercetările  in rem vizează infracțiunile de abuz în serviciu și de falsificare a documentelor și evidențelor electorale. Wow !
Încă de atunci, lelea Safta afirmase că, de fapt, Prostănacul a câștigat alegerile ! Vânzarea liderului PSD s-a făcut, în acea noapte de pomină, chiar de către lideri ai socialiștilor. Cine nu știe că Băsescu este interfața feseniștilor pe Dreapta politică cu o misiune precisă: destructurarea Partidului Național Liberal !?! PSD și PDL erau mână-n mână, cu multe conserve plantate în PNL, care explodează la comandă. Parcă văd ce tărăgănare urmează !...
Între timp marele dosar Revoluție și Contrarevoluție bate pasul pe loc ! Până când ? Doar nu se așteaptă moartea lui capo di tutti capi ?!?
Ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu, mai nou cu potcoave de oțel, a venit, după ani, luni și zile de amânări și răsamânări, la Parlament, pentru a depune proiectul Legii salarizării. Era gata, conform propagandei socialiste, încă de acum trei ani !?! Cu atât mai jenantă este declarația „proiectul a suferit doar câteva modificări minore, solicitate de parlamentari, care nu afectează prevederile importante”. Serios ? Atunci de ce a fost ținut la fereală atâta vreme, aruncându-se tot felul de gulgute românilor prin media de partid ?
Oare se mai gândesc socialiștii la buzunarele românilor, cum tot clamau isteroid în campania electorală ? Constat că pe primul loc sunt, acum, buzunarele forțelor de ordine ale țării (poliție și jandarmerie). Tot mai numeroase ! Oare de ce ? Așa se construiește „statul de drepți” ? Mafiot.
Senatul a aprobat numirea unei creatoarei de modă (sic!), Liliana Țuroiu, în funcția de președinte al Institutului Cultural Român. Împreună cu alți doi nimeni, numiți, politic, vicepreședinți, va duce faima culturii românești în lume. Ce să mai fie audiate în plen asemenea loaze ? Cum îi sacul, așa și peticul ! Și la Radio România a fost numit un Georgică ! Trăiască incultura română pe noi culmi socialiste ! Halal, senatori !
Cum să nu rămână mai prejos, ministrul Cercetării  a schimbat din temelii componența a patru instituții esențiale în domeniu. Au fost scoși toți cercetătorii români de la universități străine sau ai marilor universități românești, fiind înlocuiți, firesc, cu un cercetat penal, un consilier local PSD, sindicaliști, sinecuriști ... toarși de bază, care servesc cauza ! Ciocu’ mic !
Externe. Suntem anunțați că Emmanuel Macron, candidatul mișcării centriste En Marche !, a câștigat (la ce loterie o fi jucat !?!) primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța. Pe locul al doilea s-a clasat, previzibil, extremista Marine Le Pen. Cam multă abureală media pe această temă, exagerările ducând până la ideea paranoică a destrămării celei mai mari piețe economice a lumii. Uniunea Europeană. Aiureli de la sputnik.ro !
După ce supușii Marii Britanii au fost duși de nas de proprii naționaliști extremiști, care acum apelează la tot felul de tertipuri pentru a nu mai ieși din U.E., iar olandezii au dat peste nas propriilor extremiști, nici francezii nu vor da curs scenariului apocaliptic al unor duși cu pluta. Tot lelea Safta a declarat, încă de toamna trecută, că francezii sunt oameni raționali, dar cine să ia în seamă părerea exprimată de un om din popor ?
În continuare, mass media românească este fixate pe crearea de știri false, interne și externe, promovate cu praf de Bălăceanca pe toate canalele  mioritice. Apropo, de ce Consiliul Național al Audiovizualului, păzitorul adevărului mediatic, nu sancționează răspândacii de știri neconforme cu realitatea ? Să fie și acolo oameni, numiți politic, cu grave probleme morale ?

ULTIMA ORĂ !

Se anunță vremuri bune pentru hoții României. Mult controversata Lege a grațierii a fost modificată de honorabili senatori. Astfel, se grațiază în întregime pedepsele până la 3 ani. Se taie 3 ani din pedepsele de la 3 la 10 ani. Pedepsele infractorilor de peste 60 de ani se vor înjumătăți, iar călcătorii de lege de peste 70 de ani, vor fi grațiați total. Uraaaaaaaa !
Prejudiciul poate fi achitat în 2 ani. Poate ! La Sfântu’ Așteaptă !...
Asta nu-i tot ! Nicolae propune chiar iertarea faptelor de corupție și a abuzului în serviciu. Deocamdată, dezbaterile au fost amânate. Tactic.
Urmează noi surprize, surprize !?! Băieții lucrează !...
Despre plata întreținerii la închisoare de către deținuți nu se suflă niciun cuvânt ! De ce ? În schimb, își vor putea cumpăra zile libere ! Trai nineacă !
Furați ! Furați ! Furați ! Cei care au luat șpăgi grase la tinerețe, pot activa cu succes și la bătrânețe. Sistemul Mafiot Român are grijă de oamenii săi !?!

Toate bune ?




Sergiu Găbureac 


gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39

vineri, 21 aprilie 2017

ROMÂNIA de AZI


MARCA POȘTALĂ ROMÂNEASCĂ ÎN METASTAZĂ
 
În urmă cu doar 20 de ani, marca poștală românească se afla, cât de cât, la nivel european. Atât prin politica de emitere și compunere a lor, cât și prin acoperirea serviciilor poștale ale Poștei Române cu timbre cu nominalele cele mai solicitate. De asemenea, mișcarea filatelică, atât prin activitatea internă, cu asociații în toate județele țării și sedii unde putea să-și desfășoare activitatea, cât și externă, prin rezultatele obținute la marile expoziții mondiale, promovând marca poștală românească și imaginea României, obținând de-a lungul
timpului zeci și zeci de medalii de aur, vermeil, argint sau bronz.
Colecționarii au primit lovitura de grație prin preluarea de către organele nou instalate după Revoluția Română a sediilor și schimbarea radicală a politicii de emitere și comercializare a mărcii poștale românești. În doar câțiva ani, de la peste 80.000 de abonamente la marca poștală românească se ajunge la câteva sute în primăvara anului 2017 !
Romfiliatelia, ruptă din C.N. Poșta Română S.A., pe care au pus mâna căpușarii noii României așa cum s-a întâmplat cu toate firmele de stat generatoare de profit, trece la politica distructivă a mărcii poștale românești.
Emisiunile de timbre poștale nu mai servesc interesele administrației poștale și nici ale Statului român. Se știe, marca poștală este peste tot în lume unul din vectorii importanți ai imaginii unei țări. Mai mult, Poșta Română ajunge în situația să-și cumpere propriile timbre, cu care să acopere serviciile poștale pe care le prestează ! Emisiunile de timbre, devin emisiuni „filatelice”, multe scoase pe criterii inexplicabile, principiul cine scoate banul are parte fiind, se pare, la ordinea zilei !
Imaginea poștală a României este terfelită în lumea filatelică mondială !... Gafele romfilanilor ținându-se lanț în cele două cincinale de activitate. De parcă, nu erau de ajuns celelalte „realizări” postdecembriste, care ne plasează în coada Europei !
Criza, prin care trece marca poștală, trebuia analizată la declanșarea ei și luate măsurile necesare, prin organele abilitate ale statului român (Guvernul României prin Ministerul Culturii și Poșta Română, Parlamentul României prin Comisiile de cultură). Semnale s-au tot dat. Nimeni n-a mișcat un deget, pilele romfilanilor funcționând din plin sau poate prostia decidenților !?! 
Așa s-a ajuns la colaps.      
Marca poștală românească nu mai promovează imaginea țării, deoarece nu mai circulă, prezența ei în circuitul poștal, așa cum se întâmplă peste tot în lume, este aproape de 0 (zero). S-a ajuns ca timbrul românesc  să fie înlocuit cu tot felul de etichete barcodate ! Jenant ! 
Numărul enorm de emisiuni „filatelice” frumoase ca un cancer, cu compuneri aberante (coli, colițe, blocuri, bloculețe, cartoane, plicuri „speciale” și alte trăsnăi) sunt doar pentru câteva sute de abonați, majoritatea colecționarilor renunțând la astfel de produse speculative. Pe colecționarii străini, înainte de ordinul miilor, îi numeri pe degete ! Negustorii lor nici nu vor să mai audă de actualele timbre românești. Ai noștri sunt ca și inexistenți. Nu mai vorbim de colecționarii români, care și-au oprit completarea colecțiilor la nivelul anilor ’90. Ei trăiesc o adevărată dramă prin reevaluarea emisiunilor poștale sub nominalul cu care au fost vândute initial !?! O adevărată țeapă dată celor care și-au rupt de la gură pentru a avea o colecție, crezând că este și o investiție ! Aiurea ! Marca românească e printre cele mai prost cotate din lumea civilizată. Chiar de către ai noștri ! 
Romfilanii nu servesc interesul national, ci, tot mai mult, pe cel al unor firme, persoane și diverse ong-uri. Există o inflație de emisiuni, timbre care nu au nicio legătură cu serviciile poștale de bază ale Poștei Române, cu istoria și valorile României, așa cum se întâmplă cu administrațiile poștale europene profesioniste. Nominale sunt mai mult decât speculative.
Colecționarii și cercetătorii-filateliști români sunt marginalizați. Organizarea manifestărilor de promovare a timbrului românesc pe plan intern, prin expozițiile, simpozioanele și târgurile tradiționale, nu este sprijinită în niciun fel de Poșta Română sau Romfilatelia. Participarea la expozițiile mondiale, se face prin efortul financiar al realizatorilor de exponate sau al autorilor lucrărilor de specialitate. Toate administrațiile poștale din țările membre ale Uniunii Europene sprijină concret activitatea filatelică. Financiar și logistic. La noi, se cunoaște sprijinul Poștei Române. 0 (zero). 
Regimul comunist a recunoscut rolul și realizările, în plan intern și internațional, ale mișcării filatelice românești, acordând spații asociațiilor județene în care să-și desfășoare activitatea. S-a ajuns la situația, deloc onorantă pentru Statul român postdecembrist, ca acestor organizații, care promovează voluntar imaginea României, să le fie luate spațiile de hrăpăreții „democrați”.  Ei aveau datoria morală să le sprijine, nu să le jefuiască !
Mai sunt doar două excepții. Una este sediul Asociației Filateliștilor din București. Fiind un spațiu aflat într-o zonă de mare interes comercial s-au încercat tot fel de presiuni și tertipuri pentru a fi preluat de Poșta Română, fără ca aceasta să aibă vreun drept legitim și moral, fiind destinat din start activității filatelice. De la un spațiu, aproape dublu inițial, s-a ajuns la situația de fi fost văduvit, de-a lungul timpului, de zeci de metri pătrați. Filateliștii bucureșteni, cu o activitate recunoscută pe plan intern și mondial de-a lungul celor 60 de ani de la înființarea asociației, se află într-o situație dramatică. Prin pierderea sediului, s-ar da lovitura de grație mișcării filatelice bucureștene, unde se află peste 90% din filateliștii României de azi ! 
De aceea, orice intervenție și sprijin din partea autorităților locale și centrale este așteptată de către toți colecționarii români, mulți cercetători, autori de lucrări de referință pentru filatelia, cartofilia sau numismatica românească, cu exponate care fac cinste României, cu rezultate notorii la expozițiile mondiale.
Vorbesc de toți colecționarii români, întrucât circulă tot felul de versiuni de legi prin care Statul român să pună piedici dezvoltării acestor hobby-uri, între care filatelia a fost declarată cu multe decenii în urmă regina pasiunilor. 
Suntem în Uniunea Europeană ! De ce nu se aplică legislația europeană și modelele de sprijin ale colecționarilor din țările europene și să nu se pună la cale tot felul de aberații legislative ?!?

Toate bune !?!




Sergiu Găbureac 


gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39

luni, 17 aprilie 2017

PORTUGAL, PORTUGAL !


PORTUGAL, PORTUGAL ! (I). LISABONA
(pagini de jurnal paranormal)

Voiam să văd Portugalia de ani buni, dar cum low-cost-ul nu era acceptat, am tot jinduit. Anul trecut s-a dat știrea desființării monopolului Tap. Cum să nu blochezi două bilete de city-break la un preț de nerefuzat !? Ca pentru seniori ! 
A trecut iarna și, iată, sună ceasul ! Deschid televizorul. 
Simona tocmai o caftea pe Stotsur. E de bun augur ! 
Coborâm pe pământ și o luăm spre Otopeni. 
Suntem în avion, așteptând cu nerăbdare decolarea. Și așteptăm !... Ciudat, însuși comandantul ne anunță că e o mică problemă pe cerul Spaniei. 
O fi din cauza arăturilor de primăvară !?! 
Decolăm peste o oră, asigurați fiind că se va recupera o mare parte din întârziere. E cel mai lung voiaj aerian de până acum făcut prin Europa. 
Doar mergem la capătul de vest al Europei ! La Cabo da Roca.
Eram pregătiți ! Ardeleanca cu integrame, eu cu sudoku. Plus documentarul făcut în nopțile de iarnă. Iar cu serviciul la bord, nici nu știi cum trece timpul ! 
Survolăm munți și văi, ajungem deasupra Lisabonei. Din nou se-aude vocea comandantului ! O mică problemă cu aterizarea din cauza ceții. Avionul vibra de emoții ! 
Așa-i când ajungi prea de dimineață !?!

Cum „parașutele” erau insuficiente la bord, se ia decizia aterizării în orb.  După ce am tras prin nouri o tură-două free din partea companiei. Coborâm, lin-lin, în volte stânga-dreapta sau invers, până ce Sf. Ilie se îndură și împrăștie ceața. 
Bem-vindo a Portugal 
Portugheza rămâne a șasea limbă vorbită pe glob ! 
Portugalia (cca zece milioane de țugulani pe doar 92.212 km2), fără noi, esticii, ar fi fost cel mai sărac membru al U.E. (20.663 dolari/cap de locuitor) agricultura fiind baza economiei. 
Cum o țară atât de mică a putut avea colonii,
care-i depășeau teritoriul de mii de ori ? 
Timbrele copilăriei mi-arătau colonii portugheze fără număr. Explicația. Așezarea strategică la malul Oceanului Atlantic și calitatea de necontestat de buni navigatori a autohtonilor a făcut să existe o asemenea perioadă fastă. 
Au urmat numeroase evenimente, cu regi, regine, adultere și crime, ca prin toată Europa acelor timpuri, apoi stagnarea din timpul dictaturii salaraziste, iar acum, descătușarea.
Aproape că nu poți face o fotografie ca lumea din cauza zecilor de macarale ce lucrează non stop. 
Oamenii sunt de un calm impertubabil, fiind mulțumiți cu ceea ce au, fără pretenții prea mari. 
Dar e păcat ca fondurile europene să nu fie folosite ! 
La gălăgie, între latini, pe primul loc sunt, fără nicio îndoială, românii, apoi italienii, spaniolii, francezii, portughezii, pe ultimul loc fiind retro-romanii de pe culmile Alpilor elvețieni. 
Dar, să las răutăcismele !
Cu Aerobus ajungem cât ai clipi în Marques de Pombal. Normal ! Au o bandă, pe mijloc, destinată doar transportului în comun, ambulanțelor și pompierilor. Pe arterele cu tramvai, circulă, pe același traseu, și autobuzele, stațiile fiind comune. O soluție economică ce duce și la fluidizarea circulației, toarși !
Dacă nu faci cu mâna când vine autobuzul / tramvaiul în stație, șoferul / vatmanul nu oprește ! Dacă nu apeși pe buton, ca să cobori, vehiculul nu se oprește ! Așa, nu se mai uzează diferitele componente ale mijlocului de transport, cu opriri inutile și deschiderea ușilor fără rost. Știați că și la noi sunt butoane ? Degeaba, doamnă primar general de București ! Vă mai informăm, că trecerile de pietoni sunt marcate doar cu două linii paralele, stânga / dreapta, ca în multe alte capitale europene. Economie, la zebre, 95%. 
Fără șpagă ! Dar, las, iar, răutăcismele pentru altădată.


 Hotel Nacional se află la vreo 200 de metri de frumoasa piață, cu vastul parc Edward VII cel mai mare din Lisabona. Vizavi de hotel, firma Paralela 45 ! Să ne aline dorul de patrie. Suntem cazați imediat, în ciuda faptului că ziua de hotel începea peste câteva ore. Duș și la metrou !
Coborâm în adâncurile Lisabonei cu ajutorul a trei rânduri de scări rulante. Luăm metroul - linia albastră - direct la Gara Santa Apolonia să luăm bilete pentru Porto în ziua următoare. Nu prea ne înțelegem cu casierul, care-mi credita ardeleanca cu doar 52 de ani. Suntem seniori ! Cu drepturi europene ! Insist. El pune degetul de cartea de identitate a soției. Mă uit și văd că era cu indexul pe numărul apartamentului din Iancului. Lămurim confuzia. Obrigada !
De multe ori, am avut senzația că sunt în Basarabia. Portughezii sunt oameni de treabă, care vor să te ajute imediat. Până și limba are acel șuierat molcom.
De aici, o luăm per pedes, ca de obicei, mai ales că din cele citite ni se recomandă că Lisabona trebuie văzută la pas. Așa și facem. Să aveți încălțăminte ușoară de munte ! Au niște trotuare cu piatră cubică în valuri. 
Nu știi când calci în gol. Parcă sunt făcute de Gaudi !
Alfama, Bairro Alto, Baixa-Chiado și Belem sunt cartierele istorice ale Lisabonei. Atacăm primul cartier din listă. 
Salut santinelele de la Muzeul Militar și urcăm spre Panteão Nacional
O primă probă de rezistență ! 




Cu sufletul în gât, trag imagini cu monumentul recunoștinței neamului portughez față de strămoși, amintindu-mi că românii nu au terminat nici în ziua de azi Catedrala Neamului, cum au toate popoarele civilizate ale lumii de sute și sute de ani. Azi, obiective de mare atracție turistică. 
Cum au știut unii să-și pună bazele turismului din timp ?!?





Urcăm-coborâm, coborâm-urcăm prin celebrul cartier Amalfa, cu rufe la uscat pe toți pereții și la parter cârciumioare cu fado live. Un gen muzical tradițional, tip lălăială / doină mioritică, mult apreciat de cunoscători și cultivat de snobi ! 
Cârciumile, ușor sordide, nu m-au atras, văzând biete caracatițe, crabi neajutorați, alte vietăți marine chinuite prin acvarii sau vitrine slinoase în așteptarea clienților.



Ceea ce salvează zona sunt clădirile placate cu ceramică albastră (azulejos), cu fel de fel de modele geometrice sau desene. 
Au chiar și un Museu Nacional do Azulejo
Bine a spus cine a zis „Vechiul ghetou al „infidelilor” (musulmani si evrei) a devenit un soi de Ferentari al Lisabonei în perioada dictaturii lui Salazar.” 
Urme grele sunt și acum. Doar la Napoli am mai avut parte de priveliști asemănătoare, pe o caniculă cu 50o C la sol ! 
Doamne, și ce miasme de neuitat !
 La semnul hotărât al ardelencii, părăsim „zona boemă” spre vasta Praça Comercio. E bine de știut, Lisabona e așezată pe tot felul de dealuri, buricul târgului, Baixa-Chiado, fiind între două ridicături, Alfama si Bairro Alto
N-am cutezat să ne mai plimbăm de mână, prin cel de-al doilea cartier cu o viață de invidiat. Noaptea. Pe timpul iernii ! 


 Noi am prins o primăvară superbă, așa că am luat-o spre Arco Triunfal da Rua Augusta, ce mi-a amintit de intrarea la celebra intrare la Galeria Emanuelle Due de la Milano. M-a cuprins un ușor fior ! M-am liniștit ! 
Era, doar, deschiderea spre cea mai circulată arteră comercială a Lisabonei, Rua Augusta




 O nebunie, ca orice arteră de genul ăsta de prin U.E. Magazine de magazine, cârciumi de tot soiul cu oferte apetisante, statui la tot pasul, care deveneau vii când puneai un zornăitor în nelipsita căldărușă.  
 Am pus mâna și pe liftul-atracție Elevador de Santa Justa, ce te duce pe o platformă de unde poți admira orașul. 



Am zis că facem asta la castelul Sao Jorge, de fapt o cetate medievală golașă-golașă.
Și hotelul, cu nouă etaje, oferea o priveliște de ansamblu asupra acoperișurilor roșii ale Lisabonei. 



În Praça Dom Pedro IV / Rossio dăm peste un anemic protest (câteva sute de participanți, ce știu băieții !?!), care nu deranja absolut pe nimeni. Fără poliție, fără jandarmi galactici de România, nemulțumiții dădeau turul pieței solicitând locuri de muncă, salarii, una și alta !...








  După câteva întrebări la Gara Rossio pentru       
circuitul-maraton din ultima zi, o luăm prin 
Praça dos Restauradores spre splendida 
Avenida da Liberdade, care ne duce spre casa temporară. 





 Să fiu arhitectul orașului aș transforma frumoasa arteră într-o Las Ramblas barceloneză. Tot zice ardeleanca mea că sunt bun de primar ! Și mergi, și mergi !... 



Bom dia ! În lift, dăm peste o familie de români. Ea, terminată ! 
Îi cedase genunchiul de la puzderia de scări. 
Nu mai vroia s-audă de Lisabona. 
I-am dat oarecare dreptate ardelencii mele. 

Lisabona nu e pentru turiștii fără rezistență fizică. Ca să nu zic leneși ! 
Nu-i bai ! Există multe oferte de transport.
Alt duș. O oră de somn și, hai, să vedem Lisabona noaptea !





Nu am luat, cum ne recomanda documentarul, celebrul tramvai 28 spre Belem, ci, chiar de lângă hotel, ne-am urcat în 702. 
Instalați pe scaunele din față (noroc !) ale modernului autobuz am făcut o parte din turul Capitalei. Stânga-dreapta, dreapta-stânga, un antrenament foarte bun pentru mușchii gâtului. Cu planul orașului pe genunchi. 
Ajungem la Grădina Botanică cu falnici palmieri. Neîngrijiți.


 O luăm spre Mosterio dos Jeronimos. Numai noi spunem mânăstire ! De parcă înăuntru ar fi mânahi, nu monahi ! O construcție în stil manuelin (goticul marinăresc) ce-ți taie respirația, ridicată la începutul secolului XV pe locul unui schit fondat de Henric Navigatorul. 



 În interiorul impresionantului lăcaș se află mormintele a două dintre marile personalități portugheze: navigatorul Vasco da Gama și scriitorul Luis de Camões, autorul epopeii Os Lusiadas (Lusiadele) scrisă în cinstea călătoriei lui Da Gama. Aici, sunt înmormântați mari regi ai Portugaliei, precum și poetul Fernando Pessoa.









Este locul în care Vasco da Gama și echipajul său au petrecut ultima noapte înainte de a porni în marea călătorie spre India. Da, Lisabona a fost capitala primului imperiu colonial ! Lisabona a fost a doua capitală europeană după Atena ! Lisabona, cândva centrul lumii, azi un orășel cu 550.000 de locuitori. 


 Multe clădiri, construite în stilul manuelin, au fost distruse de megacutremurul din anul 1755 (8,5 - 9o pe Richter) chiar de Ziua Morților, incendiul urmat fiind generat de miile de lumânări care ardeau prin tot orașul. Bomboana pe colivă a fost un tsunami, care a urcat pe fluviul Tejo, măturând toată partea joasă a urbei. 
No comment !
Destinul (!) a făcut ca monastirea și turnul Belem să reziste ! 


  Peste drum, după ce treci prin parcul fântânii cu jocuri de lumini și pe lângă unul din cele mai mari muzee de artă contemporană din lume cu pânze semnate de Picasso, Dali, Miró, Duchamp sau Magritte, traversezi șoseaua prin pasajul subteran și ajungi la malul fluviului Tejo. Ce vine din Spania. 



 Aici a fost amplasat, în 1960, Monumentul Descoperitorilor sub forma unei corăbii gata de voiaj. 
Toți navigatorii de legendă ai țării, sculptați în marmură, sunt la provă: Henry Navigatorul, Magellan, Vasco de Gama, Regele Manuel I … dar și poetul național Luis de Camões. În interior, spații expoziționale, iar în spate o piațetă cu o hartă a lumii în marmură, pe care sunt consemnate expedițiile portugheze.




 Luminile nopții pun în valoare fratele geamăn al podului din San Francisco, Podul 25 aprilie, cel mai mare din Europa. 
Al patrulea din lume. 
Pe celălat mal se înalță statuia lui Iisus, asemănătoare cu cea care veghează celebra plajă Copacabana din Rio de Janeiro. Brazilia, cândva colonie portugheză !
 Nu departe, este portul de iahturi și Turnul Belemsimbol al epocii marilor descoperiri geografice și al întâietății Portugaliei în cuceririle coloniale.



 Belem rămâne cartierul cu cele mai multe monumente istorice, situri UNESCO. 
La câteva minute de mers pe jos spre centrul orașului e Muzeul Național al Caleștilor, pe care sigur nu trebuie ratat. Spun pliantele. Noi l-am ratat. Premeditat !





La culcare ! E miezul nopții. 
Nici țipenie de om pe străzile Lisabonei. 
Doar doi români, un moldovean cu a lui ardeleancă, dependenți de cunoașterea pe viu a Europei !



Sergiu Găbureac 

gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39