sâmbătă, 22 octombrie 2016

REUNIRE ori RENUNȚARE



REUNIRE ori RENUNȚARE

De cinci ani un grup de tineri români, cu fiecare an din ce în ce mai mulți, derulează tot felul de proiecte, prin care să sensibilizeze clasa politică românească și românii din interiorul granițelor, față de situația românilor aflați în afara granițelor.
Sunt lucruri îngropate sub preșul istoriei după ceea ce a fost la 23 august 1944. Chiar, știe cineva ce a fost, de fapt, atunci ?
Gheorghiu-Dej n-a scos un cuvânt despre răpirea unor teritorii românești sau despre situația zecile de mii de prizonieri de război, duși prin Siberiile sovietice. Are circumstanța situației în care se afla România. Colonie sovietică pe cel puțin 50 de ani, în urma Tratatului de la Yalta. În acele condiții, regimul Dej are, totuși, două reușite pe care nimeni nu le poate contesta. Retragerea trupelor de ocupație sovietice în 1958 și aplicarea primului program de dezvoltare elaborat pe 15 ani. În martie 1964 a avut loc o discuție cu Moscova pe acest subiect. A urmat celebra Declarație din aprilie, printre consecințe fiind și sfârșitul lui Gheorghiu-Dej, plin de legende, după numai un an. Se derulase doar o treime din acest program, finanțat în mare parte de R. F. a Germaniei. Puțini cunosc aceste relități. Ceaușescu îl preia fără să-l modifice prea mult, ajungând să fie un mare tăietor de panglici al obiectivelor sociale și industriale ce se tot ridicau. Abia după 1974, apare noul program megalomanic de dezvoltare pe termen lung 1975-1990. Cum s-a derulat și cu ce costuri știm cu toții. Despre situația teritoriilor pierdute sunt puține intervenții oficiale, circulând mai mult legende subterane. Abia în şedinţa Comitetului Politic Executiv din 13 noiembrie 1989, Nicolae Ceauşescu pune pe ordinea de zi „probleme legate de Moldova sovietică”. Amintește în acea ședință că a stat de vorbă cu Brejnev, fără rezultate concrete. De ce a pus subiectul pe tapet la sfârșitul anului 1989 ? Simplu. Sfârșitul regimurilor comuniste se desfășura cu o viteză uluitoare, România fiind ultima, care nici măcar nu a schițat un gest de reformă tip „perestroika” și „glasnosti”. Oricare ar fi răspunsul, e din nou clar, că era prea târziu.
Vin regimurile pseudodemocratice postdecembriste, când problema teritoriilor aflate sub ocupație străină este pur și simplu bălmăjită. Este dezavuat celebrul pact Ribbentrop-Molotov de cele două mari puteri, dar autoritățile românești tac.
Vă aduceți aminte tergiversările practicate de Ion Iliescu cu șmecheria „podurilor de flori”. Mai mult regimul Iliescu a fost dispus, în anul 1991, să semneze cu U.R.S.S. un Tratat de prietenie şi colaborare, prin care să se recunoască vechile graniţe. Noroc că U.R.S.S. s-a destrămat și tratatul nu a mai putut fi ratificat.
Președintele Emil Constantinescu nu face decât să se minuneze „Păstrarea limbii române şi a identităţii româneşti în Basarabia este un miracol !" „Prin Tratatul cu Ucraina, România a capitulat necondiţionat, în timp de pace. Mai mult, s-au adus prejudicii şi Republicii Moldova prin recunoaşterea vechilor graniţe dintre U.R.S.S. şi România (pe porţiunea Ucrainei), pentru că i-a răpit acesteia, fără a o consulta, calitatea de riveran la Marea Neagră, ca urmare a înglobării unei părţi a Basarabiei de Sud în R.S.S. Ucraineană în 1940 (linia Kalinin) şi recunoaşterea acestei graniţe de România independentă, prin semnarea la staţiunea Neptun, în 1997, a Tratatului mai sus menţionat.” afirmă tranșant prof. univ. dr. Aurel Preda.
Cât a fost președinte, Traian Băsescu s-a făcut că plouă, cu hăhăiturile de rigoare, când se punea problema în discuție. După ce a terminat cu naveta în dealul Cotroceni, brusc s-a trezit unionismul prin venele sale, preluând șmecherește tema în favoarea sa.
Interesant e că și mass media românească a tratat acest subiect cu o indiferență mai mult decât suspectă. Parcă se dăduse un consemn să nu fie abordat un asemenea subiect ! Așa cum nici despre tezaurul aflat la Moscova nu se prea vorbește. Partidele evită să pună în programele lor asemenea puncte fierbinți.
Între timp, apar acești tineri reuniți în Platforma Unionistă ACȚIUNEA 2012, care nu încetează să uimească cu acțiunile lor inedite tot mai vizibile, atât în R. Moldova, cât și în România.
Marșul Reunirii din 22 octombrie a.c., deși nu la nivelul celor anterioare, când au participat zeci de mii de oameni, s-a desfășurat într-un context special. Alegeri prezidențiale decisive în R. Moldova și apropiatele alegeri parlamentare în România.
Ce au cerut tinerii la acest marș e un lucru de bun simț.
Partidele și guvernul României să-și precizeze poziția față de cererea tinerilor. Dacă R. Moldova cere reunirea cu țara, în urma referendumului pe care intenționează să-l facă în 2018, cum va răspunde România ? 
DA sau NU ! Simplu ca bună ziua !
De ce se codesc autoritățile românești și partidele să răspundă clar la această întrebare este pentru mine un mare mister. Ce fel de conducători și lideri de partid avem ?
Marșul după cum știți a degenerat la ajungerea în Piața Victoriei. Fiind participant la mai toate marșurile unioniste, atât la București, cât și la Chișinău, am constatat de data asta o atitudine extrem de ostilă a Jandarmeriei Române. Îi văzusem în uniformele scoase din magazie, călcate la dungă și mi-am zis că va fi o sărbătoare. De unde să bănuiesc că în locul florilor oferite, ei vor scoate bastoanele și vor opera arestări ! Un spectacol jalnic ! Practic au făcut jocul Rusiei și al lui Băsescu.
Avem o țară fără pic de patriotism la nivelul liderilor ? RDG s-a unit cu țara mamă fără nicio convulsie politică. Noi de ce nu putem ?
Asta să fie poziția Guvernului Cioloș față de miile de copii care solicită un drept al lor, pe care părinții lor nici nu-l conștientizează în totalitate ? Sau sistemul mafiot i-a pus o strâmbă ? Îmi trec tot felul de scenarii prin cap, inclusiv unul venit pe filieră moscovită. A se vedea furtuna declanșată pe televiziunile aservite.
Oare să fim chiar atât de lași și să întoarcem spatele fraților noștri de peste Prut ?
Știu că sunt mulți români care nu se gândesc decât la burta personală, dar tipul ăsta de gândire pitecantropiană nu poate să se transfere la nivelul guvernului, președinției, parlamentului și al liderilor de partid, unde cred că mai există puțină rațiune și demnitate națională.
Marea Unire din 1918 a avut loc în condiții mult mai vitrege: război, foamete, boli, iar noi pe timp de pace o tot dăm cotită. Chiar nu le e rușine conducătorilor și liderilor noștri ? Cum să faci un proiect de țară și să nu pui problema reîntregirii neamului ?
Evenimentele sunt în derulare. E limpede că jandarmii au ridicat mingea la plasă lui Băsescu, care a și apărut congestionat pe sticlă, precum și liderilor antiunioniști de la Chișinău. Să vedem, cum vor reacționa ceilalți vizați. Să ne spună clar. Vor sau nu reunirea neamului românesc ?
De alungat din țară a milioane de români harnici, profesioniști s-au priceput de minune prin modul lor jalnic de guvernare, inclusiv regimul Băsescu.

  P.S. Cum sunt furați țăranii români. Primesc din satul copilăriei mele, două vești triste. Chițocul este o mică localitate de lângă municipiul Vaslui. Exista aici un iaz, care în vremurile bune producea o cantitate suficientă de pește pentru aprovizionarea sătenilor.
După Revoluție, în loc să fie dat în proprietatea satului, așa cum ar fi fost democratic, iazul a intrat pe mâna mafioților și în scurt timp a fost adus într-o stare jalnică. O baltă generatoare doar de țânțari !
Aflu, acum, că și pădurea de lângă biserica satului este pe cale să fie rasă.
Aici în zilele toride ale verii, locuitorii își găsesc liniștea și buna dispoziție la răcoarea oferită de acest adevărat parc natural al satului. Fără fonduri europene !
Pădurea nu este una obișnuită. Este, de fapt, o adevărată grădină botanică, cu zeci și zeci de specii de plante, arbori și păsări. Prin tăierea pădurii ecosistemul local va fi grav tulburat. Și așa sunt alunecări de teren prin acele locuri, ele se vor accentua și mai mult.
Cine sunt criminalii (sic!), care și-au însușit bunurile comunității chițocene, nu-i greu de aflat ? Problema e cum au obținut aceștia autorizațiile prin care își bat joc un sat întreg ? Ce fac aleșii locului ? Ce fac autoritățile locale și județene ? Ce face mass media locală ?
Sau tocmai ei sunt complicii la un asemenea jaf ? 
Să distrugă țara sat cu sat !

Toate bune !?!
  
Sergiu Găbureac 
gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39
Informația, o problemă ? O rezolvăm împreună.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu